Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Alegeri directe în PSD

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Social-democraţii au imaginat un instrument concurenţial lăudabil, dar au constatat că nu au concurenţă în partid. Dacă un candidat obţine 90 la sută din voturi, PSD se face de râs.

Partidul Social-Democrat se pregăteşte pentru alegerea directă a preşedintelui său, într-o atmosferă marcată de confuzie şi tensiuni. Senzaţia este accentuată de suprapunerea acestei confruntări cu cele de la nivel local şi judeţean. Cred, totuşi, că principiul desemnării preşedintelui PSD prin votul tuturor membrilor merită apreciat.

În cele ce urmează, nu insist asupra motivelor pentru care social-democraţii nu se pot aştepta neapărat, pe termen scurt, la o îmbunătăţire a performanţelor şi a nivelului de democraţie internă. Centralismul, conformismul şi clientelismul (cei trei „C”) reprezintă doar câteva dintre piedici, în toate partidele româneşti. Mă interesează mai degrabă să evidenţiez câteva motive pentru care o idee bună ar putea să nu dea, pe termen scurt, rezultatele dorite. 

M-a surprins lipsa de reacţie a liderilor PSD faţă de şarjele d-lui Ion Iliescu la adresa votului direct. Cu siguranţă că d-l Iliescu ştie procedurile socialiştilor francezi sau laburiştilor britanici, aşa că ar fi trebuit rugat să explice de ce ele nu ar funcţiona şi în cadrul social-democraţiei româneşti. Argumentul împotriva cultului personalităţii nu este suficient, pentru că virusul respectiv a făcut, oricum, ravagii în partid: a se vedea cazurile Victor Ponta, Adrian Năstase şi - cu voia Dvs., ultimul pe listă - Ion Iliescu. Respectul faţă de fondatorul partidului nu trebuie să fie mai presus decât cel pentru adevăr.

Să trecem la fondul chestiunii. Social-democraţii au imaginat un instrument concurenţial lăudabil, dar au constatat că nu au concurenţă în partid. Dacă organizează un scrutin în urma căruia un candidat obţine 90 la sută din voturi, se fac de râs. Nu au cum să inventeze, peste noapte, o competiţie echilibrată, care să le aducă beneficii de imagine. Nu pot nici să ceară candidatului preferat de mai toată lumea să se retragă şi să accepte o poziţie de rang secund, deşi argumente ar fi destule. Nu are rost să vorbim, aici, despre dificultăţile şi lentoarea cu care se produce adaptarea între formele şi substanţa democraţiei, în viaţa internă a partidelor politice. Dar, dacă nu poţi avea o competiţie echilibrată nici după ce vechiul lider a ieşit din scenă (după înfrângerea în alegeri şi apariţia problemelor penale), atunci când o mai poţi avea? 

Apoi, ar fi fost mult mai bine dacă prima experienţă de acest gen ar fi avut loc în perioada de opoziţie: concurenţii ar fi avansat critici la adresa guvernului şi propuneri alternative de politică publică, după care învingătorul ar fi condus partidul în alegeri. În situaţia actuală, un candidat nu poate spune nimic despre guvernare, despre cum ar face el (sau ea) ca lucrurile să meargă mai bine: guvernul şi persoana premierului nu pot fi atinse nici măcar cu o floare.

Este curioasă şi opţiunea PSD în privinţa aşezării în timp a momentelor electorale. Candidaţilor la şefia partidului li se cer - în mod justificat - dovezi de sprijin din partea unui număr minim de organizaţii teritoriale, dar acestea de-abia acum îşi aleg propriile conduceri. În teorie, dacă ar fi ştiut din timp şi s-ar fi pregătit serios pentru candidatura la şefia partidului, doi-trei politicieni de anvergură ar fi putut solicita, cu responsabilitate, sprijinul colegilor. Mai mult, opţiunea pentru unul sau altul dintre ei ar fi reprezentat o temă pe agenda conferinţelor judeţene ale partidului, ceea ce ar fi fost cât se poate de îmbucurător (dar şi riscant, pentru cei obsedaţi de pericolul facţiunilor). Aşa, însă, gestul prin care o organizaţie îşi declară sprijinul pentru un candidat este nesemnificativ din punct de vedere politic, dacă nu chiar expresia unor preferinţe discutabile ale şefilor din teritoriu. Aşadar, dacă vrei cu adevărat o consultare democratică, trebuie să elaborezi cu atenţie reguli de campanie şi să le oferi candidaţilor, cu bună credinţă, oportunităţi de a-şi face cunoscut mesajul.

Lista aspectelor ce pot fi criticate este mult mai lungă. Totuşi, acest text nu este un atac împotriva sistemului alegerii directe, adoptat de PSD. Cred că el ar trebui instituţionalizat şi extins: candidatul la preşedinţie al partidului ar putea fi desemnat după o procedură similară. Cei care se tem de facţiuni şi sciziuni ar putea, eventual, să consulte lista cu rezultatele alegerilor prezidenţiale din ultimii zece-cincisprezece ani. La capitolul unitate, PSD a stat, mai tot timpul, foarte bine. 

Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii "Mihail Kogălniceanu”

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri