Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Alegeri în Marea Britanie: învingători şi învinşi (II)

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Sugeram, în textul de săptămâna trecută, faptul că votul majoritar într-un tur a contribuit mult la definirea hărţii post-electorale britanice, după un scrutin care a adus destule surprize. E momentul, acum, să inventariem şi câteva rezultate aşteptate.

În primul rând, în buna tradiţie din Regatul Unit, liderii partidelor care nu-şi ating obiectivul electoral îşi dau imediat demisia. În cazul laburiştilor, obiectivul e mereu victoria, astfel că Ed Miliband nu avea decât o sigură variantă. Interesant este însă faptul că liderul „aripii” scoţiene, Jim Murphy, a încercat să rămână în funcţie, argumentând că dezastrul electoral nu poate fi atribuit celor câteva luni în care şi-a exercitat leadership-ul. Cutuma a fost, însă, mai puternică. La UKIP, Nigel Farage s-a conformat, dar a anunţat imediat că intenţionează să-şi prezinte din nou candidatura - în esenţă, Farage le-a solicitat colegilor săi un vot de încredere implicit. În fine, Nick Clegg s-a despărţit fără comentarii de şefia liberal-democraţilor, din postura de mare învins, la cinci ani după ce dobândise, în precedentul scrutin, laurii de mare învingător.

Obţinând majoritatea parlamentară, David Cameron a dobândit o largă autonomie de mişcare, atât în partidul conservator, cât şi în guvern. Modul în care şi-a cabinetul reflectă opţiunea sa pentru stabilitate în domeniile importante şi de a nu tulbura un echilibru de putere care a generat rezultate bune. De asemenea, premierul şi-a respectat promisiunea de a oferi o treime din posturile guvernamentale femeilor - o cotă neoficială - ceea ce reflectă şi creşterea semnificativă a numărului de femei din grupul parlamentar conservator. În fine, printre noii veniţi în executiv se regăsesc cel puţin doi-trei posibili candidaţi la şefia partidului, în viitor.

Cât de apropiat sau de îndepărtat este acest viitor rămâne de văzut. În timpul campaniei, Cameron anunţase că, în caz de victorie, îşi va exercita până la capăt mandatul, dar nu va mai conduce partidul şi în 2020. E greu de anticipat cum s-ar putea materializa un astfel de scenariu: în Marea Britanie, schimbările de lider tind să vină după o înfrângere, nu înaintea confruntării. Dar nu poate fi exclusă nici varianta în care campania de peste cinci ani îl va găsi pe Cameron în situaţia de premier neparticipant, iar pe unul dintre miniştrii săi (cel mai probabil, pe unul de rang înalt) drept şef combatant. Concurenţa se anunţă încă de pe acum foarte interesantă.

La fel se poate spune şi despre cea din interiorul Partidului Laburist, după ce principalul favorit, Chuka Umunna, s-a retras din cursă la doar trei zile după anunţarea candidaturii. Motivul invocat - presiunea prea intensă la care şi-ar supune familia şi apropiaţii - este, desigur, un subiect de discuţii aprinse în presa britanică.  Din multe puncte de vedere, Umunnaar fi putut reprezenta un posibil „Barack Obama” al stângii britanice. Tatăl său a fost un om de afaceri nigerian emigrat în Regatul Unit (şi asasinat în ţara natală, în momentul în care s-a întors şi a încercat să intre în politică), iar mama sa provine dintr-o familie care a dat Marii Britanii câţiva prestigioşi jurişti. Cum poziţionarea ideologică a lui Umunna este una mai degrabă centristă - aşadar, se afla la dreapta eventualilor contracandidaţi - candidatura sa era interesantă şi pentru că, după 7 mai, laburiştii şi-au recunoscut public eşecul de a capta alegătorii dinamici, preocupaţi mai degrabă de şanse decât de sprijinul statului.

Cu sau fără Umunna, însă, laburiştii vor fi nevoiţi să facă o alegere care să îmbine orientarea spre valori (şi modul în care ele trebuie reflectate în politici) şi nevoia de a avea în frunte o personalitate care să atragă sprijin popular. Ed Miliband a pierdut, din acest punct de vedere, duelul cu premierul Cameron. Nu e vorba doar de uşurinţa de a aplica lovituri verbale în Parlament sau în alte dezbateri publice, televizate sau nu, ci în primul rând de a transmite publicului - de altfel, foarte exigent - ideea că eşti un administrator competent al resurselor publice. În esenţă, mulţi britanici au recompensat echipa lui Cameron pentru modul în care a gestionat sfârşitul perioadei de criză. Multe erori şi insuccese i-au fost iertate, aşa cum se întâmplă mereu cu guvernele democraţiilor solide. În timp, publicul se va confrunta cu o agendă politică deloc liniştită (referendumul de ieşire din UE este chestiunea cea mai dificilă) şi va avea destule ocazii de a regreta sau, din contra, de a se felicita pentru votul din 7 mai.     

Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii "Mihail Kogălniceanu” 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri