Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Ani de orbire colectivă

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Dacă Grecia intră în incapacitate de plată, liderii care au gândit programul de asistenţă sunt responsabili nu faţă de greci, ci faţă de propriii cetăţeni.

La 5 iulie, cetăţenii eleni vor fi chemaţi să decidă prin referendum dacă acceptă condiţiile instituţiilor financiare pentru prelungirea finanţării internaţionale pentru Grecia. În mod normal, o astfel de consultare ar trebui să ducă la un „Nu” răsunător, cu atât mai mult cu cât cabinetul lui Alexis Tsipras nu şi-a ascuns deloc ostilitatea faţă de noile exigenţe ale creditorilor. E greu de spus, însă, dacă referendumul va mai avea loc, dat fiind faptul că negocierile par să continue, în culise. De asemenea, într-un scenariu negativ deloc improbabil, oferta finanţatorilor ar putea nici să nu mai fie disponibilă, în ziua de 5 iulie.

Nu se va specula aici pe tema probabilităţii aşa-numitului Grexit şi, cu atât mai puţin asupra consecinţelor sale financiare şi politice, în Grecia şi în afara ei. Economiştii sunt mult mai în drept să-şi exprime părerile. Pentru autorul acestor rânduri, contează în primul rând ca decizia guvernului grec să reflecte opţiunea majorităţii populare.

Aşadar, cred că grecii trebuie să-şi stabilească singuri soarta. Au avut la dispoziţie toate informaţiile necesare pentru a lua o decizie responsabilă - pentru ei înşişi şi pentru generaţiile ce vin. Teza potrivit căreia milioane de greci disperaţi ar fi fost manipulaţi de extrema stângă şi acum riscă să se trezească în afara zonei euro, cu economiile din bănci transformate peste noapte în drahme, nu se susţine.

Este dreptul alegătorilor să-l urmeze pe Tsipras până la capăt - şi dincolo de el - în speranţa că, până la urmă, Europa va ceda. Apoi, dacă lucrurile vor merge rău, nimeni nu-i împiedică să-şi susţină conducerea aleasă, atunci când aceasta va susţine că Grecia este o victimă, că totul s-a petrecut din cauza lăcomiei europenilor. De asemenea, atunci când guvernul de extremă stânga va decreta că soluţia reală la criză este transformarea socialistă a economiei, eliberată de corsetul monedei unice şi întoarsă la drahmă. În fine, tot cetăţenii ar trebui să stabilească dacă, în acest caz, mai păstrează ţara în Uniunea Europeană.

Problema este că sunt puţine şanse ca aceste transformări să se petreacă exclusiv pe cale paşnică, democratică. Gradul de exasperare a atins cote alarmante, în societatea elenă. Violenţa politică a atins, în Grecia, cote nemaiîntâlnite nicăieri, în Uniunea Europeană. Dacă traseul propus de Syriza şi de aliaţii ei nu va duce la o ameliorare a nivelului de trai - şi este puţin probabil să se întâmple aşa ceva - riscul apariţiei unor mişcări violente este foarte mare. Nimeni nu este pregătit pentru un asemenea scenariu ce ar putea da lovitura de graţie democraţiei, în chiar ţara ei de origine.

În ceea ce-i priveşte, liderii de astăzi ai Uniunii Europene vor fi nevoiţi să coboare din norul automulţumirii. Moneda unică părea o idee excelentă în teorie, dar practica s-a dovedit nemiloasă - cel puţin pentru unii. Criteriile de convergenţă, enunţate pe hârtia de la Maastricht, păreau a reprezenta o combinaţie ideală între viziune şi prudenţă. Nu a fost aşa. Aproape tot ceea ce am auzit de la conducătorii UE, în ultimele două decenii, făcea referire la un scop măreţ a cărui atingere va garanta prosperitatea, siguranţa, fericirea europenilor. Din nou, nici vorbă de aşa ceva.

Din dorinţa de a apăra cu orice preţ mitul unei uniuni monetare din care nimeni nu doreşte sau nu îndrăzneşte să iasă, Germania şi celelalte ţări finanţatoare au cheltuit fără rost miliarde de euro din buzunarul contribuabilului naţional. Faptul că unele guverne au căutat să-şi sprijine propriile bănci, expuse la criza din Grecia, poate fi privit drept lăudabil de către alegătorii naţionali, dar până la urmă contează tot rezultatul. Dacă Grecia intră în incapacitate de plată, liderii care au gândit programul de asistenţă sunt responsabili nu faţă de greci, ci faţă de propriii cetăţeni.

În fine, Fondul Monetar Internaţional, o instituţie care părea extrem de parcimonioasă în relaţia cu ţările reticente în a adopta reforme economice, a lărgit baierele pungii într-un mod de-a dreptul şocant, în cazul grec. Din nou, s-ar putea ca intenţiile să fi fost bune, dar şi în acest caz ar trebui să judecăm după rezultat.

Ne apropiem de deznodământul unui interval prelungit de orbire colectivă. Să vedem cum vor arăta lucrurile, după ce ne recăpătăm vederea.         

Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii "Mihail Kogălniceanu” 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri