Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Anti-glasnost

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Organizaţiile autonome sunt adversari naturali ai liderilor animaţi de visul unei societăţi omogene şi docile. Cele care mai au, în plus, şi conexiuni cu exteriorul pot fi uşor acuzate de penetrare a instituţiilor statului şi de promovare a unor interese străine.  

Se vorbeşte atât de mult despre traiectoria autoritară imprimată Rusiei de preşedintele Vladimir Putin, încât orice înăsprire a tratamentului aplicat organizaţiilor neguvernamentale şi companiilor cu baze în Occident riscă să treacă aproape neobservată. Răfuiala cu societatea civilă internă a început de multă vreme şi continuă la intensitate maximă. Acum, şi ONG-urile străine „indezirabile” resimt o presiune politică tot mai intensă, întrucât preşedintele a promulgat, la sfârşitul săptămânii trecute, o lege care permite interzicerea funcţionării unor asemenea entităţi. Ele vor putea face obiectul unor anchete penale dacă sunt suspectate de acţiuni ce ar duce la subminarea fundamentelor constituţionale ale statului, iar activiştii şi colaboratorii lor riscă ani grei de închisoare.

Evident că printre aceste fundamente se află, la loc de cinste, securitatea naţională. În Rusia, tot mai multe domenii ale vieţii publice sunt „securitizate” - pentru a folosi un termen din vocabularul ştiinţei politice care tinde să intre în vocabularul obişnuit, mai ales atunci când ne referim la non-democraţii. Chiar dacă pare a beneficia (deocamdată) de sprijinul majoritar al populaţiei, regimul Putin este unul de factură autoritară - o etichetă ce-i este ataşată de aproape toţi observatorii serioşi ai scenei politice internaţionale.

Aceia dintre noi care îşi amintesc câte ceva despre epoca lui Gorbaciov ar putea observa că glasnost (transparenţa) s-a impus treptat pe fondul dorinţei multor cetăţeni sovietici ca agenda publică să nu mai fie construită de sus în jos, ci invers. Astfel, temele respective nu au mai putut fi blocate de partidul comunist, indiferent dacă se făcea apel la adevărul ideologic sau la imperativul securităţii naţionale.

Acum, însă, asistăm la un fel de anti-glasnost, la o campanie de reafirmare a monopolului Kremlinului asupra discursului public, în Rusia. Ideologia comunistă a lăsat loc unei mentalităţi autoritare ce încă nu poate aspira la statutul de ideologie, dar care reuneşte într-o manieră destul de coerentă câteva fire clasice ale argumentaţiei antipluraliste. Organizaţiile autonome sunt adversari naturali ai liderilor animaţi de visul unei societăţi omogene şi docile. Cele care mai au, în plus, şi conexiuni cu exteriorul pot fi uşor acuzate de penetrare a instituţiilor statului şi de promovare a unor interese străine.  

Nu este nimic surprinzător în această măsură. Relaţiile Rusiei cu Occidentul au evoluat către o stare de adversitate pe care, cel puţin la Moscova, nimeni nu face eforturi să o mascheze. S-a observat adesea că o situaţie internaţională tensionată oferea conducătorilor autoritari ocazia de a folosi potenţialul pericol extern pentru a-şi întări dominaţia asupra supuşilor, pe plan intern. În timp, politica externă şi cea internă se conjugau sub semnul agresivităţii.

O asemenea situaţie poate fi regăsită, astăzi, în Rusia. Imperativele externe şi cele externe ale regimului se împletesc, iar procesul de decuplare între Rusia şi lumea occidentală continuă neabătut. În această privinţă, ONG-urile oferă un exemplu cât se poate de ilustrativ: dacă de firme străine (disciplinate) sau de parteneriate de afaceri ruso-occidentale mai este nevoie, cât de cât, în statul lui Putin, sectorul neguvernamental este inutil şi periculos în modelul „capitalismului de stat” birocratic şi corupt pus la punct sub administraţia Putin.

Fapt este că represiunea nu pare să suscite prea multă opoziţie în rândul populaţiei. Chiar dacă avem grijă să nu subestimăm revolta publică - în regimurile de acest tip, oamenii le fac adesea surprize neplăcute conducătorilor - se pare că vestigiile societăţii civile independente sunt înlăturate în aplauzele sau în indiferenţa celor mai mulţi dintre ruşi.

Pe măsură ce ne îndepărtăm de epoca pluralistă asociată lui Boris Elţîn, ne dăm seama cât de superficiale au fost cuceririle democratice din anii 1990. Ar merita recitite critic discursurile liderilor occidentali din acea perioadă şi mai ales din primii ani ai administraţiei Putin: încărcate de un optimism sincer, ele proiectau, din păcate, o imagine eronată şi periculoasă. Reflecţia nu poate schimba trecutul, dar îi poate ajuta pe oamenii politici să nu mai facă aceleaşi greşeli, în viitor.

Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu” 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri