Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Un caz bun de studiat cu lupa de funcţionarii adesea obtuzi de la „Protecţia Copilului“

Bravo, Ionuţ! Abandonat și instituționalizat, a reușit să aibă afacerea lui în Iași

GALERIE
Ionut Muscu (1)Ionut Muscu (2)Ionut Muscu (3)Ionut Muscu (4)Salon John Style, Ionut Muscu
  • Ionut Muscu (1)
  • Ionut Muscu (2)
  • Ionut Muscu (3)
  • Ionut Muscu (4)
  • Salon John Style, Ionut Muscu
- +

Cei care au trecut prin casele de copii româneşti par să fi primit pe viaţă o pecete de neşters din partea societăţii. Marea lor majoritate au parte de eşec social: cei mai mulţi ajung în canale sau boscheţi, la majorat. Copii ai unui sistem defect, bolnav până la măduvă, care se debarasează de ei imediat ce au împlinit 18 ani, fără să se intereseze dacă au unde pune capul noaptea, dacă sunt pregătiţi să plătească o chirie, să obţină un loc de muncă. Cei mai mulţi ajung să doarmă pe străzi sau prin centrele de noapte pentru că, atunci când sunt în grija statului, nimeni nu îi învaţă cum să te pregăteşti pentru viaţă. Că trebuie să munceşti ca să ai ce mânca. Extrem de puţini sunt cei care reuşesc să „evadeze“ din închisoarea nevăzută pe care le-o pregăteşte minuţios sistemul, şi să se integreze efectiv în societate. Ionuţ Muscu, un băieţel abandonat şi bătut crunt de soartă încă de mic din toate părţile, a reuşit însă să-şi învingă destinul tragic pe care i-l pregătea acest sistem odios până de curând. A avut şi noroc, dar a şi luptat din greu, inimaginabil de greu, ca să fie pe picioarele lui. Să poată să ofere familiei ceea ce el nu a primit. Este un exemplu extraordinar pentru cei care provin din casele de copii, dar mai ales pentru cei de la „Protecţia Copilului“, funcţionari adesea obtuzi, şi care ar trebui să îi cerceteze cazul cu lupa. Ca să vadă ce este de făcut ca miile de copii din sistem ajunşi la majorat să nu se ducă direct în boscheţi.

În fiecare an se raportează procente mari de copii instituţionalizaţi ajunşi la majorat, neadaptaţi, care atunci când ies din grija „Protecţiei Copilului“ ajung pe străzi, prin subsolurile blocurilor sau prin canale. Numărul acestor majori ieşiţi din sistem care nu reuşesc să se adapteze social este în scădere în ultima vreme, datorită schimbării politicilor educaţio­nale în bine de la an la an, dar şi trecerii în sistemul de plasament familial al multora. Dar a rămas o problemă dureroasă a societăţii, şi asta cu atât mai mult cu cât statul cheltuieşte cu ei, de mici, sume imense, iar la majorat aceştia, în loc să ajungă oameni care să producă valoare pentru societate, muncind, ei redevin o plagă ce este în continuare nefolositoare sau chiar costisitoare pentru bugetele naţionale sau locale.

Tocmai din acest motiv, atunci când un astfel de copil îşi găseşte un rost în viaţă, fie el cât de mic, ceea ce ar trebui să fie o regulă, este de fapt o excepţie. „Ziarul de Iaşi“ a desco­perit însă un caz, unul demn de scenariu de film. Este cazul fostului copil institu­ţionalizat Ionuţ Muscu, rămas orfan de ambii părinţi încă de mic. Ionuţ are acum o afacere a lui, o frizerie, la care şi-a angajat şi soţia, nevăzătoare ce a avut de mică aceeaşi soartă cruntă ca el. Modul în care cei doi au reuşit în viaţă este demn de studiat de către funcţionarii 'Protecţiei Copilului“, pentru a vedea ce ar fi de făcut în numeroasele cazuri care se îndreaptă spre eşec social.

A stat şi pe străzi

Ionuţ Muscu, acum bărbat în floarea vârstei, a reuşit să demonstreze că, deşi singur, prin multă muncă sorţii pot fi învinşi. Acesta a reuşit, cu multă trudă, să-şi deschidă o frizerie în zona staţiei Pădurii, „John Style“, după numele său, nu departe de centrul în care a stat ani buni. Nu e un salon ca acelea din zonele centrale, dar e mereu foarte curat. Şi e al lui. Deşi a disperat, acum se simte un om norocos, şi e convins că doar credinţa în Dumnezeu l-a adus până aici.

Este că­sătorit, şi are trei copii frumoşi, de care este mândru. Soţia lui este tot de la un centru de plasament, şi este nevăzătoare. De aceea, toate greutăţile casei cad tot pe umerii lui Ionuţ. Dar nu spune nimic, nici nu aminteşte de lucrurile astea.

„Ne mai ajută cumnata, mai face mâncare, nu suntem chiar singuri“, îmi explică Ionuţ.

Dar simte lipsa părinţilor. Îmi pov­esteşte că şi-ar dori măcar nişte bunici, care să-l sfătuiască, cu care să vorbească, şi că îi ceartă pe cei care nu ştiu să-şi aprecieze părinţii sau care ajung chiar să-i bată.

În ochi i se citesc greutăţile prin care a trecut de mic. Dar are aerul omului care a izbândit, indiferent ce i-a aruncat viaţa înainte. După ce a ieşit de la casa de copii a stat pe strazi: nu ştia să facă nimic. Apoi, după ce a fost refuzat de mai multe ori, l-a angajat „nea Gelu“ la frizeria lui. A vrut musai să tundă. A învăţat să facă asta, dar mai rudimentar, de la vârsta de 14 ani, făcând „practică“ pe colegii săi. Foarfecele i-a fost pus în mână de femeia de serviciu de la centrul de plasament, care i-a şi explicat cum trebuie să procedeze. În prima zi, la începutul anului şcolar, spune că a tuns de-l dureau mâinile: mai bine de 200 de copii. Care în scări, ca pe oi, care cu niţe mai scurte sau mai lungi, care chilug... Dar, mai cu certuri, mai cu mulţumiri, până să iasă din Centru a învăţat să tundă.

Prieten al celor de pe stradă

La frizeria micuţă, de cartier, situată pe Tudor Vladimirescu colţ cu strada Tătăraşi, în zona spălătoriei auto de la staţia Pădurii, deşi cochetă şi mereu curată, nu vin atât de mulţi oameni. Se des­curcă greu... Chiria apartamentului în care locuieşte, dar şi chiria pentru spaţiul în care se desfăşoară afacerea îi lasă suficienţi bani pentru mâncare, dar nimic mai mult. A încercat să obţină o locuinţă socială, dar lista pare să nu se mai termine. Iar o rată pentru a-şi cumpăra singur un apartament nu poate să facă. Trebuie să fie salariaţi, şi el, şi soţia.

„Dar unde s-ar putea angaja o nevă­zătoare?“, ne întreabă.

Visează însă la o casă cu grădină şi curte, o casă a sa, în care să nu se teamă că poate veni proprie­tarul să-l scoată afară în orice clipă, iar copiii să se poată juca în voie.

În ciuda greutăţilor, nu uită însă să-i ajute pe cei care au nevoie de un sprijin. A dat de mâncare bătrânilor fără locuinţă, a sunat la Primărie să ceară ajutor pentru ei sau i-a dus chiar el la Centrul „C. A Rosetti“ pentru a avea unde să doarmă noaptea. De asemenea, copiii străzii îi sunt prieteni şi a devenit un mentor şi un exemplu pentru ei. Îi tunde fără să le ceară bani, le povesteşte greutăţile prin care a trecut şi cum, prin muncă, dar şi credinţă şi o viaţă liniştită, fără alcool, ţigări sau petreceri, a reuşit să-şi deschidă o afacere şi să-şi întemeieze o familie.

„Am dus un copil la Centrul de pla­sament. I-am povestit că acum sunt condiţii bune, că cei de la centru au grijă de copii, că pot învăţa o meserie“, îmi povesteşte Ionuţ.

Iar tinerii au încredere în el, se simt apropiaţi de povesta lui, se încred în sfaturile primite. Nici nu ar putea fi altfel când, în ciuda greutăţilor, a reuşit să răzbată şi să stea ferm pe propriile picioare.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri