Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Câteva amintiri despre vestitele cârciumi ale Iaşului de altădată

GALERIE
bolta-rece Foto casaboltarece.com
  • bolta-rece Foto casaboltarece.com
- +

Cârciuma ieşeană are o veche şi îndreptăţită reputaţie şi a devenit tradiţie şi legendă. 

Începând cu vechile grădini cu pivniţe pline de vinuri, din cartierul Tătăraşilor sau al Socolei, la grădina restaurantului Serafimo, cu firma La Vasile Alecsandri, unde poposeau muncitorii de la Atelierele CFR şi gara Socola, să se ospăteze cu fripturi ieftine şi să bea un vin negru dulceag, servit de un patron italian şi hanul Trei Sarmale, în Bucium - în care au visat atât de frumos cei doi fraţi de cruce şi de idealuri Eminescu şi Creangă, până la renumita Bolta Rece a fraţilor Simion şi Panciu Amira, unde te puteai delecta cu vinuri de Cotnari, Bucium şi Uricani, cu fripturile haiduceşti, cighirul vestit, din măruntaie şi mirodenii care atrăgeau toată boema Iaşului (politică, culturală şi artistică), aceste localuri de petrecere au dat faimă vechii capitale moldoveneşti. La Trei Sarmale oprea şi Octav Băncilă să-şi finalizeze tablourile sale. Multe dintre vestitele localuri publice de odinioară, atrăgeau pe mulţi boemi din Bucureşti sau din alte părţi ale ţării. Cele mai multe au dispărut de mult, fără a răpi însă Iaşului faima pe care şi-o menţine şi ca titlu de onoare, dar şi ca titlu decorativ.

Pe lângă localurile amintite mai sus voi meţiona şi alte cârciume şi taverne:

La Lupu Fleică din Sărărie, aproape de strada Sfântul Teodor şi de strada Rece, unde se consuma vin vechi, roşu, de şase ani, de Huşi şi se mâncau nişte fleici pregătite temeinic cu telemea la grătar, în hârtie albă şi murături apetisante. Aici petrecea şi I. L. Caragiale, când venea la Iaşi (şi venea des).

Crâşma Iancuşor: Prietenul Iancuşor, de pe Sărărie, care arendase pe atunci căsuţa Andriescu, în care Vasile Pogor îi descoperise cândva pe Mihai Eminescu şi pe Ion Creangă, frigea pastramă, deasupra unui mare gavanos plin cu jăratec, având alături o roată de mămăligă, şi stropind totul cu vin vechi din podgoriile Şorogarilor. La Iancuşor petreceau cu fripturi din muşchi în vanilie (mujdei de usturoi) şi cu vin bun, doar cei care doreau să se simtă fericiţi.

La Şapte Pulpe, La Picior de Pui, Viaţa Lungă, Parcul Vânătorilor, Manaş Cantar şi Simion Paşcanu, în Hala Mare la Trihub, cu vizitatorii de atunci, şi cu specialităţile lor vestite de vinuri de Cotnari, Uricani, Nicoreşti, cu arta meşterilor bucătari de a păstra aromele bijuteriilor culinare, cu toate soiurile neîntrecute de grătare şi de murături picante, oricine venea se simţea satisfăcut.

Aceste minunate localuri, cârciumi, bodegi, taverne, laolaltă reprezentau viaţa cotidiană şi nocturnă a Iaşului, în anii ce au urmat după primul război mondial.

Relatări din presa vremurilor

Ziaristul C. Săteanu scrie într-unul din ziarul Adevărul din 1936, la pagina Romanul bohemei ieşene:

„În acest mediu îl întâlnim, pe defunctul preot şi profesor universitar Isopescu-Grecul, bucovineanul, care, temperament de boem desăvârşit, neglijent în portul său, când a fost întrebat de către Mitropolitul Pimen al Moldovei, când i s-a prezentat pentru prima oară în audienţă ca să spună cine este, a răspuns că este „Cu voia Înalt Prea Sfinţiei Tale sunt Român! Oleacă preot, oleacă profesor universitar de limbă elină şi o lecuţă... doctor în filologhia clasică. Dzăc, unii proşti că aş hi ştiind şaptispredzăci limbi, că aş hi tradus de-ntâia oară Coranul din Arabă în româneşte, că aş hi dezvelit în biblioteca Vaticanului izvoare necercetate ale vechimii creştinismului în Dacia şi că numele meu suna Visarion-Negrul!..."

Despre acest erou necunoscut, care a murit într-o chilie din curtea Sfintei Mitropolii din Iaşi, ne povesteşte şi Sandu Teleajen, în romanul său Turnuri în apă, din anul 1935, prezentându-l în viaţa sa reală, discutând uneori filosofia Talmudului cu cârciumarii evrei talmudişti de prin Iaşi şi visând în biblioteca sa de toate limbile, viaţa şi epoca din vremurile antice şi clasice...

Păşind în acest mediu, peste pitorescul uliţelor romantice şi solitare, să ne reamintim de vremurile când cei doi mari fraţi de cruce, Eminescu şi Creangă, se ospătau cu fripturi, grătare, cu toate murăturile lor provocatoare şi savurau vinuri din podgoriile moldoveneşti, la o masă îmbelşugată şi dătătoare de bune dispoziţiuni, de visuri şi de evocări melancolice. Şi de aceea, când un nou venit, din acelaşi mediu, intră într-o atare cârciumă, el e salutat cu frăţie, iar unul din boemi prezintă astfel acest local, adevărat cuib de refugiu pentru contemplări: „Să te închini frate, dacă n-ai intrat până azi aici. În odăiţa asta joasă, cu pereţii afumaţi şi c-o singură fereastră, au băut şi au stat la taclale, nopţi întregi, Eminescu şi Creangă. Mai ales primăvara le plăcea să întârzie până se iveau zorile. Atunci se ridicau, ieşeau în lumina dimineţii şi porneau în lungul Sărăriei spre Tătăraşi, purtând în ochi şi în suflete toată cununa Ciricului înflorit...”

Mediul boem era de obicei bine dispus şi vesel. Eroii erau visători, idealişti, care se izbeau mereu de realitate şi de aceea erau uneori profund revoltaţi. Veselia lor era adesea încadrată într-o atmosferă de adâncă tristeţe şi de melancolie... 

Amintesc şi de varieteul Tănăsache, din apropierea Râpei galbene, unde se putea servi o cafea bună şi asculta muzica lăutarului şi cântăreţului popular Ghiţă Bălănescu.

În plin centru, unde funcţiona şi Tribunalul Iaşi, la masa din bolta de sub palatul Roznovanu, care prelungea sala restaurantului pentru avocaţii şi funcţionarii juridici, restaurant ţinut de coana Tinca şi soţul ei Bodron cu mustăţile mari ca de husar, veneau de cele mai multe ori şi pictori, şi actorii Teatrului Naţional din Iaşi, pe lângă cei care lucrau acolo, persoane, care aveau să devină mai târziu personaje din romanele timpului.

Prin cârciumile şi bodegile vestite ale Iaşului, se întâlnea boema ieşeană. Acolo, între mesuţe de lemn simplu, bine serviţi şi cu devotament de către patroni şi chelneri, cărturarii şi intelectualitatea ieşeană depănau amintiri şi îşi făceau cele mai măreţe planuri de viitor.

Din păcate nu s-a vrut conservarea niciuneia din faimoasele localuri, iar aşezarea lor cu exactitate, s-a pierdut. Astfel Iaşul a fost oropsit de unele din cele mai pitoreşti clădiri, care erau foarte căutate în timpurile de demult trecute.

Toate aceste lucruri au rămas doar visuri şi aduceri aminte prin gazetele vremii. Astfel de localuri de prin cartierele oraşului au fost plastic zugrăvite şi au decorat acţiuni din diferite volume de amintiri ale scriitorilor, care au pătruns de minune în sufletul mare al ieşenilor, cele mai multe, trecute astăzi, în lumea veşniciei, împreună cu cei care le-au înfiinţat şi descris.

Corneliu CARP

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri