Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Despre durere (I)

GALERIE
Codrin Liviu Cutitaru 2016
  • Codrin Liviu Cutitaru 2016
- +

Paradoxul nu întârzie să se manifeste. În loc să fie copleşit, blazat, deznădăjduit, tânărul suferindpare a se trezi, cu voluptate, la „viaţă”, o viaţă nouă, genuină, plină de semnificaţii, în care scrisul ajunge modus vivendi, panaceul prin excelenţă, catalizatorul revelaţiei ultime.

„Plăcerea” şi „durerea” sunt frecvent asociate pe palierul filozofic. E adevărat că tendinţa generală ar fi aceea de trivializare a straniului binom conceptual (oximoronic), prin recursul rapid la impulsurile maladiv-masochiste, dar, la o analiză mai atentă a implicaţiilor relaţiei, îţi dai seama de conotaţiile sale subtile. Fie şi o privire fugară prin metafizica ultimelor decenii de evoluţie din spaţiul - să spunem, la întâmplare - anglofon (par example), te confruntă cu variaţiuni tematice ale noţiunii, demne de toată atenţia: pleasure in pain, pleasure and pain, pleasure of pain etc. Nu întâmplător, desigur. Există o bucurie (revelatoare şi, totodată, misterioasă) a suferinţei, lucru recunoscut pe plan interdisciplinar şi transdisciplinar, de la teologie la psihologie, istoriografie, literatură, filozofie şi antropologie. Durerea pare a fi, mai des poate decât ne-am aştepta, o condiţie a plăcerii, însă nu a plăcerii primare, imediate, legate, în mod fatal, de simţurile elementare, ci a plăcerii superioare, emfanice, generatoare de hermeneutici transcendente, de comprehensiunea adevărurilor ascunse, profund spiritualizate. Prin urmare, într-o manieră cumva inexplicabilă, suferinţa acută îl face pe individ, subit şi inexorabil, receptiv la enigmele intervalului obscur, apt carevasăzică de a-şi depăşi condiţia limitat-senzorială şi de a pătrunde în lumea nevăzută, a „de-neconceputului”, cu o formulă celebră de-a lui Andrei Pleşu. Acolo, la capătul drumului, din motive uşor de intuit emoţional, deşi inefabile din perspectivă raţională, insul găseşte starea de fericire, o „fericire” bizară pentru omul căruia viaţa îi merge din plin (devenit aşadar obtuz la ideea de tragedie), dar sublimă pentru cel care o trăieşte, îmbrăţişând-o fără rezerve. Cu toate că, repet, umanioarele, în ansamblul lor, descriu această curiozitate existenţială, dintre ele, trebuie precizat, numai literatura deţine instrumentarul necesar (simbolic) pentru a o explora plenar.

Supoziţia mi-a fost confirmată de lectura recentelor volume de proză redactate de doi cunoscuţi scriitori ieşeni. Este vorba despre romanul Cel care cheamă câinii (Polirom, 2017) al lui Lucian Dan Teodorovici şi culegerea de povestiri Misterul maşinuţelor chinezeşti (Polirom, 2017), semnată de Florin Irimia. Afirm fără ezitări: aceste două volume constituie nişte remarcabile parabole ale complexului psihologic de pleasure in pain, propunând - cu mijloace ficţionale, desigur - o dezbatere profundă asupra condiţiei umane contradictoriu-complicate. Despre Cel care cheamă câinii adaug ferm (mă aflu la vârsta, experienţa şi în postura în care adevărul nu mă mai sperie!) că reprezintă o capodoperă a epicului actual, printr-un grad de autenticitate, forţă şi subtilitate narativă rar întâlnite la prozatorii contemporani. Nu fac aici o cronică literară propriu-zisă, ci încerc radiografia unui sentiment (sofisticat) furnizat magistral de o carte. Două-trei detalii ale poveştii devin totuşi necesare. Un bărbat tânăr (de 41 de ani), naratorul, află brusc faptul că suferă de limfom malign (determinat, ironic, cel mai probabil, de un medicament care i se administrase pentru o altă morbiditate). Vestea (care, pentru omul „normal” ce lecturează textul de faţă, înseamnă automat Apocalipsa!) îl lasă, într-o primă fază măcar, (aproape) impasibil pe eroul nostru (care observă, printr-un efect de ciudată depersonalizare, că ziua în care a descoperit că suferă de cancer a fost una precum majoritatea celorlalte, cu nimic specială, în dinamica ei, faţă de rutina săptămânilor şi lunilor anodine!). Ulterior se întâmplă ceva şi mai bizar. Intrând în malaxorul tratamentului brutal al bolii, naratorul pătrunde, în fond, în miezul suferinţei pure, în infernul ontologic, iarăşi greu de înţeles şi de asumat de către individul normal (tentat să vadă faptele ca pe episoadele unui vis urât şi, din fericire, trecător!): o suferinţă a „crucificării”.

Paradoxul nu întârzie să se manifeste. În loc să fie copleşit, blazat, deznădăjduit, tânărul suferind pare a se trezi, cu voluptate, la „viaţă”, o viaţă nouă, genuină, plină de semnificaţii, în care scrisul ajunge modus vivendi, panaceul prin excelenţă, catalizatorul revelaţiei ultime. În acest context, senzitivitatea naratorului la alteritate, empatică sau critică, atinge cote fără precedent (în viaţa „normală”), „preluând”, în registre nemaiîntâlnite odinoară, ipocrizia, generozitatea, disperarea, iubirea, indiferenţa, ticăloşia sau onestitatea celor din jur. Altfel spus, abia acum, în durere, autorul experimentează, cu maximă plăcere (umorul nebun al cărţii, pe alocuri, dovedeşte ipoteza cu asupra de măsură!) spectacolul lumii. Ca atare, după tratament, la analizele finale, el se teme de un singur lucru: că rezultatul înfrângerii bolii (episod petrecut întocmai) îl va arunca înapoi în normalitate. Însănătoşindu-se, eroul va pierde contactul cu transcendentul. Un detaliu, să admitem, într-adevăr dureros.

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri