Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Ne întrebăm frecvent cum a putut umanitatea să alunece în atâtea regimuri tiranice. Ce ne face vulnerabili la ascensiunile dictatorilor?
O cercetare psihologică faimoasă - despre care citisem, întâmplător, în studenţie, dar căreia nu-i acordasem, la vremea respectivă, cuvenita atenţie - mi-a fost reactualizată recent, în memorie, de un film din 2015, bazat pe investigaţia în cauză şi intitulat, chiar cu numele „cazului”, The Stanford Prison Experiment/ Experimentul carceral de la Stanford. Pe scurt, în 1971, o echipă de cercetători de la prestigioasa Universitate californiană Stanford, condusă de profesorul Philip G. Zimbardo, şi-a propus să studieze schimbarea comportamentului uman în condiţiile privării de libertate. Psihologii fuseseră finanţaţi de Forţele Navale Americane pentru a căuta soluţii profesioniste, specializate, de îmbunătăţire a relaţiilor gardienilor cu deţinuţii în interiorul mediului penitenciar, însă proiectul lor ştiinţific a urmărit finalităţi şi mai ambiţioase, cum ar fi, bunăoară, demonstrarea ipotezei lui Zimbardo însuşi că înclinaţiile către abuz sau, dimpotrivă, către acceptarea abuzului sunt native în individ, ţinând de o anumită structurare comportamentală genetică latentă. În sfârşit, „experimentul” propriu-zis a fost programat să se deruleze, pe perioada vacanţei de vară, într-una dintre clădirile Universităţii Stanford. Un întreg etaj a devenit, practic, „închisoare”. Subiecţii cercetării au provenit dintr-un grup de studenţi voluntari, remuneraţi, desigur, pentru efortul lor. Aleatoriu (deşi lor nu li s-a comunicat acest detaliu, fiind mai curând lăsaţi să creadă că „selecţia” s-ar fi făcut în conformitate cu diverse elemente din profilul psihologic al participanţilor!), unii au mers în tabăra „gardienilor”, ceilalţi în echipa „prizonierilor”. Timp de două săptămâni (14-28 august), „părţile” erau obligate, prin contract, „să trăiască” autentic regimul carceral, în acord cu specificul lor identitar: gardianul trebuia să fie aşadar gardian, deţinutul, deţinut!
Vă gândiţi, probabil, ca şi mine de altfel, când am citit pentru prima oară despre proiect, că totul s-a transformat într-o joacă de copii şi că sofisticata analiză academică a luat turnura jucăuş-caraghioasă din ciclul „conform rezultatelor unei echipe de cercetători americani”. Ei bine, nu! Evenimentele s-au desfăşurat spectaculos din prima zi. „Gardienii” s-au apucat de treabă cu mult simţ de răspundere, inducându-le „deţinuţilor” o stare de opresiune psihică extrem de reală. Câţiva „prizonieri” au reacţionat brutal, baricadându-se în „celulă” şi refuzând să se supună rigorilor carcerale. Alţii au clacat şi s-au simţit, în mod subit, bolnavi, implorând „oficialităţile” să înceteze experimentul. O precizare: toate acestea s-au întâmplat pe fondul strict al creării unei atmosfere carcerale şi nicidecum în urma exercitării vreunui abuz fizic asupra „deţinuţilor” (în contractul participării la experiment, se stipula de altfel, explicit, interzicerea oricărei coerciţii corporale!). Starea de teroare s-a născut şi, ulterior, amplificată precum un incendiu devastator, iscat de o scânteie electrică aparent benignă. „Vâlvătaia” a cuprins totul într-un interval foarte scurt. „Prizonierii” fie şi-au pierdut minţile, solicitând, isteric, ieşirea din proiect, fie au căzut în catatonie, aidoma unor dezmoşteniţi ai sorţii. În contrapartidă, „gardienii” au dovedit exces de zel, achitându-se de sarcini, cumva cu voluptate, în procent de două sute la sută. Zimbardo s-a văzut nevoit să stopeze întreaga acţiune la nici o săptămână de la declanşarea ei. Oricum, avea deja material ştiinţific pentru o viaţă de cercetare. Anii ulteriori l-au făcut, bineînţeles, cunoscut în lumea academică. Profesorul a scris extensiv despre modificarea identităţii insului supus opresiunii. Este citat şi azi în literatura de specialitate. Mă miră însă neglijarea unui amănunt crucial de către Zimbardo.
E vorba despre rolul gardienilor. Psihologul s-a concentrat pe deţinuţi, ocolindu-i pe aceia prin intermediul cărora şi-a derulat proiectul, fie şi pentru un timp limitat - „torţionarii”. Schimbarea comportamentului acestora mi se pare mie absolut remarcabilă din punct de vedere psihologic. Ca şi „prizonierii”, ei proveneau din mediul studenţesc. Nimic nu-i distingea iniţial de cei care aveau să le devină „victime”. Şi totuşi, intraţi în „rolul” de autoritate discreţionară, identitatea li s-a transformat radical. Au devenit nişte monştri autocratici, pentru care cercetarea lui Zimbardo nu reprezenta o simulare, ci o realitate sălbatică, unde ei deţineau puterea absolută. Ne întrebăm frecvent cum a putut umanitatea să alunece în atâtea regimuri tiranice. Ce ne face vulnerabili la ascensiunile dictatorilor? Răspunsul meu este: dorinţa multora de a fi distribuiţi într-un rol. Se aşteptă adesea „rolul” existenţei, investirea cu sens a fiinţării proprii. Dacă un nebun de tipul lui Hitler, Stalin sau Ceauşescu răsare din haosul istoriei, propunând un scenariu de „societate nouă”, mulţi dintre noi vor alerga, mă tem, pentru a prinde un loc în „distribuţie”.
Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
IMAGINEA ZILEI: fața occidentală a aeroportului Iași după ce s-a deschis marelui public
4,25 milioane de dolari pentru cel mai scump medicament din lume
Bulevardul Socola, închis pe jumătate. Pe unde au fost deviate autobuzele
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |