Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Despre roluri

GALERIE
Codrin Liviu Cutitaru 2016
  • Codrin Liviu Cutitaru 2016
- +

Ne întrebăm frecvent cum a putut umanitatea să alunece în atâtea regimuri tiranice. Ce ne face vulnerabili la ascensiunile dictatorilor?

O cercetare psihologică faimoasă - despre care citisem, întâmplător, în studenţie, dar căreia nu-i acordasem, la vremea respectivă, cuvenita atenţie - mi-a fost reactualizată recent, în memorie, de un film din 2015, bazat pe investigaţia în cauză şi intitulat, chiar cu numele „cazului”, The Stanford Prison Experiment/ Experimentul carceral de la Stanford. Pe scurt, în 1971, o echipă de cercetători de la prestigioasa Universitate californiană Stanford, condusă de profesorul Philip G. Zimbardo, şi-a propus să studieze schimbarea comportamentului uman în condiţiile privării de libertate. Psihologii fuseseră finanţaţi de Forţele Navale Americane pentru a căuta soluţii profesioniste, specializate, de îmbunătăţire a relaţiilor gardienilor cu deţinuţii în interiorul mediului penitenciar, însă proiectul lor ştiinţific a urmărit finalităţi şi mai ambiţioase, cum ar fi, bunăoară, demonstrarea ipotezei lui Zimbardo însuşi că înclinaţiile către abuz sau, dimpotrivă, către acceptarea abuzului sunt native în individ, ţinând de o anumită structurare comportamentală genetică latentă. În sfârşit, „experimentul” propriu-zis a fost programat să se deruleze, pe perioada vacanţei de vară, într-una dintre clădirile Universităţii Stanford. Un întreg etaj a devenit, practic, „închisoare”. Subiecţii cercetării au provenit dintr-un grup de studenţi voluntari, remuneraţi, desigur, pentru efortul lor. Aleatoriu (deşi lor nu li s-a comunicat acest detaliu, fiind mai curând lăsaţi să creadă că „selecţia” s-ar fi făcut în conformitate cu diverse elemente din profilul psihologic al participanţilor!), unii au mers în tabăra „gardienilor”, ceilalţi în echipa „prizonierilor”. Timp de două săptămâni (14-28 august), „părţile” erau obligate, prin contract, „să trăiască” autentic regimul carceral, în acord cu specificul lor identitar: gardianul trebuia să fie aşadar gardian, deţinutul, deţinut!

Vă gândiţi, probabil, ca şi mine de altfel, când am citit pentru prima oară despre proiect, că totul s-a transformat într-o joacă de copii şi că sofisticata analiză academică a luat turnura jucăuş-caraghioasă din ciclul „conform rezultatelor unei echipe de cercetători americani”. Ei bine, nu! Evenimentele s-au desfăşurat spectaculos din prima zi. „Gardienii” s-au apucat de treabă cu mult simţ de răspundere, inducându-le „deţinuţilor” o stare de opresiune psihică extrem de reală. Câţiva „prizonieri” au reacţionat brutal, baricadându-se în „celulă” şi refuzând să se supună rigorilor carcerale. Alţii au clacat şi s-au simţit, în mod subit, bolnavi, implorând „oficialităţile” să înceteze experimentul. O precizare: toate acestea s-au întâmplat pe fondul strict al creării unei atmosfere carcerale şi nicidecum în urma exercitării vreunui abuz fizic asupra „deţinuţilor” (în contractul participării la experiment, se stipula de altfel, explicit, interzicerea oricărei coerciţii corporale!). Starea de teroare s-a născut şi, ulterior, amplificată precum un incendiu devastator, iscat de o scânteie electrică aparent benignă. „Vâlvătaia” a cuprins totul într-un interval foarte scurt. „Prizonierii” fie şi-au pierdut minţile, solicitând, isteric, ieşirea din proiect, fie au căzut în catatonie, aidoma unor dezmoşteniţi ai sorţii. În contrapartidă, „gardienii” au dovedit exces de zel, achitându-se de sarcini, cumva cu voluptate, în procent de două sute la sută. Zimbardo s-a văzut nevoit să stopeze întreaga acţiune la nici o săptămână de la declanşarea ei. Oricum, avea deja material ştiinţific pentru o viaţă de cercetare. Anii ulteriori l-au făcut, bineînţeles, cunoscut în lumea academică. Profesorul a scris extensiv despre modificarea identităţii insului supus opresiunii. Este citat şi azi în literatura de specialitate. Mă miră însă neglijarea unui amănunt crucial de către Zimbardo.

E vorba despre rolul gardienilor. Psihologul s-a concentrat pe deţinuţi, ocolindu-i pe aceia prin intermediul cărora şi-a derulat proiectul, fie şi pentru un timp limitat - „torţionarii”. Schimbarea comportamentului acestora mi se pare mie absolut remarcabilă din punct de vedere psihologic. Ca şi „prizonierii”, ei proveneau din mediul studenţesc. Nimic nu-i distingea iniţial de cei care aveau să le devină „victime”. Şi totuşi, intraţi în „rolul” de autoritate discreţionară, identitatea li s-a transformat radical. Au devenit nişte monştri autocratici, pentru care cercetarea lui Zimbardo nu reprezenta o simulare, ci o realitate sălbatică, unde ei deţineau puterea absolută. Ne întrebăm frecvent cum a putut umanitatea să alunece în atâtea regimuri tiranice. Ce ne face vulnerabili la ascensiunile dictatorilor? Răspunsul meu este: dorinţa multora de a fi distribuiţi într-un rol. Se aşteptă adesea „rolul” existenţei, investirea cu sens a fiinţării proprii. Dacă un nebun de tipul lui Hitler, Stalin sau Ceauşescu răsare din haosul istoriei, propunând un scenariu de „societate nouă”, mulţi dintre noi vor alerga, mă tem, pentru a prinde un loc în „distribuţie”.

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri