Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

BASARABIA, ACUM

Două senzaţii în prag

GALERIE
ghenadie nicu
  • ghenadie nicu
- +

Mă tenta să încep prin a spune că obiceiul e prost. Dar m-am surprins că, în locul calculatorului, puteam folosi, exact în acel moment, de pildă un pix şi o foaie de hârtie; sau o copertă de carte: când trebuie să fixezi ceva, mijloacele nu contează prea tare. 

Obiceiul e, totuşi, prost, mai ales în condiţiile noastre, când orice probabilitate nocivă creşte exponenţial în virtutea sublimului pe care îl ating, endemic, prostia şi neglijenţa. Pixul ar fi condus exact la acelaşi efect, pentru că îmi mânca exact aceeaşi atenţie. Spun asta acum, la patru zile distanţă, stând în pat şi privind uriaşele frunze de nuc, ce par că strivesc geamul din dreapta mea: nu e deloc sigur că, împlătoşat cu chestii din alea sub care, sâmbăta trecută, ni s-au ascuns poliţiştii în Piaţa Marii Adunări Naţionale, cică de răul unor oameni exasperaţi de ipocrizia unei independenţe găunoase, aş fi scăpat nevătămat. În momente din astea, vai, nu mai poţi controla nimic, eşti la cheremul absolut al circumstanţelor. Şi, dacă reporteriţa aceea, de la ProTV, mi se pare, care încercase să-mi aţină calea când dădeam să ies din sala de pansamente sau cum s-o fi chemând, plină de paturi pe care se zvârcoleau ori stăteau înspăimântător de nemişcate tot felul de corpuri, unele schilodite rău, m-ar fi întrebat acum care a fost senzaţia cea mai puternică, cea mai copleşitoare, ce m-a uluit cel mai tare - dincolo de faptul că îmi priveam aproape amuzat mâna stângă, escaladată de mici valuri de sânge, şi încă nu ştiam că o coastă dăduse o fisură -, i-aş fi zis, cu siguranţă, că anume umilinţa de a nu putea întreprinde nimic. O umilinţă precedată de uimire: dacă rebobinez cu încetinitorul, asta a fost senzaţia incipientă. Perplexitatea că nu mai dispui nici de tine însuţi: nu poţi trimite comenzi mâinilor, picioarelor, că eşti aşa, o surcică, poate şi mai puţin.

În faţă mai erau vreo sută şi ceva de kilometri. Ziare nu mai cumpăr demult, ediţia Papini (Chipuri de oameni) rămăsese uitată pe masă, lângă mouse. „Pot să mă dau lângă dumneavoastră, că pe scaunele din spate nu-mi vine prea bine să mă uit pe monitor?”. Marşrutcile, cum li se spune la noi autocarelor mici (termenul a pătruns până şi în vocabularul fostului şef al Delegaţiei Uniunii Europene la Chişinău, Dirk Schuebel: l-am auzit chiar din gura lui la o întrevedere cu studenţii Universităţii „Alecu Russo” din Bălţi!), sunt mai mult nişte opere ale rapacităţii. Scaune încropite cu aparatul de sudat (nici vorbă de ergonomie!) şi înghesuite atât de tare unul în altul, încât cei mai răsăriţi trebuie să ia loc cumva pe-o coastă, dacă vor să, vorba ceea, călătorească „în confort”. Lângă şofer, e altceva. Chiar dacă stai tot pe o unealtă de tortură, măcar ai unde să-ţi întinzi monitorul. Asta fu socoteala: confortul câinesc al scriptorului.

De ce este mai bună lectura pe monitor decât în pagina obişnuită? Pentru că te ţine în priză indiferent de conţinut. N-aş fi înghiţit niciodată atâtea ştiri pe print. Pe monitor, însă, pot consuma aproape orice şi oricât. Şi dacă, la un moment dat, n-aş fi simţit, cu tot corpul, cum autocarul începe a devia de la linia de direcţie, probabil că impactul m-ar fi surprins citind. Impact ce putea să ne fie letal, celor din habitaclu (nişte femei chinuite şi vreo câţiva puşti care îşi frecau degetele pe monitoarele mobilelor), dacă omul din stânga mea, probabil păţit, n-ar fi stors maximum din ce îngăduia situaţia.

Era un Land Rover, cu numere de înmatriculare britanice. A apărut pe buza şoselei - care dispărea undeva în jos, la vreo sută de metri dincolo de parbriz, deoarece coboram în pantă - şi în clipa următoare se izbea puţin mai la stânga de ceea ce s-ar numi punctul de coliziune frontală. Am văzut pe urmă filmuleţul: acolo e de groază, cu adevărat. Când poţi, în fine, prezuma ce viteză avea...

La noi, în autocarul răsturnat brusc pe-o coastă şi oprit în şanţ, timpul parcă se oprise. Deşi lumea a sărit tot atunci să ne evacueze, am avut impresia că am stat acolo, în întuneric şi praf, îngroziţi că motorul - care mai continua să duduie - poate exploda în orice clipă, o veşnicie. Totul s-a petrecut într-un ralanti pe care nici acum nu mi-l pot explica. Nu tu durere, nu tu suspin sau cuvânt rostit. Doar stupefacţia că nu mai eşti al tău şi că timpul a implozat.

Ghenadie Nicu este corespondentul "Ziarului de Iaşi” în Republica Moldova

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri