Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Cel care a stat închis pe nedrept îi ajută acum pe sărmani, „călăul“ lui a ajuns pensionarul de lux al Iaşului

(EXCLUSIV) „Armata Salvării“: un proiect caritabil ce are în spate o poveste uluitoare

GALERIE
7234561
  • 7
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 1
- +

Nu mai puţin de 40 de copii săraci din judeţul Iaşi şi 8 părinţi care nu-şi găseau un loc de muncă beneficiază în acest moment de serviciile unor proiecte unice la Iaşi. Afterschool-ul gratuit care se organizează la Centrul social „Geneza“, de pe Sărărie, oferă zilnic elevilor proveniţi din familii defavorizate o masă caldă, servicii medicale, consiliere şi meditaţii la cele mai importante discipline din orar. De asemenea, la atelierul protejat din cartierul Alexandru cel Bun, câţiva ieşeni au găsit ajutorul de care aveau nevoie. Aici, aceştia învaţă efectiv cum să-şi câştige singuri pâinea. După 11 luni, timp în care lucrează cu carte de muncă, pe minimul pe economie, beneficiarii sunt plasaţi pe piaţa muncii, cu salarii mai mari. Cele două proiecte aparţin Asociaţiei „Armata Salvării“, o mişcare internaţională de binefacere demarată cu fonduri ale statului norvegian. Cel care se ocupă, la nivel naţional, de atelierele textile ale acestei „Armate“ este un ieşean care are el însuşi o poveste de viaţă absolut uluitoare.

La asociaţia ieşeană „Geneza“ din Sărărie vin copii de toate vârstele. Aici sunt spălaţi, deparazitaţi, trimişi la spital dacă este cazul, şi hrăniţi cu un prânz cald în fiecare zi. Cei cu probleme la şcoală recuperează la afterschool materia cu profesorii şi, încet-încet, revin pe linia de plutire în catalog. La „Geneza“ lucrează în prezent patru profesori (matematică, limba română, engleză, IT), trei asistenţi sociali, un medic, un asistent medical, un bucătar şi doi membri ai asociaţiei internaţionale, care au rolul de manageri.

O mamă singură cu 6 copii

„Copiii care vin la noi sunt de la şcolile din oraş, dar avem şi de la şcoli din comunele din jur. Ei sunt din familii cu o situaţie financiară precară, sunt copii cu risc de abandon şcolar. Vin şi cu probleme de integrare socială, probleme comportamentale, şi chiar de integrare în colectiv. Aici primesc program de meditaţie şcolară şi facem activităţi extraşcolare, le stimulăm creativitatea, îi responsabilizăm. Cu aceşti copii am stabilit un program intens, avem rezultate şcolare evidente, ei au făcut progrese, şi chiar se ob­servă o îmbunătăţire a comportamentului şi a relaţiilor în familie“, explică Nicoleta Agafiţei, asistent social la „Geneza“ de doi ani. Aceas­ta ne povesteşte despre câteva cazuri concrete de familii care au fost ajutate prin aceste două proiecte. O mamă singură cu şase copii a frecventat atelierul din Alexandru, iar doi dintre copiii ei, unul în clasa a III-a şi unul în clasa I-a, vin în prezent la programul afterschool, care este de la ora 12 la ora 17. Acum, mama lu­crează ca îngrijitoare la un hotel, iar cel mai mare dintre cei doi copii a făcut progrese remarcabile. „Copilul era pe punctul de a abandona şcoa­la, dar acum situaţia este bună, are note bune şi mai multă încredere în el, participă la activităţile de la centru. Avem şi cinci copii care vin din Horpaz, patru dintre ei sunt fraţi“, mai menţionează asistentul social. În bucătăria centrului social de pe Să­rărie mirosea a ciorbă în ziua vizitei noastre. În sala de mese, tacâmurile erau aşezate cuminţi, ca la restaurant, în aşteptarea copiilor care trebuiau să se adune. Era deja ora 12. Încăperile unde aceştia fac cursurile de afterschool seamănă izbitor cu sălile de clasă, iar la parter au şi o sală de joacă, unde cei mici pot veni şi în vacanţe să-şi petreacă o parte din timpul liber. Pentru ei, cei care au grijă de centru mai organizează şi excursii, ieşiri la teatru etc. 

Fac portofele frumoase din haine vechi de piele

La Atelierul de redesign, cei opt beneficiari fac din haine vechi de pie­le produse reciclate, cum ar fi por­tofele, genţi, penare, podoabe, bijuterii etc. Un atelier similar se află la Ploieşti, iar asociaţia doreşte să mai înfiinţeze în maxim două luni unul la Bucureşti, apoi la Valea Seacă. „Este un proiect cu Norvegia, cu fonduri de la guvernul norvegian. Noi colaborăm cu consiliul judeţean şi cu Primăria Iaşi, care ne-a pus la dispoziţie nişte spaţii, pe care noi apoi le-am amenajat. Beneficiarii au fost aleşi de pe o listă a Direcţiei de Asistenţă Comunitară din cadrul Primăriei; ei vin şi lucrează aici în domeniul textil 11 luni, apoi le prezentăm oferte de muncă. Cea mai mare realizare a mea este să văd că oamenii îşi găsesc un alt loc de muncă. Noi mai avem şi o spălătorie socială pe Tătăraşi, unde cei din evidenţa Direcţiei Comunitare vin şi îşi lasă hainele la spălat, fac baie... Noi insistăm ca cei din proiectele noastre să-şi aducă copiii regulat la spălat. Cei de la atelier primesc şi o masă caldă, deoarece nu ştiu dacă au toţi mâncare acasă, dar cât sunt la muncă vreau să-i ştiu că sunt cu burta plină“, explică omul de afaceri ieşean Bebi Romanţov, manager pe atelierele textile pe ţară în cadrul „Armatei Salvării“ România. La centrul din Tătăraşi i-am găsit pe Andrei şi Lilia Cojocari, soţ şi soţie, de loc din Republica Moldova. Au venit la Iaşi pentru că aici au fost repartizaţi. Ei sunt manageri pe judeţul Iaşi, şi au grijă ca totul să meargă în direcţia bună. Pe Lilia am găsit-o pregătind nişte saci cu ajutoare pentru câteva familii sărace de la ţară. Îmi arată locul unde se strâng săptămânal haine, în acest scop. În faţa centrului, există un recipient în care ieşenii pot dona haine. „La început nu ştiau ce este acesta, credeau că este tonomat de cafea. Am scris apoi în limba română pe el. Se adună câte opt saci de haine într-o săptămână, noi le sor­tăm şi le direcţionăm spre cei nevoiaşi“, povesteşte femeia, în grad de „căpitan“. Ca în orice armată, şi la ei se respectă gradele militare. La spă­lătorie lucrează tot beneficiarii lor, astfel că asociaţia a reuşit să creeze în Iaşi în jur de 30 de locuri de muncă. „În Norvegia, Armata Salvării este bugetată de stat, au centru de dezalcoolizare, ateliere de tâmplărie unde fac tot felul de lucruri chiar şi pentru primăria din Oslo... Chiar vice­primarul din Oslo este voluntar: când am fost la ei, el ne-a dus peste tot cu maşina. Am crezut că e un simplu şofer“, povesteşte Bebi, oarecum amuzat. Acesta spune că în faţa primăriei din Oslo se află bănci de lemn speciale pentru oamenii fără adăpost, cu un acoperiş rabatabil, pentru nopţile ploioase. „La noi nu contează ce religie au beneficiarii: avem şi ortodocşi, catolici, protestanţi etc“, mai spune acesta. 

Face naveta 58 de kilometri până la serviciu

În fiecare zi, Viorica se trezeşte la ora 4 dimineaţa. Ajunge la 6 în Iaşi şi e prima la serviciu mereu. De loc este din Roşcani, şi face zilnic 116 kilometri dus-întors de acasă până la locul de muncă. De fapt, spune că sunt mai mulţi deoarece, de acasă şi până în sat, în staţie, mai bate un drum. Locuieşte undeva la marginea satului, lângă o pădure, nu are electricitate, iar fetiţa ei de 6 ani şi jumătate îşi face temele la lumina lumânării. „Nu aveam serviciu, mă duceam cu ziua prin sat şi mun­ceam. Am mai lucrat acum 10 ani la Roman, în confecţii, apoi m-am căsătorit şi m-am mutat. El a rămas să lucreze prin sat, duce fata la şcoală şi o aduce... Eu acasă ajung la ora 18 şi un sfert. Naveta mă costă în jur de 150 de lei“, mărturiseşte femeia în vârstă de 41 de ani. Nadia are 43 de ani şi are un băiat de 15 ani care învaţă la Colegiul de Artă „Octav Băncilă“. Este pianist. Pentru el munceşte şi face sacrificii. „Am mai lucrat la un restaurant, în ge­neral pe unde găseam de lucru. Soţul meu e pensionar, pe caz de boală, iar din pensia lui nu reuşeam să ne ţinem copilul la şcoală. Salariul de aici de la atelier mă ajută foarte mult, aici am învăţat să cos la ma­şină“, spune, timid, Nadia. Băiatul e mândria ei, mai ales că a participat la numeroase concursuri în ţară şi are talent. Pe el, singurul ei copil, vrea să îl vadă realizat. O altă familie care beneficiază de sprijinul acestor pro­iecte este Corina, o femeie în vârstă de 34 de ani. Are trei copii, de 11, 13 şi 14 ani, două fete şi un băiat. Soţul lucrează tot în cadrul asociaţiei, mai exact, la magazinul de haine, un fel de outlet, un SRL deschis de „Armata Salvării“. „Am mai lucrat în con­fecţii încălţăminte, gestiune magazin, croitorie, la căminul de bătrâni şi la cantină. Cei trei copii merg şi ei la programul afterschool de la „Geneza“. Eu ştiam să lucrez cu maşina de cusut, aici m-am specializat“, spune angajata cu cea mai bună viteză de lucru din atelier. Acestea sunt doar câteva dintre cazurile sociale pe care le-a preluat atelierul şi cărora Bebi Romanţov încearcă să le găsească un loc de muncă mai bine plătit.

Unii care vin aici nu se adaptează cu munca

La început, pentru ei e dificil, deoarece sunt care nu au lucrat niciodată şi le este greu să se adapteze la un program strict de muncă. „Avem un bărbat care este bolnav de diabet, şi din această cauză nu-l angaja ni­meni. Deoarece nu a lucrat de foarte mult timp, a trebuit mai întâi să se adapteze la locul de muncă, cu programul, cu condiţiile... Sunt şi beneficiari care vin şi pleacă după scurt timp, pentru că ei nu vor să lucreze, s-au obişnuit cu ajutoarele sociale. Eu le zic că le dau minimul pe economie, dar ei îmi spun că statul le dă 600 de lei şi stau acasă degeaba“, menţionează managerul atelierului. Aici, beneficiarii au două contracte, unul social şi unul de muncă. Cea care alege potenţialii angajaţi de la atelier este Roxana Carp, asistentul social pentru adulţi. „Lista este mare, dar eu îi selectez, şi tot eu îi cunosc mai înâi. Îi monito­rizez, fac un curs de formare cu ei, apoi îi ajut să se transfere la alt loc de muncă pe confecţii, cu un salariu mai bun. Efectiv, noi îi obişnuim cu munca, şi ne bucurăm când reuşesc să meargă mai departe. Un exemplu pe care pot să vi-l dau este al unei familii monoparentale, o mamă cu doi copii. A ales să lucreze la noi la atelier în producţie, a ştiut foarte bine ce vrea, iar acum e la o firmă unde câştigă foarte bine“ mărturi­seşte asistentul social. Femeia avea nevoie de acest gen de sprijin într-un moment dificil din viaţă. Iar ca acest caz mai sunt multe la fundaţie. Managerii acesteia speră ca, prin activitatea lor, să le dea satisfacţii mai mari de la viaţă celor bătuţi de soartă, dar şi să le ofere un trai mai demn, independent de mila statului sau a semenilor. Până acum, ei par să fi reuşit... (Paula TROFIN)

„Vinovatul“ se lăfăie cu o pensie de 24.000 lei pe lună, victima se zbate să ajute nenorociţii sorţii

Paradoxul face ca, în timp ce ieşeanul care a stat pe nedrept, nevinovat, atâta timp după gratii în aşa-numitul „Dosar al Zahărului“, şi căruia cazul i-a distrus practic afacerile şi familia, să facă acum acte de caritate în cadrul proiectului norvegian „Armata Salvării“, procurorul „vinovat“ de toate acestea, cel care a instrumentat prost acest dosar, după tiparele unui procuror dinainte de '89, să fi ieşit la pensie şi să aibă, urmare indirectă a acestui dosar, chiar cea mai mare pensie specială din judeţul Iaşi: aproape 24.000 lei. În 2001, procurorul ieşean Gheorghe Şuhan avea să pornească o amplă investigaţie ce avea în vizor zeci de persoane, de la oameni de afaceri la funcţionari bancari, printre aceştia fiind şi Bebi Romanţov, patron al unei prospere agenţii de turism pe atunci. Procurorul a acuzat atunci că aceştia s-au „asociat infracţional“ în vederea acaparării pieţei zahărului din Moldova, un lucru ce avea să se constate ulterior că era, de fapt, o operaţiune comercială de expansiune pe piaţă firească unei economii de piaţă. Arestarile în „Dosarul Zaharului“ au început în februarie 2002. Ulterior, cei 23 de inculpaţi, acuzaţi de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, folosirea creditelor în alte scopuri, bancrută frauduloasă, spălare de bani, au fost condamnaţi în mai 2009. Pedepsele au variat până la 5 ani închisoare, Bebi Romanţov primind aproape 3 ani. Ulterior, în iunie 2011, Curtea de Apel Iaşi avea să dea o sentinţă surpriză în dosar; achitare pe linie, „evaporând“ practic 145 de ani de închisoare, cât primiseră în total cei condamnaţi anterior. Magistraţii au constatat că majoritatea faptelor de care erau acuzaţi cei în cauză pur şi simplu nu există. „Nu putea fi un alt rezultat decât acesta. În aceşti 10 ani ne-au fost distruse familiile, afacerile, sănătatea. Am pierdut o groază de bani şi am rămas fără afaceri“, spunea atunci Bebi Romanţov.

În privinţa procurorului Şuhan, pe acesta, răsunetul din „Dosarul Zahărului“ l-a propulsat direct în fruntea Parchetului Naţional Anticorupţie, proaspăt înfiinţat de premierul Adrian Năstase la presiunile UE, iar mediatizarea acestui dosar i-a prins de minune fostului premier, ca să arate cum luptă el cu corupţia, premier închis el însuşi mai târziu pentru corupţie. Procurorul Şuhan avea însă să iasă la pensie de la PNA Bucureşti, unde era numărul 2, devenind astfel pensionarul ieşean cu cea mai mare pensie specială, aceasta având acum un cuantum, după mai multe informaţii, de aproape 24.000 de lei. (Nicolae MANOLIU)

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri