Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Statele moderne se descurcă excelent la capitolul control social, iar democraţiile nu fac excepţie.
Aflăm, în urma scandalului de tip „bulgăre de zăpadă” în care a fost implicată Agenţia Naţională de Securitate a SUA (NSA) ceea ce ştiam sau intuiam deja: statele moderne, inclusiv statele democratice, depun eforturi substanţiale pentru a fi mereu la curent cu activităţile, comunicaţiile, preferinţele şi intenţiile noastre. Îşi legitimează tentativele de întărire a controlului prin argumente diverse, de la nevoia asigurării de servicii publice cât mai bine ţintite la aceea de prevenire a criminalităţii, de la nevoia de protejare a celor vulnerabili la aceea de combatere a provocărilor externe. Aceasta din urmă – pentru că de ea va fi vorba în textul de faţă – este, în mod cert, cea mai veche. A dat naştere, de-a lungul timpului, unor provocări încadrate în aşa-numitul „paradox hobbesian”.
Concepţia lui Thomas Hobbes despre stat, suveranitate şi despre limitele libertăţii individuale este un reper indispensabil pentru cei ce caută să înţeleagă teoretic politica, înăuntrul şi în afara graniţelor statale. Nu este cazul să insistăm prea mult, aici, asupra ideii hobbesiene că sabia Suveranului – autoritatea statului – este singura garanţie împotriva ameninţărilor din interior (anarhia civilă) şi din exterior (vecinii hrăpăreţi). Fapt este că, într-o lectură hobbesiană adusă la zi, Suveranul nu are competenţa de a cenzura gândirea supuşilor, dar situaţia se schimbă radical când vine vorba de comunicarea între ei. Aceasta din urmă ţine de atribuţiile Suveranului, ba chiar este o prerogativă esenţială a acestuia. Şi am putea specula, rămânând fideli lui Hobbes, că titularul autorităţii ar fi interesat şi de contactele între cei dinăuntru şi supuşii altor Suverani.
Cea mai influentă formulare a paradoxului hobbesian se referă la modul în care asumpţiile individualiste ce stau la baza pactului politic prin care este întemeiat statul şi este învestit Suveranul sunt gestionate în aşa fel încât să conducă la o soluţie represivă. Există, desigur, şi altele, între care una are în vedere mai ales condiţia tragică a statului aflat într-un mediu internaţional anarhic: pentru ca autonomia individului să nu cadă victimă invaziei sau loviturilor duşmanilor din afară, e nevoie ca ea să fie tot mai mult „închinată” Suveranului.
Ultimele două decenii ne-au oferit destule perspective optimiste, în sensul că reducerea adversităţii din mediul internaţional duce (sau va duce, cândva) la atenuarea sau dispariţia constrângerilor hobbesiene. Mai ales în America hiper-puternică, dar şi în vestul Europei sau în alte zone pe care le asociem Occidentului democratic şi liberal s-a speculat mult pe tema unei schimbări în vocaţia „Suveranului”. Cum, astăzi, suveran este poporul însuşi, nu un despot sau o elită opresivă, putem spori fără grijă capacităţile şi resursele statului. El este inofensiv, prietenos şi serviabil, iar noi vom avea mereu instrumentele necesare pentru a-l controla. Şi aşa mai departe. Hobbes e demodat, intuiţiile sale nu mai sunt valabile decât, cel mult, pentru spaţiul non-occidental – şi nici acolo multă vreme.
Ar fi fost justificat un asemenea optimism într-o lume lipsită de conflicte majore? Probabil că nu, dar nu vom şti niciodată. Pentru că lumea nu este lipsită de conflicte, iar guvernele sunt cele care ne spun dacă vreunul dintre ele este sau nu major. Şi, deloc surprinzător, paradoxul hobbesian s-a întors repede la lucru şi în Occident, la un deceniu după sfârşitul Războiului Rece şi destrămarea URSS, şi continuă să opereze energic şi în prezent.
Avansul tehnologiei moderne a făcut ca legăturile dintre oameni să crească ameţitor ca volum şi calitate, sfidând graniţele de tot felul. Am beneficiat, cu toţii, de acest progres, dar preţul include o clară restrângere a autonomiei individuale. Avem, uneori, iluzia contrarie pentru că extindem prea mult propoziţia clasic-liberală privind eşecul statului de a furniza, prin planificare, o cale eficientă către prosperitate. Aşa este, dar asta nu înseamnă că autorităţile publice sunt incapabile să exercite o presiune extraordinară asupra individului. Dau greş la partea a doua (construirea alternativei), dar la capitolul control social se pot descurca foarte bine.
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
4,25 milioane de dolari pentru cel mai scump medicament din lume
Bulevardul Socola, închis pe jumătate. Pe unde au fost deviate autobuzele
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |