Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

+- FILIT

GALERIE
nicolae cretu
  • nicolae cretu
- +

Dorita dezbatere/ întâlnire-dialog şi cu publicul, vorba lui Noica, „n-a fost să fie”. Ceea ce a urmat a fost o succesiune de întrebări şi răspunsuri, în alternanţa celor doi „moderatori”, rămaşi doar ei în comunicare directă cu oaspetele. 

Recenta ediţie a FILIT, din motive de capital de imagine râvnit cu gelozie de pesedişti vs. PNL (mecenatul instituţional de la primele două ediţii: Cristian Adomniţei, în prim-plan), într-o versiune, cum se ştia, restrânsă, a început - din punctul meu de vedere - excelent, cu o dezbatere a traducătorilor, în Sala Ferdinand (UAIC), coordonată de prof. univ. dr. Rodica Dimitriu, colegă anglistă şi specializată şi în traductologie. Cele dintâi trei comunicări au făcut, toate, dovada nu numai a competenţei şi expertizei de traducători, ci şi pe cea a unui bun echilibru între aceste calităţi de bază şi capacitatea de a transmite auditoriului o pasiune a profesionalismului şi artei traducerii, susţinute şi de concepte teoretice clare, nepedante, sinteză capabilă să incite reflecţia şi dialogul cu publicul format mai cu seamă din foarte tineri (studenţi) potenţiali traducători. La capitolul „+”, din tot ce am putut urmări direct, ar mai fi de lăudat, de pildă, conferinţa scriitorului şi traducătorului Bogdan Chiu, densă, urmată şi de un substanţial dialog cu "sala", şi cele două dezbateri de la Teatru Fix, îngemănate pe ideea „next generation”, una cu tineri poeţi, cealaltă, precedentă, cu tineri prozatori, amândouă - vii, necrispate şi adăugând unui bun „polilog” (inclusiv cu „voci” din off), nedivagant, şi preţioasa „sare” a umorului. Dacă nu dau nume pentru „next generation”, este pentru că lista lor mi-ar lăsa prea puţin spaţiu pentru ceea ce vreau să comentez, invers, sub semnul „-”, din titlu.

Aşteptam, cu cel mai mare interes şi nerăbdare, întâlnirea anunţată cu romancierul rus Evgheni Vodolazkin, autorul unei capodopere, după mine, Lavr/ Laur, în versiunea românească, de la Humanitas, semnată de Adriana Liciu. Citisem, recitisem romanul şi scrisesem despre el pentru „Cronica veche”, la rubrica mea de carte străină. Eram curios, ca atâţia alţii din public (cei care aveau lectura cărţii), să văd/ să vedem ce urma să iasă din această ofertă de dialog cu scriitorul rus, oaspete-star (alături de Horia Roman Patapievici), care i-a urmat, anunţat în programul FILIT ca flancat de doi „moderatori”: Pr. Constantin Sturzu şi tânărul critic, universitar, Bogdan Creţu. O mică ciudăţenie se lăsa deja bănuită: lipsa prezenţei, atât de necesară, a unui slavist, cunoscător al rusei, al contextului cultural de la originea cărţii şi de background al autorului, medievalist, în plus, capabil să evidenţieze subtilităţi stilistice ale originalului şi reuşite/ eventual parţiale doar, ale versiunii româneşti. Pe scena Teatrului Naţional a urcat o tânără - translator, care nu a jucat, însă, decât acest rol de intermediar între invitat şi românii de pe scenă şi din sală.

Dorita dezbatere/ întâlnire-dialog şi cu publicul, vorba lui Noica, „n-a fost să fie”. Ceea ce a urmat a fost o succesiune de întrebări şi răspunsuri, în alternanţa celor doi „moderatori”, rămaşi doar ei în comunicare directă cu oaspetele. Nu spun că nu au fost şi întrebări care au condus la răspunsuri oricum interesante pentru auditoriu, cu câteva excepţii, mai ales la început, au lipsit concisele comentarii care să lumineze mai bine, mai în profunzime, intenţia dialogică. Citatele date de Pr. Constantin Sturzu au suplinit, parţial, această uşoară „ceaţă” în care au rămas multe particularităţi şi articulaţii ale romanului în discuţie, din păcate. Prima întrebare adresată romancierului de către Bogdan Creţu, lansată, cred, mai curând ca o interogaţie retorică, privind raportarea invitatului la marile nume ale romanului clasic rus (Tolstoi şi Turgheniev, cu siguranţă, au fost nume rostite atunci) ar fi putut da mai bune rezultate dacă autorul ar fi fost, mai cu îndrăzneală, „provocat” să intre, de la început, în caracterizarea formulei de roman din Laur, care nu seamănă cu nimic, nu numai din istoria romanului rusesc, dar nici cu vreo altă operă-reper din literatura universală, apropiindu-se doar de hagiografii/ „vieţile sfinţilor”, fără însă a fi aşa ceva.

Este povestea unui destin aparte, complex şi aparent contradictoriu, cel configurat în succesiunea a patru „cărţi”/ diviziuni ale textului, sumă astfel de cunoaştere, renunţare, „drum” (călătorie), linişte. Arseni, copilul din primele pagini, este şcolit, pe lângă bunicul Hristofor (părinţii îi muriseră, doborâţi de ciumă), la „şcoala” din pădure, pe care o urmează viitorul tămăduitor cu ierburi şi vraci. În loc de cărţi, „gramotele” din coajă de copac, cu puţine, dense, „cristale” de cultură, nu numai medicală, şi povestea lui Alexandru cel Mare, faimosul roman popular, alături de cea a unor sfinţi ruşi. Ceea ce apropie Laur de hagiografii: în cumul, vocaţia de vindecător, harul mâinilor „Rukineţului” (ruki = mâini), generozitatea netrufaşă, pe de o parte, pe de alta, păcatul legat de moartea fetei tămăduite de ciumă, iubita protagonistului, şi a copilului lor, după pagini de dragoste şi de chinuri, la naştere, de mare forţă dramatică, urmând unui lirism al erosului de o inocenţă comparabilă cu Dafnis şi Chloe, de Longos.

Deşi apare în cuvintele stareţului de mănăstire, Nikandru, expierea vinovăţiei prin osteneala şi harul puse în slujba celor bolnavi (molima ciumei), romanul nu implică vreo habotnicie a personajului: lumea prin care trece, în Rusia şi dincolo de hotarele ei (proiectul de pelerinaj la Ierusalim), ipostaza de „nebun întru Hristos” - expresie a unei revolte moral-sociale, dialogul fără urmă de pedanterie, unul de idei, cu partenerul şi prietenul italian din „cartea drumului”, către final: trăirile de ermit, în codru, ale acum îmbătrânitului vraci, toate arată o adâncă, adevărată credinţă în Dumnezeu, ferită însă de excese, implicită în „linia” vieţii şi operei vraciului-gânditorului-ermitului demn de a fi sanctificat, nu fără a fi trecut, însă, ca în atâtea vieţi de sfinţi, şi prin experienţa batjocoririi de către vulg, a învinuirii pe nedrept, a ingratitudinii… De ce e, cum o spune, autorul însuşi, Laur un „roman neistoric”, situat în timp cu atâtea secole în urmă? Pur şi simplu, pentru că în miezul cărţii nu este o culoare de epocă (doar fundal), ci un mănunchi de experienţe existenţiale, care concentrează esenţa omenescului din toate timpurile. Excepţionalitatea nu vine din „subiect”, din trama epică, nu are complexitatea compoziţional-diegetică a atâtor romane moderne, dimpotrivă, Vodolazkin a optat pentru o voită „linearitate” (axa unui singur destin, de om între oameni, un „nomad” al condiţiei umane), ca şi pentru formulări ideatice simple, ferite de orice „poză”, ceea ce a dat genul de simplitate profundă, substanţială, scutită de snobisme „estetice”, cu atât mai atingătoare de minte şi suflet, ale cititorului obişnuit.

E realmente păcat că, dincolo de foarte puţine secvenţe (ale promisei Întâlniri-„dialog”), care au sugerat măcar o relativă apropiere de miez, mai tot ce era nu numai important, dar chiar subtil şi rafinat acolo, „în inima” textului, aşa cum se poate deja înţelege, a rămas în afara dezbaterii. Am încercat, spre final, să propun „moderatorilor” trecerea rampei, deschiderea schimbului de puncte de vedere către auditoriu. Nu mai era posibil, din cauza limitelor de timp. Dar oare de ce nu s-a luat în calcul, de la început, stimularea unui astfel de „dialog” lărgit? Who´s afraid of dialogue, la FILIT?!Pe cine erau destinaţi să modereze „moderatorii”? Desigur, nu pe invitat. Şi nici unul pe celălalt. Să sperăm că, începând cu viitoarea ediţie, FILIT va scăpa/ se va vindeca de astfel de „păcate” şi minusuri. Să fie asta, oare, chiar o dorinţă utopică?

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Al.  I. Cuza” Iaşi, critic şi istoric literar

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri