Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
M-am cules de pe drumuri şi am adus cu mine trei nopţi nedormite, petrecute alături de prietenul căruia abia i-a murit soţia. Am tulburat în bine o singurătate impecabilă, perfectă, ca o sabie japoneză...
August 2016
Ieri am stat aproape toată ziua în spitalul de urgenţe din Constanţa. (...) Dincolo de asta, la început, am citit ca să scap de peisaj. Minunile Sfântului Sisoie, Topârceanu. Nu mai citisem de mult cărţulia asta, e foarte amuzantă. Apoi mi-am dat seama că nu vreau să fug, că foşgăie foarte multă viaţă adevărată acolo. Că oamenii nu sunt niciodată mai adevăraţi decât atunci când suferă, când nu ştiu să sufere, când se tem, când se străduiesc să dea niţică demnitate suferinţei lor. Aşa că, vreo cinci ore măcar, m-am învârtit prin triaj, unde aşteaptă tot felul de bolnavi să fie preluaţi: de la domnişoare cu gleznuţa sucită (una, blondă, pomădată toată, decoltată, cu pantalonaşi scurţi de tot, cu mult auriu în ţinută, decupată parcă dintr-o revistă glossy, a stat vreo două ceasuri cu picioruşul săltat, într-un scaun cu rotile, încruntată - am observat, sprâncenele jumulite şi desenate apoi în creion fură tot firescul unei fizonomii şi îi dau, când e nevoită să reacţioneze la durere, un iz fals, ridicol -, butonându-şi telefonul cât o poşetă), la bătrâni cu probleme cardiace, accidentaţi plini de sânge, oameni beţi şi veseli nevoie mare (unul, Farcaş Traian zicea că îl cheamă, deşi era pătat de sânge, râdea, vorbea în gura mare cu toate asistentele şi nu voia să lase undiţa din mână în ruptul capului). O fată de 18-20 de ani, cam murdară, dar exotică, interesantă, i-am reţinut numele de familie, o chema Mustafa, deci era turcoaică, nu avea acte şi nu ştia când s-a născut; pur şi simplu nimeni nu îi spusese vreodată că are şi ea o dată de naştere. Se ţinea cu mâinile de pântece şi gemea. Şi copii, mulţi copii, plângând cu disperare. Asta mă dă de fiecare dată peste cap, îmi provoacă un sentiment foarte agresiv de milă. Fireşte, am observat, dar cu mult calm, cu obiectivitate, dacă e posibil, şi asistentele, doctoriţele severe, în uniformele lor exigente, cu gesturile lor precise şi tonul milităros. Una peste alta, un amestec crud, dar irezistibil de suferinţă, mizerie, frică, multă frică, dar şi speranţă. Ar fi un bun exerciţiu dacă aş vrea să scriu proză de observaţie. Numai că nu am de gând, pe mine mă interesează să complic lucrurile care nu se văd. Pornind, totuşi, de la cele care se văd.
Am ajuns seara în casa copilăriei mele rupt de oboseală, amânând orice act concret, ezitând să comit gesturile elementare, mi-au trebuit 10 minute să mă decid să ies din cadă, vreo cinci minute am stat în cumpănă ca să pot să muşc din periuţa de dinţi. Şi, cum m-am trezit singur acasă, am profitat şi m-am apucat, ca pe vremurile bune, de cotrobăit. Am luat la inspectat sertarele vechi, comodele, noptierele, şifonierele. Am recunoscut fiecare cheie veche, brelocuri imemoriale, coarne de cerb micuţe, decorative, rulete metalice, un aparat vechi de fotografiat, Smena, un radio portabil Derby, pe care l-am câştigat pe când eram pionier la nu mai reţin ce concurs. Zeci şi zeci de obiecte mici, inutile, de care nu ştiu de ce maică-mea, femeie, deci cu pragmatismul ei domestic, nu s-a hotărât să se despartă. Dar cireaşa de pe tort, perfectă pentru a încheia o zi plină de senzaţii, sentimente amestecate şi oboseală a fost... pachetul cu cărţi de joc având pe partea cu semnele poze cu femei dezbrăcate. Aşa că, înainte să mă culc, le-am înşirat pe covor, le-am privit cu blândeţe, cu melancolie şi le-am recunoscut, pe fiecare în parte, cu o precizie atât de mare, încât am fost obligat să admit că siluetele alea, de care nu-mi mai aminteam, care existau, se vede, doar în memoria mea afectivă, mi-au rămas mult mai familiare decât multe trupuri din carne, pe care le-am cunoscut mai bine şi cărora ar fi trebuit, probabil, să le păstrez o amintire măcar respectuoasă, dacă nu şi altfel.
Mai 2017
M-am cules de pe drumuri şi am adus cu mine trei nopţi nedormite, petrecute alături de prietenul căruia abia i-a murit soţia. Am tulburat în bine o singurătate impecabilă, perfectă, ca o sabie japoneză... Şi a fost interesant, a fost, de fapt, adevărat, am băut şampanii peste şampanii şi am vorbit până la 5 dimineaţa. Adică l-am lăsat mai mult pe el, i-am spus că eu sunt o pâlnie sau, dacă e nevoie, şi o scuipătoare, că primesc tot ce are nevoie să elimine. Că nu am venit decât, vorba lui mare, să-mi pun trupul alături. În esenţă, m-a învăţat într-o noapte, acum câţiva ani, că asta e prietenia: a-ţi pune trupul alături de al celuilalt. Şi mi-a citit din Rilke şi din Nietzsche ore în şir şi am vorbit şi am tot vorbit despre Tolstoi şi Dostoievski. Am spus până şi rugăciuni, deşi mi se pare un pic vulgar să notez asta. Şi din când în când am suportat momente cam dure de confesiune. Acide. Pâlnia care eram se cam coclea... Dar am ieşit sub scut din asta, am aşezat iar lucrurile pe dinăuntru. Şi mi-am dat seama că, dacă m-aş concentra, aş putea vedea până la fund. Şi poate, dacă aş avea un dram de nebunie, aş putea merge până la capăt. Că pulsiuni am. Curaj nu am. Şi nici nu îmi doresc să am deocamdată; ideea e să împing peste posibilităţile lui scrisul aşa, lipsit de curaj, care în condiţiile date ar însemna cinism. Şi am mai ajuns la concluzia că oricum e groaznic, noroc că nu înţelegem nimic. Dar noroc că uite, chiar şi în momente de-astea, încă ne mai putem ascunde în cărţi. (Eu nu sunt 100% convins că putem cu adevărat; e drept că eu nu mă pot ascunde în cărţile mele, aş fi ca un ogar mare şi prost, pitit în iarba mică, dând din coadă şi acoperindu-şi ochii sub labe; şi asta cam e o problemă. A mea.) Şi am fost şi la morgă, pentru că cineva trebuia să o facă şi pe-asta; şi mi-am impus să decupez totul cât mai precis, îmi trebuie oricum la scris. (O spun, chiar dacă e obscen, de dragul adevărului: am avut cinismul să mânânc şi un sandviş acolo... Poate şi pentru că mi se făcuse foame.) Şi, cu toată oboseala pe care abia o târăsc după mine, m-am întors cumva împăcat. Nu ştiu de ce, că la mine e rar asta.
Bogdan Creţu este director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, Academia Română, Filiala Iaşi şi conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Orașul din România de două ori mai mare decât Bucureștiul în care mulţi ieşeni îşi petrec vacanţa
Philipp Plein şi-a părăsit logodnica pentru o ieşeancă. Tânăra din Paşcani e însărcinată
Ministrul Finanţelor, întrebat cât i-a venit factura la curent: 199 lei
Prahova: Bărbat ucis cu un singur pumn după o ceartă pe modul în care a parcat maşina
Dan Şucu anunţă că merge cu galeria Rapidului la meciul cu U. Craiova
Preţul aurului a urcat joi la 327,8351 lei/gram, o nouă valoare record
Nou scandal: Postări cu soldaţi israelieni care se joacă cu lenjeria intimă a femeilor din Gaza
Prefectul Cojocaru acuză conducerea Aeroportului Iaşi de "politizare cu penali"
Conferința ,,BRICS și ordinea economică mondială”, la sediul Academiei Române din Iași
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
Ministrul Energiei explică modul cum va fi aplicată schema de plafonare la gaze şi energie
Noi măsuri în privinţa sistemului electronic RO e-Factura. Ce măsură anunţă Guvernul
Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel, preşedintele Comisiei Pre-Vetting din Republica Moldova
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |