vineri, 29.03.2024
Locuind „într-un cuvânt” ca într-un abis vertical, căruia nu-i dă de capăt, poetul caută acea iluminare interioară menită să-l propulseze din sinele profund, în care e confundat, în afara sa, spre lumea populată de gesturi.
După volumul Ţeasta, editat în 2013, la Ed. Tracus Arte, Eugen Suciu publică la aceeaşi editură, la un interval de patru ani, volumul de versuri Frica, în condiţii grafice asemănătoare: copertă albă, imagine după o sculptură în lemn a lui Mircia Dumitrescu, reprezentând o figurină (de genul statuetelor de la Hamangia), cu mâinile subţiri îndreptate spre pământ, meditând cu resemnare la propriul său destin. Nasul lung, ascuţit, şi ochii abia punctaţi, unul mai sus, altul mai jos, precum şi gura strânsă într-un zâmbet interior, animă chipul de un oval brâncuşian, trezind în sufletul observatorului un sentiment difuz de compasiune şi de milă. Nu întâmplător această imagine apare pe coperta recentului volum de versuri al lui Eugen Suciu. Prin intermediul ei putem decripta mesajul abscons al cărţii.
Eugen Suciu nu e un poet de suprafaţă. Imaginile sale desprinse fragmentar din cotidian îşi găsesc întotdeauna o rezonanţă lăuntrică. Locuind „într-un cuvânt” ca într-un abis vertical, căruia nu-i dă de capăt, poetul caută acea iluminare interioară menită să-l propulseze din sinele profund, în care e confundat, în afara sa, spre lumea populată de gesturi. O lume la fel de inconsistentă ca o foiţă subţire de hârtie, pe care sunt imprimate chipurile unei mulţimi vide aflată într-o stare de prostraţie. Recea picătură chinezească venită de undeva de sus are menirea să-i amorţească simţurile, paralizându-i pe moment reflexele. Altfel frica de gol ce-i străpunge viscerele s-ar transforma în strigăt, iar realitatea ar lua proporţii halucinante: „Aproape trist - aproape gras/ cu prea multe cuvinte în cap ori prea puţine/ lipsit de opţiuni/ dimineaţa citesc prima hieroglifă scrisă în aer/ etichete de slănină atârnate în turle/ magneţii din creierul berzelor/ inscripţiile din cimitirul cifrelor/ şi mai ales panica poeticilor ofilite/ pe care atât de bine o descrie mercurul;/ îmbătat de precizie/ de câte ori am prilejul şi nu sunt văzut/ dacă ezit pedepsele la care apoi sunt supus/ devin excesive./ ploaia nu se mai opreşte/ peisajele devin ipohondre/ erorile răsună în coşul pieptului/ ca nişte clopote/ umbrele nu mai au limite/ în case au loc dispariţii// Doamne!/ nici unul dintre bastarzi/ n-a fost pregătit/ pentru astfel de responsabilităţi”. Am citat din poemul Note pentru cartea amară (II).
Frica e ca o boală a organismului. De cele mai multe ori ea nu are obiect. Iniţiaţii spun că nu există decât o singură forma esenţiala de frică: teama de a nu dispărea, prin moarte, fără urmă, în neant. Toate celelalte fiind doar simple variaţiuni ale acestei teme principale.
Frica lui Eugen Suciu porneşte de la o stare ambiguă. De la o pendulare incertă între negaţie şi afirmaţie. Între da şi nu. Între a trăi şi a nu trăi. Pornind de aici, să încercăm să disecăm poemul citat mai sus. Deci: „aproape trist şi aproape gras. Realitatea pe care o percepe subiectul (poetul) ne trimite cu gândul la abulia lui Leopold Bloom: „cu prea multe cuvinte pe cap sau prea puţine/ dimineaţa citesc prima hieroglifă scrisă în aer”. Probabil e vorba de aburul ce se ridică din ceaşca de cafea sau de fumul de ţigară expirat pe nări. Fumul ia forma unor hieroglife, pe care subiectul le contemplă, încercând să le decodifice sensul abscons. Adâncindu-se în contemplaţie, starea sa de abulie se accentuează. În faţa ochilor îi apar imagini desprinse din coşmarul trăit cu o seară mai înainte: etichetele de slănină atârnă pe turlele bisericilor, magneţii din creierele berzelor îşi schimbă polii; iar inscripţiile din cimitirul cifrelor îi invadează memoria, prevestind începutul crizei. Organismul intră în panică, amintindu-şi de potecile ofilite ce şerpuiesc prin peisaj. Panica aceasta o cunoaşte foarte bine mercurul din termometre, căci temperatura corpului poate creşte sau poate scade până la moarte cataleptică. Odată declanşată frica, ploaia ia un aspect bacovian, în coşul pieptului erorile răsună ca nişte clopote sau mai degrabă, dacă tot ne-am referit la Bacovia, ca nişte tălăngi, „umbrele nu mai au limite”, iar în case neliniştea creează vertijuri psihice ce duc la dispariţia obiectelor din jur.
Născute în lumea alcoolurilor tari şi a fumului exotic al havanelor savurate într-o stare de prostraţie, scurtele viziuni lirice ale lui Eugen Suciu poartă amprenta stărilor psihice şi a angoasei din care au luat fiinţă. Descoperim în poezia sa mai multe perspective: una apropiată, fragmentată, încorporând în interiorul ei geometria unor chipuri aflate în descompunere. Una îndepărtată: în interiorul căreia se întrezăresc fulguraţiile unor peisaje campestre, ce ne aduc aminte de hoinărelile rimbaldiene sau de paradisurile sângerând de traume ale liricii lui Trakl. Şi în fine, un al treilea strat, o a treia perspectivă: cea interioară, dominată de imaginile transfigurate ale celorlalte două, unde „cifrele infectate cu ultimele întâmplări” şi „cheaguri de umbre” se întorc asemenea unor firimituri de ecouri „brodate de rugăciuni”, creând o stare de nelinişte străbătută de „schismele tăcute” ale unor „asfinţituri criminale”.
Arta sa poetică poate fi decriptată pornind de la acestor versuri: „Viaţa din interiorul distanţelor mari/ evocată de abacul stăncuţelor pe gheţar/ lumină şi cioburi de muzică/ răspândite-n zăpadă”. Abacul stăncuţelor pe gheţar reprezintă o imagine sintetică a lumii şi a agitaţiei perpetue. În momentul contemplaţie, cristalul în care e prins abacul se sparge în lumini şi cioburi sonore ce se răspândesc pe zăpadă.
Parcimonios cu sine însuşi, Eugen Suciu pare să-şi fi însuşit lecţia estetică, şi morală, mazilesciană. Pentru el poezia nu înseamnă cantitate, ci esenţă. Ca să ajungă la ea, poetul îşi aruncă „ochii pe fereastră” şi, renunţând la lumea văzută, se apleacă asupra stărilor sufleteşti fragmentare, confuze, ce pot fi auzite de urechea retezată a lui Van Gogh, rezemată ca o bicicletă de zidul magaziei de lemne, în care „s-a cuibărit Domnul/ ca un oftat al creierului”.
„Eugen Suciu - scrie Horia Gârbea - este un mizantrop programatic care propune ca soluţie luciditatea în faţa unei realităţi indezirabile” şi agresive. Starea sa interioară discontinuă vine ”dintr-o copilărie nemiloasă” în care sângele tatălui, ţinut ca o minge în braţele mamei, scheună îngrozitor, pentru a se pierde în „paradisurile pedante” ale unui „sinucigaş neglijent” înarmat cu un geamantan burduşit cu nesomn şi frică.
L-am cunoscut pe la mijlocul anilor optzeci, la scurt timp după apariţia cărţii de debut, Bucuria anonimatului, apărută la Ed. Albatros, în 1979. La descinderile mele în capitală, treceam,de obicei, pe la Cinematecaunde Eugen Suciu ocupa, dacă nu mă înşel, funcţia de director. Apoi ne întâlneam pe terasa Casei Uniunii Scriitorilor. Deşi abia debutase, Eugen Suciu avea o masă rezervată. Aici se aşezau doar poeţii şi scriitorii aleşi pe sprânceană, compatibili, într-un fel, cu modul său de-a fi. Arareori pătrundea şi câte un intrus. Pe acesta, Eugen Suciu, un spirit radical, îl tolera un timp „ca să vadă mai bine ce-i poate pielea”. Răbdarea sa avea totuşi limitele ei. Şi în curând „nepoftitul” era rugat să se evapore. Acolo i-am întâlnit pe Virgil Mazilescu, pe Traian T. Coşovei, pe Mircia Dumitrescu, pe Mariana Marin, pe Ion Drăgănoiu, pe Nino Stratan, pe Ioan Buduca, pe tânăra Magdalena Ghica, pe Elena Ştefoi, pe Matei Vişniec, dar şi pe Mihai Şora şi Alexandru Paleologu, şi pe alţi scriitori din diverse generaţii. Uneori se mai intersectau pe acolo şi câte un Pucă sau câte un Ahoe. Chermezele se întindeau aproape până la miezul nopţii. În timp ce disperarea şi ura împotriva regimului creşteau la fiecare înghiţitură. Agapele se terminau de obicei cu zdrobirea sticlelor de zid. Fiecare din noi ţintea ceva, ţinându-şi ochii „largi închişi”. Sticlele zburau pe deasupra capetelor noastre, făceau câte o volută în aer, şi în ultimul moment erau prinse de mâinile dibace ale autorului Bucuriei anonimatului, care fusese cândva portar de fotbal.
L-am întâlnit şi mai târziu, pe vremea când era patron al aceluiaşi local. Tânărul înalt, subţire, cu plete ondulate se metamorfozase într-un bărbat impozant, ce pufăia dintr-o havană, privind cu înţelegere, răceală, dar şi nostalgie fauna din jur. Nimic nu părea să-i perturbe contemplaţia. Agitaţia camarazilor îi smulgea, câteodată, un zâmbet triunghiular condescendent.. Poetul căpătase parcă ceva din alura unui Nenea Iancu ras în cap şi fără mustăţi, stând în colţul său obscur, în faţa unui pahar de whisky, cu trabucul mereu aprins, îngânând cu o voce stinsă versuri din Virgil Mazilescu şi din propria-i creaţie. Citeai în ochii săi o frică nelămurită. Frică de propria sa luciditate. Ce părea a fi, dar şi a nu fi, de bun augur.
Nichita Danilov este directorul general adjunct al Institutului Cultural Român din Chişinău, scriitor şi publicist
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Administratora unui bloc din București a fost înjunghiată mortal de un vecin
Rusia acuză Armenia că încearcă să rupă legăturile cu Moscova
Cât costă kilogramul de miel de Paște: ”Nu-mi pot permite luxul ăsta”
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Rusia a primit un avertisment scris de la SUA înainte de atacul terorist de la Moscova
Cazul fetiţelor încurcate la externarea din maternitatea Ploieşti: ce sancțiune a primit asistenta
Ploieşti: Ce a păţit asistenta care a încurcat doi bebeluşi la externare
În pofida războiului, economia ucraineană a crescut cu 5,3% în 2023
Economia SUA a înregistrat o creştere peste estimări în trimestrul patru din 2023
Boloş: Cel care stă în concediu medical primeşte mai mulţi bani decât atunci când este la serviciu
Manchester City a transferat un fotbalist american de 14 ani
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Modificări: Tramvaiul 6 (Dacia – Târgu Cucu) va circula până în Tătăraşi Nord
Orașul din România de două ori mai mare decât Bucureștiul în care mulţi ieşeni îşi petrec vacanţa
Philipp Plein şi-a părăsit logodnica pentru o ieşeancă. Tânăra din Paşcani e însărcinată
Ministrul Finanţelor, întrebat cât i-a venit factura la curent: 199 lei
Prahova: Bărbat ucis cu un singur pumn după o ceartă pe modul în care a parcat maşina
Dan Şucu anunţă că merge cu galeria Rapidului la meciul cu U. Craiova
Preţul aurului a urcat joi la 327,8351 lei/gram, o nouă valoare record
Nou scandal: Postări cu soldaţi israelieni care se joacă cu lenjeria intimă a femeilor din Gaza
Prefectul Cojocaru acuză conducerea Aeroportului Iaşi de "politizare cu penali"
Conferința ,,BRICS și ordinea economică mondială”, la sediul Academiei Române din Iași
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
Ministrul Energiei explică modul cum va fi aplicată schema de plafonare la gaze şi energie
Noi măsuri în privinţa sistemului electronic RO e-Factura. Ce măsură anunţă Guvernul
Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel, preşedintele Comisiei Pre-Vetting din Republica Moldova
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |