Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Iaşul mută şi pierde (III)

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Ce-ar fi, aşadar, dacă autorităţile noastre şi reprezentanţii mediului de afaceri s-ar gândi la o formulă de cooperare cu omologii din judeţele limitrofe pentru dezvoltarea învăţământului profesional (în sensul cel mai larg)? 

Încheiam textul anterior cu observaţia că, din punctul meu de vedere, tema infrastructurii - incluzând aici autostrada - ar trebui încadrată într-un discurs axat pe speranţă şi oportunităţi, nu pe frustrare şi disperare. La fel de gravă este eroarea de a considera că infrastructura materială este factorul determinant al dezvoltării, neglijând teme precum cadrul instituţional sau resursa umană. E plină istoria de avertismente în acest sens. Dar, până la urmă, fiecare generaţie şi fiecare colectivitate ia propriile decizii şi îşi asumă consecinţele. Mi-aş dori, aşadar, ca liderii noştri politici să pledeze cauza infrastructurii materiale accentuând şansele de dezvoltare şi perspectiva reducerii dependenţei de transferurile de la centru.

Pentru asta, ar trebui să discutăm mai mult despre modul în care Moldova este afectată de deciziile de la Bucureşti. Ar trebui să vedem dacă uniformizarea accentuată cuplată cu umflarea statului, în jurul căruia converg toate forţele politice de la noi, este soluţia corectă pentru noi. Eu nu cred într-o redistribuire extinsă de resurse între judeţe, exceptând situaţiile în care un centru precum Iaşul primeşte fonduri pentru cultură, cercetare, învăţământ sau sistemul medical de care să beneficieze şi locuitori din celelalte judeţe ale Moldovei. Dând la o parte aceste cazuri, nu mi se pare normal ca un judeţ să înregistreze un dezechilibru mai mare de 20 la sută (în plus sau în minus) între ceea ce oferă şi ceea ce obţine din resursele ţării.

Asta nu va duce, aşa cum s-ar lamenta centraliştii, la falimentul Vasluiului sau Botoşaniului, nici la pierderea de viteză a Iaşului prin comparaţie cu alte centre. Da, ar fi transformări dificile, dar nu imposibile. Dacă nu facem regiuni administrative - şi nu facem - atunci ar trebui ca autonomia financiară a judeţelor să fie extinsă. În acest caz, ne lăsaţi pe noi, aici, să ne dimensionăm cheltuielile sociale, să vedem ce niveluri stabilim - dacă stabilim - pentru salariul minim, câţi funcţionari publici angajăm şi cum îi plătim şi aşa mai departe. De asemenea, i-am scuti pe conducătorii de la Bucureşti de multă bătaie de cap dacă i-am ruga să ia mai puţin din taxele şi impozitele noastre, eliberându-i totodată de o bună parte dintre angajamentele pe care şi le iau în anii electorali.

Probabil că în următorii ani oraşul va deveni mai atractiv pentru investitori dacă vom progresa la capitolul forţă de muncă. Existenţa mediului universitar este un avantaj enorm, dar ne vom dezvolta doar dacă valorificăm potenţialul tuturor, indiferent dacă şi-au terminat sau nu studiile. Nu mă număr printre cei care speră că industria hi-tech poate, singură, să ne poarte înainte. Cred că trebuie să devenim un exportator tot mai solid de produse industriale cu valoare adăugată rezonabil de mare. Dacă zona hi-tech s-a putut dezvolta fără o prea mare influenţă a politicului, pentru industria prelucrătoare e nevoie de o influenţă exercitată inteligent. În privinţa autostrăzii depindem de bunăvoinţa centrului, iar în privinţa cadrului instituţional ne-ar aştepta o luptă extrem de dură. Dar pentru a fi pregătiţi, la momentul oportun, să găzduim investiţii importante cred că ar trebui să ne gândim la soluţii punctuale ce i-ar putea interesa şi pe prietenii din alte părţi ale ţării.

Ceea ce urmează este doar schiţarea unei idei şi sunt sigur că ar fi mulţi cei care ar putea să reflecteze cu mult mai multă competenţă decât mine pe tema respectivă. Vorbim de ani buni de reforme de sus în jos în sistemul de învăţământ, de importanţa adaptării la piaţa muncii. Deplângem că învăţământul profesional nu merge bine (ceea ce nu înseamnă că nu urmărim cazurile de succes din diverse colţuri ale ţării, unde companiile şi unităţile de învăţământ colaborează bine). Mai ştim că judeţul Iaşi - ne place sau nu - este dependent de vecinii săi în privinţa asigurării forţei de muncă.

Ce-ar fi, aşadar, dacă autorităţile noastre şi reprezentanţii mediului de afaceri s-ar gândi la o formulă de cooperare cu omologii din judeţele limitrofe pentru dezvoltarea învăţământului profesional (în sensul cel mai larg)? Îmi pot imagina un organism mixt care ar decide ce specializări ar fi oportune în zona respectivă, cum vor fi definite domeniile la nivel de şcoală profesională, liceu, studii post-liceale, studii de formare şi calificare etc. Ar crea programe „de stat” în diverse domenii, decizând pentru cât timp s-ar asigura finanţarea, în ce localităţi se vor derula cursurile, care sunt gratuite şi care nu (şi ce condiţii legale de performanţă ori fidelitate vor fi impuse cursanţilor în schimbul scutirii de taxe), la ce profesori se va apela, cum vor fi plătiţi şi evaluaţi.

Structura respectivă ar putea decide, însă, şi asupra sprijinirii unor programe similare iniţiate de actori sută la sută privaţi. Nu e vorba de a exclude în vreun fel acreditările guvernamentale - din contra, criteriile de calitate ale finanţatorilor le-ar suplimenta pe cele de la minister. Organismul de conducere astfel creat şi-ar putea asuma prin statut obligaţia de a răspunde cu precădere nevoilor localităţilor mai sărace, astfel realizându-se şi o formă benignă de redistribuţie.

Desigur, toate acestea din bani care nu ar mai merge la Bucureşti. Există, cred, foarte multe exemple de situaţii în care s-ar putea colabora în mod avantajos la nivelul regiunii. Altele - şi mai multe - în care eforturile strict locale sau judeţene ar putea da rezultate mai bune decât gestionarea centralizată. Cred că a venit momentul ca aceste calcule să fie făcute şi, dacă este cazul, să ne gândim la un proces real de descentralizare. Desigur, totul pe banii noştri.

Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii "Mihail Kogălniceanu” 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri