Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Iluziile şi deziluziile lui Dorian Obreja

GALERIE
nichita danilov
  • nichita danilov
- +

În Executorul de iluzii, thanatos-ul îşi face simţită prezenţa pe scenă, animând, sub diferite forme, existenţa. El reînvie din cenuşă imaginile (iluziile moarte), conferindu-le un nou suflu vital, pentru a le sugruma apoi fără milă.

În volumul său de versuri Executorul de iluzii, apărut la Editura Junimea în anul 2016, Dorian Obreja îşi închipuie femeia ca pe un câmp de luptă minat, pe care bărbaţii, în chip de Don Juani, se târăsc pe coate prin tranşee şi prin iarba umedă, năpădită de lăcuste şi melci, dezamorsându-l şi luându-l în posesie, pentru o zi, pentru o noapte sau pentru, de ce nu?, o veşnicie.

În viziunea sa, femeia iubită - dacă ar fi să ne călăuzim după imaginile vehiculate într-un din poemele sale scurte, Femeia - moarte asumată - are toate caracteristicile comportamentale ale călugăriţei (Mantis religoasa), o insectă cu capul triunghiular, mandibule mobile, antene lungi, filiforme, cu picioarele din spate înzestrate cu zimţi, cu două perechi de aripi, şi cu abdomenul alungit, format din şase segmente strălucitoare, care-şi răsuceşte capul cu 180 de grade, devorându-şi masculul imediat după acuplare. În poezia lui Dorian Obreja, lucrurile stau un pic altfel, în sensul că bărbatul, subjugat de farmecele femeii, dar şi de sagacitatea ei, se devorează singur. Cucerind femeia, el se lasă subjugat de farmecele ei, devenind o victimă, victima propriilor sale slăbiciuni. Şi, implicit, după un timp, se transformă şi în propriul său călău. Câmpul minat împodobit cu flori de câmp îl găsim, de obicei, „întins” într-un pat, aflat mereu într-o stare de trepidaţie. Lângă patul nupţial, acoperit de baldachin, se află întotdeauna un alt pat, patul-ghilotină. „Cine a trăit - se întreabă autorul Executorului de iluzii - starea în care/ vine o femeie şi i se dă tot/ şi casă, şi suflet, şi sânge,/ şi după toate/ se plânge - ştie că,/ pe eşafodul-pat,/ bărbatul nu este decât călăul ciudat,/ care face din sine victima/ pe care o are/ de executat...”

Desfăşurându-se în alcov, execuţia respectă toate regulile clasice ale amorului. Ea se derulează, de obicei, în urma unui troc, în care beligeranţii, mă rog, iubiţii, se înţeleg prin limbajul gesturilor, dar şi prin intermediul tăcerii ce se instalează între ei. „Ritualul” nu e lipsit, totuşi, de o anumită retorică, în care bărbatul învins îşi revarsă năduful asupra femeii: „Scos de nenumărate ori la mezat,/ pentru vreo blană sau un parfum,/ trupul i-a devenit tot mai uzat,/ şi are-nlăuntrul său numai scrum./ Uneori, trupul tău este pus amanet,/ alteori, încerci să-l vinzi în bazar,/ în talcioc, sau, mai nou, şi pe net,/ unei cunoştinţe sau unui hoinar.// Îţi dai trupul chiar şi pe datorie,/ ori ţi-l scoţi, câteodată, la licitaţie,/ niciodată, însă, pentru o poezie,/ nicicând, însă, pentru o incantaţie”.

Retorica nu ajută la nimic, după cum nu ajută nici poezia. Cu sau fără ele, ghilotina va cădea oricum retezând gâtul răsucit în stil chagallian, pentru a cere ultima favoare, ultimul sărut, al Don Juan-ului aflat în dizgraţie. În urma consumării actului final, trupul bărbatului, acoperit de tatuaje până-n ultima sa celulă, fiecare din ele reprezentând un  gând, un gest, o amintire, se va topi în carnea neaşteptat de primitoare a femeii, adunându-se ca firele de nisip într-o scoică:  „Lăuntrul tău, adâncul, pe care-acuma,/ locuindu-l, îl fac fără de margini şi etern,/ e chiar cuvântul dragoste în care mă aştern./ Lăuntrul tău, ocean de aşteptare,/ în care dragostea ori se eternizează/ ori, câteodată, moare.”

Adâncul feminin, sau, mai degrabă, eternul feminin, crucificat de coapse, miraculosul labirint al cărnii - cum spune poetul - nu-i altceva decât minunea care, prin iubire, reface paradisul pierdut. Fiind patimă, mister şi cântec, el e totuna cu sfârşitul şi începutul lumii. Cu sufletul tatuat de răni şi dulci aduceri aminte, trupul bărbatului se va dizolva, celulă cu celulă, în trupul femeii, contopindu-se cu mireasma cărnii ei şi imprimându-şi, prin „recursul la memorie”, forţa sa vitală, în aşa fel încât aceasta va deveni, la rândul ei, o victimă a propriilor slăbiciuni şi atunci când va strânge în braţele sale un alt trup, ea va trăi, cu sau fără voia ei, impresia că strânge în braţe trupul vechiului ei amant, decapitat pentru iubirea-i oarbă. „Tatuarea fiecărui cuvânt a fost supliciul/ din toate mai greu:/ Cu fiece literă,/ câte o parte din mine simţeam/ c-am ucis...”

La rândul său, trupul bărbatului e bântuit de imaginea femeilor pe care le-a iubit. „Tânăr, trupul meu era purgatoriul/ în care-şi petreceau o vreme femeile,/ înainte de a se întoarce/ în raiul sau iadul cotidian.”

Ca personaj literar, executorul de iluzii e combinaţie stranie dintre un magician şi un cioclu. Din jobenul lui prăfuit pot ieşi la iveală tot felul de sentimente, vise şi lucruri, inclusiv execuţii în serie: „Execut iluzii, prompt, eficient şi, mai ales,/ convenabil,/ mă puteţi contacta la orice oră/ din zi şi din noapte,/ am sufletul fără memorie, trupul îmi este lavabil,/ astfel încât nu mai port peceţile iluziilor ratate.// Puteţi să alegeţi/ între două la fel de tentante oferte:/ gândiţi-vă bine/ şi optaţi pentru aceea ce vi se pare mai potrivită,/ cea care credeţi că are cele mai certe/ şanse de a vă împlini dorinţa ascunsă/ şi arzătoare”. Iluziile lui Dorian Obreja sunt, de fapt, nişte deziluzii. Ele sunt rodul unor trăiri consumate, din care poetul extrage esenţele impulsurilor, ce animă, tardiv, conştiinţa: „Pot, mai întâi, să vă proiectez/ iluzia cea mai sublimă,/ să o-ntreţin, s-o dezvolt,/ s-o fac din ce în ce mai mare,/ să vă devină, astfel,/ o esenţă care lăuntrul vi-l animă,/ dar şi un scut şi o armură,/ protejându-vă de disperare.// Oferta cealaltă e contrară,/ se situează la polul opus:/ vă preiau iluzia deja existentă,/ cu-ncetul o torturez,/ apoi o duc la ghilotină,/ o sui pe eşafod,/ acolo, sus,/ şi printr-o precisă şi scurtă lovitură/ eu o decapitez./ De iluzii sunt cel mai experimentat/ şi rapid executor,/ n-am avut, niciodată, nici plângeri,/ nici reclamaţii -/ nu mai contează că-n fiece iluzie trăiesc,/ apoi mor,/ mă mulţumesc cu plata cerută/ şi câteva efemere ovaţii”.

Nu suntem departe de poezia Nuntaa lui Mihai Ursachi, dar şi de Odaia gingaşei iubiri a aceluiaşi autor, unde printre limacşi şi spelci se află craniul poetului, în care iubita îşi scutură scrumul de ţigară: „Mă apropiai cu totul, uitând legile mele/ şi orb întinsei mâna şi căutai fierbinte/ aceea ce pierdusem; în albele dantele/ zăcea o grămăjoară de albe oseminte./( …)// Privii în jur - covorul e năpădit de ierbi,/ în vaza cristalină în care-ţi puneam frezii -/ şirag de perle negre - un ghemotoc de şerpi;  prin vechi păienjenişuri, bezmetici, huhurezii./ Pe masă cu parfumuri, printre oglinzi şi spelci -/ moluşte lipicioase, limacşi molâi şi melci./ Şi craniul celui care-am fost, e pe noptieră,/ Îl ţii probabil noaptea în chip de scrumieră”. Odaia gingaşei iubiri poate fi privită ca un spaţiu în care erosul şi thanatos-ul se întâlnesc. Un suflu de vechi aduceri aminte de esenţă eminesciană animă spectrele ce vin din lumea de dincolo pentru a-şi retrăi clipele de fericire. În jur însă totu-i stins. Totu-i praf şi pulbere.

În Executorul de iluzii, thanatos-ul îşi face simţită prezenţa pe scenă, animând, sub diferite forme, existenţa. El reînvie din cenuşă imaginile (iluziile moarte), conferindu-le un nou suflu vital, pentru a le sugruma apoi fără milă.

Recuzita oarecum belicoasă pe care o uzitează deseori poetul în acest volum ne trimite cu gândul la piesa lui Matei Vişniec, Sexul femeii privit ca un câmp de luptă. De Mihai Ursachi îl apropie atmosfera romantică, de Matei Vişniec decorul şi imagistica explozivă.

De asemenea, poezia sa ne aduce aminte şi de maşinăria infernală a lui Kafka descrisă în Colonia penitenciară. La Kafka avem de-a face cu un mecanism absurd ce funcţionează în gol, într-un decor auster. În cazul poeziei autorului ieşean, mecanismul infernal este chiar trupul femeii: „.O femeie adevărată nu-i altceva decât o moarte asumată:/ gura ei e o floare carnivoră,/ ceafa ei se înfioară sub mângâieri/ şaizeci de minute pe oră, sânii sunt ca nişte grenade/ cărora le-ai scos siguranţele/ şi care pot, din clipă în clipă,/ să-ţi explodeze în braţe,/ să te sfârtece, să te ucidă,/ dar cine mai poate avea mintea lucidă?”.

Autor al volumelor de versuri Clepsidra vie (1981), Despre dragoste, despre singurătate (1985), Executorul de iluzii (2016) - toate trei apărute la Editura Junimeadin Iaşi şi al romanului Vânătoarea de corupţi (1997), tipărit la Editura Somador, Dorina Obreja e un poet a cărui operă, după cum afirmă criticul literar Ioan Holban în prefaţa Executorului de iluzii, trebuie recuperată şi redată circuitului public. În acest sens, efortul Editurii Junimea, diriguită de poetul Lucian Vasiliu, de a readuce în actualitatea poezia lui Dorian Obreja, dar şi a altor autori ieşeni, merită a fi răsplătită din partea noastră, vorba poetului, „cu câteva efemere ovaţii”.

Nichita Danilov este directorul general adjunct al Institutului Cultural Român din Chişinău, scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri