Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Improvizaţie necenzurată în oraşul culturii

GALERIE
mihai dorin
  • mihai dorin
- +

Chiar avem convingeri şi conduită de cetăţeni ai unui oraş de cultură? Sau lăsăm totul la cheremul unor semidocţi orgolioşi, puşi pe căpătuială?

Uliţele vechi şi mai importante ale Iaşului: Uliţa Mare, azi Ştefan cel Mare şi Sfânt, Cuza Vodă şi Bulevardul Independenţei. Dacă parcurgi strada Ştefan cel Mare şi Sfânt, de la Palatul Culturii şi până la Piaţa Unirii, atenţia îţi este atrasă de biserici precum Mitropolia Veche, Catedrala Mitropolitană, Trei Ierarhi, Biserica Episcopală Romano-Catolică şi doar câteva clădiri laice demne de admirat, precum Şcoala Asachi, Palatul Roznovanu, clădirile administrative proiectate de eminentul arhitect G. M. Cantacuzino la Mitropolie, sediul Episcopiei Romano-Catolice şi Banca Naţională. În rest, blocuri noi, lipsite de personalitate. Singura mângâiere rămâne, aşadar, trecutul. Nici decidenţii politici, nici arhitecţii nu au identificat soluţii onorabile, deşi, în anii în care s-au ridicat noile blocuri nu mai eram sub presiunea stânjenitoare a urgenţei şi nici a modei sovietice. Ansamblul arhitectonic de la Mitropolie a stat zeci de ani în schele, şi abia dacă se apropie de o finalizare demnă. În imediata vecinătate, noua catedrală Romano-Catolică a fost se pare, cu premeditare, împinsă  în plan secund, deşi modestele clădiri dinspre Ştefan cel Mare puteau fi demolate negreşit, pentru a pune în valoare un monument inspirat, care fusese gândit iniţial într-un registru de înălţime mai generos, în acord cu tradiţia arhitectonică a acestei biserici. Orgolii mărunte au făcut ca un câstig arhitectonic şi urbanistic real pentru fizionomia oraşului să fie doar un semicâştig. Chiar era o problemă insurmontabilă ca sediile celor două biserici istorice şi surori să fie la vedere, umăr la umăr, semn că vremurile s-au schimbat, şi o dată cu ele oamenii?

Mult trâmbiţata zonă pietonală de pe Ştefan cel Mare este şi ea o semireuşită. Gândită în grabă şi în forţă de către echipa fostului primar, ceea ce a rezultat este departe de a corespunde aşteptărilor populaţiei ori bunului gust. Macadam cenuşiu, imaginaţie mediocră, plus salcâmi japonezi pitici. N-a contat protestul ieşenilor pentru salvarea teilor, care erau parte organică a arhitecturii străzii, dar şi amintiri de suflet, având corespondent în spiritul eminescian. A prevalat sfertocultura primarului şi a echipei sale, dintre care unii pretinşi oameni de spirit. S-au plantat în loc meschinii salcâmi japonezi, înlocuiti între timp de teii italieni, dar la preţuri uriaşe.  Decizii improvizate, care vorbesc despre mentalităţi politicianiste, spirit de gaşcă şi cultură la fără frecvenţă. Oraşul n-a fost iubit de niciunul dintre cei doi primari post decembrişti (mandatul regretatului Emil Alexandrescu a fost mult prea scurt). Nici nu aveau cum aceşti parveniţi, întrucât un oraş precum Iaşul nu poate fi condus de specia de ipochimeni născuţi din negura tranziţiei, la fel ca Bacăul ori Galaţiul, ci de un om al locului, pe cât posibil bun gospodar şi om de cultură. Vom putea pune punct improvizatorilor politruci din ultimul sfert de veac? Deocamdată nu se întrevede nicio speranţă.

La capătul de sus al străzii Ştefan cel Mare te şochează tot o ruină: superba clădire cu cupolă - element arhitectural urban emblematic - a fostei bănci Braunstein. În lipsa de imaginaţie, pentru a ascunde degradarea, Primăria a îmbrăcat clădirea într-un cearşaf potemkinist. Ideea a prins şi a fost extinsă şi în alte locuri din centrul oraşului. Urâţeniile din cartierele de locuinţe nu mai pot fi acoperite de cearşafuri. Ar trebui să dăm de lucru câţiva ani la Ţesătura. Numai că am demolat-o şi pe aceasta. Şi pentru că veni vorba, în oraşul de jos, din valea Bahluiului, doar trei monumente s-au salvat de buldozer în anii regimului comunist: Mănăstirea Frumoasa, Podul de Piatra şi Uzinele Nicolina. Primele două sunt într-un grad avansat de ruină. Chiar nu poate identifica Biserica resursele pentru restaurarea splendidei ctitorii domneşti de la Frumoasa? Cât despre Nicolina, ceea ce s-a întâmplat este de-a dreptul revoltător. În numai câteva zile, cele mai vechi mărturii de arhitectură industrială ieşeană au fost puse la pământ de un rechin imobiliar, în complicitate cu Primăria. Oriunde în Europa, asemenea bijuterii arhitectonice sunt restaurate şi transformate în teatre, săli de expoziţie ori spaţii comerciale. Şi atunci, având în vedere zelul demolării amintirilor, sunt îndreptăţit, stimaţi ieşeni, să mă întreb: chiar avem convingeri şi conduită de cetăţeni ai unui oraş de cultură? Sau lăsăm totul la cheremul unor semidocţi orgolioşi, puşi pe căpătuială? 

Mihai Dorin este istoric şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri