Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Între două pastile este un spectacol multimedia documentar, cu un punct de plecare autobiografic. Dacă în prima parte fenomenul depresiei în rândul tinerilor este analizat prin intermediul unor fragmente de interviu, punctând anumite idei (cum ar fi ignoranţa majorităţii şi ideile preconcepute atunci când persoanele suferind de depresie sunt etichetate şi stigmatizate de familie sau anturaj), cea de-a doua ia forma unui studiu de caz puternic dramatizat.
Scoţând în evidenţă mărturii venind dinspre tineri care s-au confruntat cu depresia, spectacolul însumează perspectivele acestora, care conduc înspre încercarea de a schimba modul în care este perceput fenomenul în România. Ceea ce e foarte important de reţinut e că depresia şi necesitatea de a depinde de medicamente pentru o anumită perioadă de timp sunt văzute ca fiind o ruşine atât de oameni consideraţi inteligenţi sau cu o poziţie deloc de neglijat într-o societate dominată de control, cât şi de ignoranţi. În al doilea rând, mentalitatea din România pune accent pe nevoile de bază ale tânărului (haine, alimente etc.), fără a accepta că problemele survin din faptul că nevoile superioare nu sunt satisfăcute (siguranţă, stimă de sine, culturale etc.).
Prima parte este un documentar realizat cu mijloace video performante, cu imagini filmate în mod realist peste care se suprapun imagini generate sau prelucrate pe computer, făcând apel la un fond sonor care menţine vie atenţia spectatorilor şi căutând să transpună ideea de documentar pe o tema de maximă actualitate şi de maxim interes (în paralel, tema este mult abordată prin documentare TV obişnuite) în spectacol. Graniţa este fragilă, astfel că sunt introduse imaginile modificate şi augmentate (scenografia video de tip augmented reality, dar şi live) pentru a putea realiza trecerea între şi suprapunerea dintre documentar şi spectacol propriu-zis.
Cea de-a doua parte are o structură diferită de prima, aducând în scenă un performer şi o cameră de filmat, dublând astfel realitatea virtuală reprezentată de imaginea de pe peretele din background şi creând un tampon între lumea imaginii (care avusese până atunci impact direct asupra spectatorului) şi lumea spectatorului. Camera de filmat şi protagonistul spun o poveste inspirată de realitate, de experienţele unor persoane care au suferit de depresie. Dar, cu toate acestea, au un rol foarte bine determinat în structura documentarului multimedia. Aduc un plus de dramatism şi dezvăluie mirajul imaginii şi al virtualului prin care experienţele subiective din prima parte au fost învăluite şi redate spectatorului. Intenţia organizatorilor este aceea de a nu lucra cu realitatea pură, ci de a o îmbrăca prin intermediul tehnicilor audiovideo şi de a crea astfel efecte mai puternice decât ar fi putut să o facă realitatea brută.
Depresia este personificată, luând chipul tuturor femeilor care l-au părăsit pe protagonist de-a lungul timpului (mama, iubita Ana, psihologul şcolii). Mult valorificata imagine a morţii este înlocuită în acest spectacol printr-un personaj diferit (se face apel la dramatizarea de tip digital şi la imagini 3D). Având performerul în faţă şi un actor digital, dublaţi de imagini în mişcare (mişcarea personajului este preluată şi imprimată imaginii). Spectatorii unui asemenea tip de spectacol, pe cât de rar, pe atât de necesar, nu pot fi altfel decât captivaţi, devenind empatici cu subiectul exprimat prin tehnică de top, cu atât mai mult cu cât am certitudinea că o experienţă personală anterioară din viaţa lor ori a celor apropiaţi i-a atras în auditoriu de la început. Există şi clişee cinematografice (filmul dinaintea sinuciderii din cauza depresiei) sau din spectacole în general (proiectarea unor imagini din sală, spectatorul care se vede pe sine în spectacol) care, din punctul meu de vedere, sunt date în vileag şi neutralizate prin prezenţa camerei de filmat în scenă. Proiecţiile şi interacţiunea în timp real, în schimb, sunt de preferat simulărilor filmate în prealabil.
Dincolo de caracterul realist al mesajului ori de ineditul tehnicii, jocul performerului şi al actorului digital reprezintă prestaţii exagerate. Din nevoia de a propune spectatorului niveluri de realitate, nici actorie propriu-zisă şi nici simplă filmare, între care imaginaţia acestuia să poată jongla. Tot din nevoia de a lucra cu niveluri de realitate scenică sau virtuală diferite, sunt folosite efectele speciale, cum ar fi introducerea unei capturi cu mişcarea performerului în imaginea cu spectatorii, motion tracking. Efectele video vintage din partea de final transformă imaginile, odată cu capturile cu spectatorii, în arhive. Acestea conduc înspre ideea de mărturisire a unor evenimente la care aceştia au participat în prezent, la cea de fenomen sau subiect de mare actualitate sau la cea de menţinere a subiectului într-o arhivă vie.
(Între două pastile, un spectacol de Cinty Ionescu - documentare, video design, regie, sound design: Sorin Păun Randomform, dramatizare: Maria Manolescu, performer: Marian Olteanu, actor digital: Letiţia Vlădescu, live AR: Dan Făcăeru, scenografie AR: Ciprian Făcăeru, mişcare scenică: Andreea Duţă, 10 august, MNAC Bucureşti)
Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi critic de teatru (membru AICT)
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |