Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

La Luminaţie

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

Era de „Luminaţie”, aşa se zice la Baia Mare, în data de doi noiembrie, ziua în care se pomenesc morţii, a doua zi după Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor la catolici. 

Cu o zi înainte o înmormântaserăm pe soacră-mea. Spun asta ca să arăt că noi, cei din familie, am receptat Luminaţia mult mai emoţional în anul acela decât în alţi ani. Şi aşa Luminaţia, ca orice zi închinată morţilor, este emoţionantă. Trebuie să vă spun că mă număr printre cei care cred că ritualurile acestea emoţionante, cum este Luminaţia, nu sunt suficiente ca să te cufunzi în spiritualitatea creştină, după cum a nu merge regulat la biserică nu exclude religiozitatea. Aşa cred. Totuşi, în pofida neîncrederii mele vizavi de ritualuri, mă emoţionez profund la pomenirea morţilor sau când aud „Doamne, strigat-am către Tine”, „O, Măicuţă Sfântă” ori utrenia Învierii.

Ca şi la ortodocşi, de Luminaţie oamenii îşi curăţă mormintele, aşază flori şi lumânări aprinse. Lipsesc însă hoardele de cerşetori şi oameni beţi care dau peste cruci şi calcă peste morminte, precum şi zumzetul oamenilor care creşte pe măsură ce se golesc carafele cu vinul pentru pomană. La Baia e fără pomană sau aproape fără (uneori vecinii de morminte îşi dau de pomană unii la alţii). Oamenii aprind lumânări, tac sau vorbesc în şoaptă, se reculeg, fiecare gândindu-se la morţii lui.

Aşa am făcut şi noi în ziua aceea. Am luat lumânări, am coborât vreo cincizeci de metri până la podeţul de peste râuşorul din mahala, după care am urcat puţin pe drumul pietruit până la cimitirul catolic din Ferneziu. Erau prezenţi: socrul meu, tanti Creaţa, sora moartei, şi Paul, ambii veniţi din Oltenia, apoi Rodica şi Colea, Maria şi eu, tuspatru veniţi din Moldova, Eli cu Aurel şi cu Camelia, fiica lor, şi Antoneta, sora cea mai mică a Mariei, a lui Eli şi a Rodicăi. Antoneta era adolescentă pe atunci, de vârsta copiilor celorlalte surori, ea trebuie să fi resimţit cel mai amar moartea mamei.

După ce preoţii catolic, greco-catolic şi ortodox şi-au terminat fiecare în parte slujbele, fiindcă unii oameni i-au chemat la mormintele lor, în cimitir s-a lăsat liniştea. Sute de lumânări ardeau pe morminte, iar oamenii tăceau, fiecare familie în jurul mormântului mortului sau morţilor ei. Se lăsa repede noaptea, aşa cum se lasă în noiembrie, oamenii vorbeau domol, unii se rugau încet, câte o femeie se apleca şi îndrepta o lumânare căzută. Luminiţele pâlpâiau în întunericul tot mai dens, iar o stare profund spirituală nu avea cum să nu-ţi intre în suflet. În scânteierile luminiţelor tremurau umbrele ca nişte stafii ale oamenilor laolaltă cu numele morţilor gravate pe cruci. Scânteierile de pe pietre şi de pe chipurile oamenilor, în lumina tremurată, asigurau comuniunea între cei vii şi cei morţi, o clipă când simţi veşnicia, strălucitoare şi orbitor de frumoasă în luminiţele acelea pâlpâinde. Prin solidaritatea de inimă întru amintirea morţilor, noi, cei din cimitir, ne simţeam eterni pe o oră-două. Atâta putem. Dar uite că putem! În unele piepturi emoţia creştea şi dădea pe de lături, se auzeau suspine, câte-un sughiţ gâtuit, câte-un smârcâit înăbuşit în batistă. Toate umbrele se pitiseră pitice. Peste tot - lumini, lumini, şi chipuri ce străluceau într-o lumină nepieritoare...

Şi în atmosfera asta rituală intră în scenă nea Paul, soţul lui tanti Creaţa - un măgădău solid, cu mustăcioră, nepotrivită pentru trupul lui mare, de vlăjgan; lucra pe şantiere, a învârtit mii de tone de mortar la viaţa lui; tată, mare iubitor de copii, soţ asemenea (când am fost în Oltenia, îi spunea lui tanti Creaţa cu o duioşie aspră: „Fă, Creaţo, mânca-ţi-aş coadele tele”), băutor benign, casnic şi pişicher („Ia vezi, iar umblaşi la damigeana aia”, îi reproşa tanti Creaţa. „Nu, fă, că se sparse”, răspundea el).

Aşadar, nea Paul din Băbeni-Olteţu se apleacă şi ia în mână o lumânare din cele zece-douăsprezece câte erau pe mormântul nostru. Se întoarce şi o pune pe mormântul de lângă noi, care nu avea nici o lumânare. Era un mormânt negru-negru, nu venise nimeni la el. Şi, deci, nea Paulică pune o lumânare pe acest mormânt negru.Tanti Creaţa, Dumnezeu s-o ierte, îi zice printre dinţi: „Ce faci, mă, smintitule, mă stricatule la cap?” (vorba asta ultimă o zicea şi soacra mea). „Cum, fă, Creaţo, cum, oameni buni, mormântul ăsta să n-aibă nici o lumânare? Şi-aicea e-un suflet de creştin. Nu?” Şi se întoarce la lumânărica de pe acel mormânt părăsit, o aranjează cu lăboaiele lui cât lopeţile. Pe urmă, revenind: „E şi în mormântul ăsta un suflet, mă, un om, săracu', un om, nu?” Şi tot bolmojea înainte. „Taci, mă, taci dracului, Doamne iartă-mă!” îi zice Creaţa. „Păi, e om, nu?”

Apoi luminiţele de pe morminte s-au stins şi oamenii au început încet-încet să plece. Am plecat şi noi către casă. Printr-o fereastră auzim bufnituri de uşi şi certuri. La restaurantul Măgura, numit de clienţi Măgarul, un chelner dă afară în şuturi un beţivan. Încet-încet pune din nou stăpânire pe noi viaţa cu poftele, dorinţele şi încurcăturile ei. Momentul în care am cugetat la ce fel de viaţă ducem a trecut.

Mergeam din urmă şi în faţă vedeam umbra uriaşă a lui nea Paulică explicând: „Fă, Creaţo, fata neichii, e om şi el. Păi, nu?”

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri