Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Odă Deltei de Bogdan Bârleanu

GALERIE
nichita danilov
  • nichita danilov
- +

Pornind de la versurile autorului Poemelor luminii, Bogdan Bârleanu, prin demersul său artistic, încearcă să descopere, la rândul său, „corola de minuni a lumii” şi apa din care curcubeul blagian îşi bea „frumuseţea şi nefiinţa”. Peisajele sale, golite de elementul uman, sunt impregnate de transcendental. „Altoit pe fiinţa sa”, peisajul autumnal ”îl doare ca o rană”, răscolindu-i sufletul. 

De pictura lui Bogdan Bârleanu m-am apropiat în perioada când domnia sa păstorea, ca să folosesc un termen arhaic, Inspectoratul pentru cultură al judeţului Iaşi, iar eu răspundeam de pagina de artă a ziarului Monitorul. Era epoca pamfletului, a portretelor realizate în acvaforte ce purtau urmele nemulţumirii noastre faţă de epoca de aur, dar şi cea postdecembristă.

Prin declaraţiile sale pline de sare şi humor, Bogdan Bârleanu a reuşit să scoată instituţia pe care o conducea din anonimat. Preţul plătit pentru această cutezanţă a fost destul de scump. Instituţia, dar mai ales directorul, a intrat sub reflectorul presei, inclusiv a mea. După câteva înţepături făcute în paginile ziarului, ne-am întâlnit pe Lăpuşneanu, unde am avut un schimb de replici, nu chiar ortodoxe. Dar încetul cu încetul, aşa cum s-a întâmplat şi cu Dionisie Vitcu, ne-am cunoscut mai bine şi ne-am împrietenit. Ne-au apropiat lansările de carte şi expoziţiile la care am participat, cunoştinţele comune, dragostea faţă de urbe şi multe alte lucruri. I-am vizitat atunci atelierul „de potcovit peisaje”. Acolo m-am familiarizat cu pictura şi modul său de-a exista.

Bogdan Bârleanu s-a născut pe 21 octombrie 1954, la Iaşi, pe o stradă cu nume simbolic, Gându. Mama pictorului, Lucreţia Bârleanu, fostă Lateş, profesoară de română, i-a inoculat dragostea pentru literatură. Tatăl său, sculptorul Iftimie Bârleanu, cu sau fără voia sa, dragostea faţă de artă. Primele clase, Bogdan le-a făcut la şcoala primară din Târguşorul Copou, situată nu departe de casă, apoi s-a transferat la liceele "Negruzzi" şi "Ibrăileanu". Încă din fragedă copilărie, pe vremea când se juca târându-se pe sub picioarele meselor şi scaunelor risipite prin atelierul de sculptură, s-a familiarizat cu atmosfera culturală. Mama sa era o femeie extrem de primitoare, iar tatăl, deşi avea un regim de lucru rigid, îşi invita prietenii din lumea culturală la câte o agapă: casa lor n-a dus niciodată lipsă de oaspeţi de seamă. Prin acest atelier mirific au trecut Sadoveanu, Irimescu, Corneliu Baba, Nicolae Labiş, Dan Hatmanu, Constantin Radinshi, Francisc Bartoc, Podoleanu, George Lesnea, moş Leon, Radu Negru, Corneliu Ştefanache, Mircea Radu Iacoban, actori, compozitori, muzicieni. Busturile unora dintre ei, modelate în gips şi bronz, umplu poliţele atelierului. Între ele stau atârnate ca nişte aripi gata-gata să-şi ia zborul peisajele mustind de sevă ale lui Bogdan Bârleanu.

În plină eră proletcultistă artiştii, nu toţi, desigur, după cum mărturiseşte Bogdan Bârleanu, erau respectaţi: „În epoca anilor 50, artiştii erau Dumnezeii naţiunii.”

Desigur că artistul sau scriitorul, pentru a se ridica la acest rang, trebuia să-şi calce peste inimă, făcând, pentru a putea supravieţui, compromisul cu regimul. Mulţi au făcut-o (în literatură, Sadoveanu, Călinescu, Arghezi, chiar Bacovia, apoi Jebeleanu, Geo Bogza, Zaharia Stancu, Nina Cassian, Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Anatol Baconsky, Nicolae Labiş, Marin Preda, Nichita Stănescu, Eugen Barbu, Marin Sorescu, iar în artă - Corneliu Baba, Irimescu, Dan Hatmanu, Podoleanu, Piliuţă, Sabin Bălaşa, Viorel Mărginean şi o întreagă pleiadă de mari artişti aparţinând mai multor generaţii). Poate că ar trebui să aruncăm o privire mai atentă asupra acelor epoci. Fără aceste compromisuri, cultura română n-ar fi avut continuitate. Şi Corneliu Baba, şi Ion Irimescu, şi Nichita Stănescu, şi Marin Preda sau Marin Sorescu, dacă nu ar fi dat bir cezarului, n-ar fi fost ce sunt acum. Şi astăzi se fac compromisuri. Şi o fac chiar elitele, fără presiunea politicului, benevol, fiind, răsplătite pe măsură. Ceea ce-i mai trist e faptul că bulversaţi de tranziţie începem să percepem comunismul, în ciuda tuturor atrocităţilor făcute de autorităţile de-atunci, ca pe-o epocă aproape glorioasă. Dar asta-i deja o altă poveste. Am amintit de această epocă doar ca să punctez atmosfera în care s-a format Bogdan Bârleanu ca viitor artist. „Nu am simţit în casa noastră nici o lipsă. Ai mei câştigau mult. Dar erau oameni cumpătaţi şi nu-mi dădeau bani decât pentru strictul necesar. Şi nu-mi dădeau oricum, ci doar dacă îndeplineam anumite obligaţiuni. Încărcam sifoanele. Făceam cumpărături, măturam prin curte şi aveam grijă de flori. Odată ajuns student, ca să mă stimuleze să lucrez cât mai mult, ai mei s-au apucat să-mi achiziţioneze tablourile. Dacă îi plăcea o lucrare, tata o cumpăra pentru colecţia lui. Maică-mea avea şi ea un gust artistic deosebit. Şi astăzi, în camera rece sunt expuse o groază de tablouri de-ale mele din anii studenţiei. Apoi tata, care era obişnuit să muncească de dimineaţă până seara târziu, îmi făcuse o condică de prezenţă. Astfel că atunci când intram în atelier, semnam la rubrica intrări. Iar când ieşeam, menţionam ora şi semnam la plecări. Ca la fabrică. Am renunţat, desigur, de mult la condica de prezenţă. Dar o semnez şi acum, în gând. Şi atunci când se întâmplă să pierd vremea de pomană, am mustrări de conştiinţă.”

În ciuda bunăstării, viaţa sa nu a fost lipsită de încercări. O cotitură importantă în biografia pictorului o reprezintă perioada absolvirii liceului şi momentul înscrierii la admiterea de la facultate. Părinţii optaseră ca fiul lor să urmeze o carieră juridică. Visul lor s-a dovedit a fi o simplă iluzie ce s-a spulberat în vânt. Chiar în ziua decisivă, profitând de absenţa părinţilor, plecaţi în capitală (mama lui Bogdan urma să facă o operaţie de cancer), Bogdan şi-a depus dosarul la Facultatea de Arte Plastice din Iaşi. A dat examen şi a reuşit. A fost o surpriză - un duş rece pentru părinţii lui -, dar nu şi pentru el. Alegerea nu a fost chiar întâmplătoare. Crescând într-un mediu îmbibat cu crez artistic, Bogdan nu a avut cum să facă o altfel de opţiune. Asta pe de o parte. Pe de alta, spiritul său de frondă îl îndemna să meargă pe altfel de cale decât cea trasată de părinţi. Cercurile de tineri nonconformişti din care făcea parte şi Bogdan, fani ai muzicii rock, cum au fost Ruscior şi fiul lui George Lesnea, Bogdan, concertele formaţiilor Roşu şi Negru, au jucat şi ele un rol important în decizia sa. Anii 70 reprezentau epoca deschiderilor. A revoltei faţă de sistem. A revoluţiilor artistice. Aerul epocii mustea nu de paragrafe juridice, ci de lumini, culori şi sunete, ce îţi îndreptau sufletul spre artă.

I-am vizitat deseori atelierul. L-am revăzut şi în toamna aceasta, cu puţin timp înainte ca Bogdan să-şi serbeze onomastica. Stând în atelier şi contemplându-i tablourile, mi-am dat seama că pictura sa are tangenţă cu muzica şi poezia. Nu întâmplător, regretatul Corneliu Ştefanache a asemuit compoziţiile sale cu nişte strofe desprinse dintr-un amplu poem şi aşezate cu migală în rame. Iar alţii cu nişte simfonii. Privindu-le, gândul m-a dus la Blaga, la Bacovia, dar şi la Nichita Stănescu.

Pornind de la versurile autorului Poemelor luminii, Bogdan Bârleanu, prin demersul său artistic, încearcă să descopere, la rândul său, „corola de minuni a lumii” şi apa din care curcubeul blagian îşi bea „frumuseţea şi nefiinţa”. Peisajele sale, golite de elementul uman, sunt impregnate de transcendental. „Altoit pe fiinţa sa”, peisajul autumnal ”îl doare ca o rană”, răscolindu-i sufletul. Tot de Blaga îl apropie şi ciclul Germinaţiilor, acel vis al seminţelor căzute odată cu boabele de rouă „dintr-o pleoapă a lui Dumnezeu", dar şi toamnele ruginii cu Crişti invizibil răstigniţi la răscruci. De Bacovia, deprimantele peisaje de la periferia oraşului, iernile şi toamnele fără sfârşit. De Nichita Stănescu, misterul abstract al devenirii, al ieşirii seminţei în lumină, dar şi misterul vieţuirii înăuntrul unui anotimp etern. Intrând în atelier, l-am întrebat ce face, cum îi merg treburile. Bogdan tocmai se întorsese din tabăra de pictură organizată la Dunăvăţul de Jos, o localitate situată pe braţul Sfântul Gheorghe, tabără la care au participat şi alţi artişti ieşeni, începând cu Felix Aftene, Cristian Alexii, Zamfira Bîrzu si terminând cu Constantin Tofan. Acolo, abandonându-şi uneltele, Bogdan împreună cu prietenul său Tofan mergeau cu noaptea-n cap la pescuit, navigând cu barca printre pelicani, cormorani şi gâşte sălbatice. Frumuseţea Deltei trebuia înregistrată mai întâi pe retină, pentru ca apoi să poată fi reprodusă în atelier.

La plecare l-am întrebat ce pregăteşte pentru această toamnă.

Atras de mirajul apei, pictorul se gândea să revină la Dubrăvăţ pe la începutul lui noiembrie, după vernisajul expoziţie Odă Deltei, o adevărată simfonie de alb, negru, galben şi gri, închinată elementelor esenţiale, apa şi cerul, pe care o pregătea pentru 28 octombrie, la Muzeul Unirii. Îi doresc multă sănătate şi mult succes.

Nichita Danilov este directorul general adjunct al Institutului Cultural Român din Chişinău, scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri