Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Panama: celălalt canal (II)

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Nu trebuie să pornim de la presupunerea că scandalul „Panama Papers” trimite în primul rând la corupţie şi la alte neregularităţi. Foarte probabil, ele vor ajunge la cunoştinţa publicului; dar lecţia principală este aceea că statele au mari probleme în domesticirea şi taxarea capitalurilor. 

Încheiam textul de săptămâna trecută printr-o referire la posibilele neplăceri cu care s-ar confrunta preşedintele rus, Vladimir Putin, în urma aşa-numitelor „Panama Papers” - documente ale casei de avocatură Mossack Fonseca referitoare la companiile mai mult sau mai puţin fantomatice de tip off-shore.

Cred, spre exemplu, că nimeni nu-şi face iluzii despre şansele unui violoncelist rus, fie el unul de geniu, să obţină milioane de dolari; şi să îndrăznească a-i ascunde de fiscul rus (aşa cum e el), rămânând totodată un apropiat al liderului de la Kremlin. Dar Rusia este ţara în care un violoncelist şi director de filarmonică poate pretinde că a cheltuit o sută de milioane de dolari pentru a cumpăra instrumente muzicale destinate tinerilor instrumentişti, iar oficialităţile - inclusiv preşedintele - îi dau public crezare.

E greu de presupus, însă, că este ameninţată cu adevărat autoritatea lui Vladimir Putin. În Rusia circulă de multă vreme informaţii despre averea ascunsă a şefului statului, fără ca marea majoritate a populaţiei să dorească lămuriri suplimentare. Iar încadrarea problemei în termenii comploturilor occidentale pentru discreditarea conducerii ruse, mai ales dacă e făcută într-un limbaj destul de colorat - aşa cum a procedat domnul Putin în recentul său dialog în direct cu naţiunea - poate încă funcţiona.

Mai interesantă este situaţia din China comunistă, unde conducerea rămâne, în principiu, colectivă, chiar dacă preşedintele Xi Jinping a obţinut resurse de putere cu adevărat imense. Nominalizarea cumnatului său în „documentele panameze” i-ar putea submina poziţia în partid, mai ales că imaginea publică a liderului chinez s-a construit inclusiv prin declanşarea unei ultramediatizate campanii anticorupţie. Nu mai e nevoie să reamintim faptul că asemenea acţiuni au şi marea calitate de a lovi cu precădere în grupurile de putere rivale din partid. Printre observatorii avizaţi în problematica politicii interne chineze circulă ideea că această ţară ar putea urma traiectoria Rusiei, devenind o cleptocraţie în adevăratul sens al cuvântului. Până atunci, vom asista, probabil, la eforturi similare de a zugrăvi informaţiile despre oficialii chinezi (sau apropiaţii lor) prezenţi în arhivele Mossack Fonseca în aceeaşi logică a provocărilor şi gesturilor răuvoitoare ale Occidentului la adresa Beijingului. Gesturi despre care, oricum, chinezul de rând are prea puţine şanse să se informeze, date fiind obstacolele plasate de regimul comunist chinez în calea liberei circulaţii a informaţiei.

Aşadar, dacă liderii democratici au motive să-şi facă griji, omologii lor din ţările care organizează alegeri de formă - sau nu le organizează deloc - pot sta ceva mai liniştiţi. Aceasta nu înseamnă că viaţa lor va fi simplă până la capăt: din 1989 încoace am tot asistat la complicaţii. Ar fi, însă, eronată o analiză pornită de la presupunerea că mecanismele de responsabilizare a liderilor politici sunt la fel peste tot sau că alergia societăţii la corupţie este aceeaşi peste tot.

Dar nu trebuie să pornim de la presupunerea că scandalul „Panama Papers” trimite în primul rând la corupţie şi la alte neregularităţi. Foarte probabil, ele vor ajunge la cunoştinţa publicului; dar lecţia principală este aceea că statele au mari probleme în domesticirea şi taxarea capitalurilor. Cineva poate foarte uşor dezvolta o lectură de tip neomarxist, conchizând că nu e nimic surprinzător în asta, întrucât statele sunt instrumentele capitalului. Altcineva poate adopta o perspectivă radical opusă, afirmând că nu am asistat decât la o încercare legitimă a persoanelor şi a corporaţiilor de a-şi feri avuţia de state hrăpăreţe. În fine, cred că poziţiile cele mai adecvate sunt cele care încearcă să îmbine preocuparea pentru libertatea fluxurilor globale (capitaluri, dar şi bunuri şi servicii sau, de ce nu, oameni) cu imperativul contribuţiei oneste la bunăstarea comunităţilor în care operează actorii economici.

De la publicarea primei părţi a acestui articol, au apărut informaţii despre posibila utilizare a Grupului celor 20 (G20) ca arenă de cooperare între marile economii, dezvoltate sau emergente. Indiferent dacă se va ajunge la o reglementare sporită şi dacă ea va fi eficientă - e cu totul altă discuţie - se pare că statele doresc acţiune. Vom vedea, cu siguranţă, şi ce vor spune pieţele.      

Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii "Mihail Kogălniceanu” 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri