Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
Sinecurile pe bani publici nu rezolvă absenţa mecenatului real (istoric vorbind, marii artişti au avut de cele mai multe ori în sprijinul lor comenzile şi stipendiile prinţilor sau aristocraţilor avuţi), ci, din nefericire, prelungirea toxică a gândirii comuniste potrivit căreia artiştii sunt instrumente de propagandă.
Miza construirii dosarului de candidatură a Iaşului pentru titlul de "Capitală Europeană a Culturii în 2021" a generat un flux de interes pentru decidenţii politici locali care au început să acorde finanţări mai generoase manifestărilor culturale şi care au lansat proiecte culturale de anvergură, pe termen mai lung, în care şi-au găsit loc şi manifestările poetice. Lucru nu tocmai de mirare având în vedere că mai toţi administratorii culturali cu trecere din urbea noastră sunt, inevitabil, şi poeţi. E un bun prilej de reflecţie asupra unei ciudăţenii româneşti: strania împerechere dintre poezie şi... administraţie.
După uriaşul succes de public şi frisoanele politice stârnite de Festivalul de Poezie de la Iaşi, organizat de Mircea Radu Iacoban la finele anilor 70, "Partidul Hunic" (vorba nepoetului Luca Piţu) a interzis manifestările poetice care adunau prea mulţi oameni laolaltă (cu excepţia maşinăriei de spălat creiere numită Cenaclul Flacăra) aşa că abia după Revoluţie acest gen de eveniment cultural a putut fi, din nou, organizat cum se cuvine. Lucian Vasiliu, unul dintre puţinele exemple care arată că alăturarea dintre poezie şi administraţie e posibilă, a reinstituit, din 1991, tradiţia Bunei Vestiri poetice la Iaşi. Iniţial de la balconul Casei Pogor sau de pe estrada din curte, apoi la înălţime, în Galeriile Pod Pogor, poeţi din ţară şi străinătate au comunicat cu publicul ieşean (mai firav sau mai numeros) deschizând astfel o serie de manifestări care în ţările occidentale ar putea părea bizare prin gratuitatea lor. Acolo, spre deosebire de proza contemporană, care stârneşte interes şi care se vinde bine, poezia e, în general, o manifestare de nişă, în cluburi obscure, în baruri sau în câte o „lojă” exclusivistă finanţată de departamentul de creative writing al vreunei universităţi. (Îmi amintesc o seară de poezie newyorkeză, de prin 2004, organizată într-un pub, unde se plătea bilet de intrare pentru a-i auzi pe autori recitându-şi poemele live şi unde nu erau decât ei şi câţiva prieteni). În România însă mai dăinuie reflexul gratuităţii poeziei şi, fireşte, asta nu e deloc de condamnat, chiar dacă îmi dă ghes analiza rădăcinilor istorice ale popularităţii poeţilor ca voci publice. Nu e însă aici locul să disecăm de ce rolul de mediator în Cetate al poetului s-a diminuat sensibil din antichitate (când dimensiunile poetice, filosofice, magice şi mitologice erau îngemănate într-un sigur discurs) până azi, în post modernitate, când poetul e singur, relativ ostracizat, după ce, în secolul al XIX-lea, în perioadă cristalizărilor identitare naţionale, poetul romantic asumase glorios, rolul de voce a interesului public. Desacralizată şi împinsă într-o lume dominată de etica protestantă şi searbădă a acumulării şi a individualismului fiziocrat, poezia abia mai pâlpâie, abia se mai aude pe scena publică acoperită de dezmăţul asurzitor al vulgarităţii şi violenţei din mass media. Poate că, din nefericire, acesta este drumul inexorabil al creaţiei poetice în vremuri de restrişte („la ce bun poeţii în timpuri nevrednice?”, se întreba Hölderlin), condamnată la o comunicare ezoterică, destinată celor puţini şi aleşi, iar lipsa de popularitate a recentelor "podiumuri poetice" constituie un trist argument în acest sens.
De aceea, poate, s-ar cuveni reamintită o fotografie din catalogul ediţiei din 1999 a defunctului Festival româno-canadian de poezie, unde se ofereau premii pentru debut sau pentru opera magna câte unui poet român şi canadian împreună (premii care purtau numele unui tânăr poet asasinat în 1991, Ronald Gasparic). Privind în urmă, la catalogul de acum 15 ani, simt nevoia să glosez pe marginea unei fotografii emblematice, unde pot fi admiraţi întreţinându-se cordial, sub oblăduirea lui Lucian Vasiliu, cei doi titani ai poeziei ieşene: Mihai Ursachi şi Cezar Ivănescu. Este, cred, una dintre puţinele ocazii unde pot fi văzuţi împreună şi acest semn al apartenenţei lor la cauza comună a spiritului rafinat, la subtilitatea aparent efemeră şi gratuită a Poeziei, la solida fundamentare culturală şi istorică necesară unui poet de anvergură îi aduce astăzi, când ambii au intrat în veşnicie, tot mai aproape unul de celălalt.
Ce are însă a face administraţia aici? În ciuda aparenţelor nu despre eşecurile administrative ale celor doi mari poeţi aş vrea să vorbesc aici, deşi ele pot pune în evidenţă faptul că abilităţile creative de excepţie, chiar atunci când sunt autentice, nu pot justifica o numire administrativă, experienţele lor, la Teatrul Naţional şi la Editura Junimea, fiind mai mult decât pilduitoare în acest sens. Sinecurile pe bani publici nu rezolvă absenţa mecenatului real (istoric vorbind, marii artişti au avut de cele mai multe ori în sprijinul lor comenzile şi stipendiile prinţilor sau aristocraţilor avuţi), ci, din nefericire, prelungirea toxică a gândirii comuniste potrivit căreia artiştii sunt instrumente de propagandă. Folosirea banilor publici pentru a recompensa diverse servicii electorale (unele oneste, altele mârşave) a devenit, văd, o practică curentă în lumea noastră. De altfel, cu un pic de atenţie, pot fi uşor identificate mobilurile reale şi mizele scandalurile publice declanşate de scriitori prin intermediul mass mediei: accesul la resurse şi privilegii. E amuzant doar că, de cele mai multe ori, insul care este teleportat într-o funcţie publică, pentru care nu are nici studiile, nici experienţa, nici capacitatea managerială necesară, dar care primeşte o astfel de sinecură doar pentru serviciile politice prestate, ne este de regulă prezentat, cu candoare şi tupeu, drept „mare artist”. Sunt, desigur, şi cazuri când e posibilă performanţa în ambele orizonturi (creaţie şi administraţie), dar asta se întâmplă extrem de rar pentru simplul motiv că poesis-ul (în sens larg, creaţie) şi administraţia se anihilează reciproc, sunt structural incompatibile, precum uleiul şi apa, aşa că ar mai trebui, din când în când, şi câte o insurecţie pentru a-i pune pe fiecare la locul lor atunci când proasta plasare, impostura, e flagrantă. Administratorii capabili să fie deci puşi, vremelnic, pe scaunele potrivite, iar poeţii autentici să intre, pentru eternitate, în istoria literaturii. Şi, dacă se poate, să ne mai scutească cu "calificarea la locul de muncă".
Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi membru în board-ul Fundaţiei Iaşi - Capitala Europeană a Culturii
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Cazul fetiţelor încurcate la externarea din maternitatea Ploieşti: ce sancțiune a primit asistenta
Ploieşti: Ce a păţit asistenta care a încurcat doi bebeluşi la externare
În pofida războiului, economia ucraineană a crescut cu 5,3% în 2023
Economia SUA a înregistrat o creştere peste estimări în trimestrul patru din 2023
Boloş: Cel care stă în concediu medical primeşte mai mulţi bani decât atunci când este la serviciu
Manchester City a transferat un fotbalist american de 14 ani
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Modificări: Tramvaiul 6 (Dacia – Târgu Cucu) va circula până în Tătăraşi Nord
Orașul din România de două ori mai mare decât Bucureștiul în care mulţi ieşeni îşi petrec vacanţa
Philipp Plein şi-a părăsit logodnica pentru o ieşeancă. Tânăra din Paşcani e însărcinată
Ministrul Finanţelor, întrebat cât i-a venit factura la curent: 199 lei
Prahova: Bărbat ucis cu un singur pumn după o ceartă pe modul în care a parcat maşina
Dan Şucu anunţă că merge cu galeria Rapidului la meciul cu U. Craiova
Preţul aurului a urcat joi la 327,8351 lei/gram, o nouă valoare record
Nou scandal: Postări cu soldaţi israelieni care se joacă cu lenjeria intimă a femeilor din Gaza
Prefectul Cojocaru acuză conducerea Aeroportului Iaşi de "politizare cu penali"
Conferința ,,BRICS și ordinea economică mondială”, la sediul Academiei Române din Iași
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
Ministrul Energiei explică modul cum va fi aplicată schema de plafonare la gaze şi energie
Noi măsuri în privinţa sistemului electronic RO e-Factura. Ce măsură anunţă Guvernul
Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel, preşedintele Comisiei Pre-Vetting din Republica Moldova
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |