Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

„Oameni cari au fost printre noi”

Profesorul Adomnicăi Gheorghe – un model adevărat, greu de atins pentru generațiile ce l-au urmat!

GALERIE
Adomnicai
  • Adomnicai
- +

Din ciclul relatărilor ”Oameni cari au fost printre noi” realizat de dl. conferenţiar dr. Christache Zanoschi, azi vă prezentăm câteva crâmpeie din viaţa profesorului  doctor Adomnicăi Gheorghe, una din legendele generaţiei de aur a învăţământului anatomic din Iaşi .

Reporter: Aş vrea să ne spuneţi câte ceva despre viziunea profesorului Adomnicăi Gh. asupra anatomiei ca ştiinţă medicală, asupra modului în care vedea el importanţa acestei discipline în ansamblul învăţământul medical.

Conf. Dr. Christache Zanoschi:”Trebuie să vă mărturisesc, chiar dacă poate  nu mă credeţi, că am fost atâta de tipicar pe când eram student încât scriam tot ce se spunea la curs,  indiferent dacă era interesant sau nu.  Dar,  după curs făceam ca toţi ceilalţi - mergeam de la unul la altul pentru a face completările care lipseau ca nu care cumva să scape ceva neconsemnat. Nu erau pe atunci atâtea metode moderne de învăţat. Materialele didactice erau rare, iar baza formării şi instruirii noastre erau cursurile ţinute de profesori şi apoi lucrările practice. Cursurile le-am păstrat cu un respect şi o sfinţenie deosebită, iar când le răsfoiesc în răstimpuri, chiar dacă sunt depăşite (unele dintre ele) îmi amintesc cu veneraţie de vocile de mult apuse şi îi actualizez în mintea mea  pe marii dispăruţi care deşi anonimi pentru societate, ei au fost aceia care prin strădania lor au contribuit  la  desfăşurarea procesului de învăţământ medical la un nivel cât mai ridicat.  În cele ce urmează o să vă prezint câteva file din cursurile profesorului Adomnicăi Gheorghe, care răspunde pe deplin la întrebarea formulată de dumneavoastră.
şi iată ce mi-am notat în urmă cu peste 40 de ani în cursul inaugural de anatomie, cu sârguinţa şi emoţia studentului din anul întâi care avea mai degrabă mintea lui Nică Apetrei din Humuleşti, la furat de cireşe. Revenind însă după mai multă maturizare asupra celor notate atunci, aflăm o admirabilă concepţie anatomică şi filozofică care a stat la baza întregii activităţi a profesorului Adomnicăi.


”Studiul aprofundat al anatomiei umane te introduce în universul fabulos al structurii umane, cea mai perfectă şi înaintată formă de organizare din lumea vie”.

”Cunoaşterea structurii corpului uman aşa cum o ştim noi astăzi a străbătut un drum lung şi anevoios de milenii fie, datorită nivelului limitat de cunoaştere în general a ştiinţelor naturale fie datorită interdicţiilor din diferite perioade istorice privind studiul prin disecţii a corpului uman. Totuşi dorinţa şi eforturile omului de a se cunoaște pe sine însuşi, de a-şi descifra structura sa anatomică au fost de neoprit şi i-au dat puterea să treacă peste tot felul de greutăţi pe care le implica studiul corpului uman în condiţii improprii - condiţii inumane, neigienice greu de imaginat (după cum se ştie corpul uman după deces intră în putrefacţie la 2-3 zile) La toate acestea se adaugă sacrificiile şi tributul plătit  pentru afirmarea ştiinţifică a adevărurilor anatomice împotriva unor dogme religioase mistice şi atotputernice. Sunt cunoscute în acest sens studiile anatomice efectuate pe cadavre umane furate după înhumare când disecţiile se făceau la lumânare şi pe ascuns de teama represaliilor. Abia târziu începând cu secolele  optăsprezece-nouăsprezece, odată cu evoluţia societăţii şi implicit a reglementărilor juridice şi morale, disecţia a devenit legală, iar apoi, a constituit un factor de progres ştiinţific şi social. Adevărurile despre structura omului s-au strecurat încet-încet printre riscuri și erori, ca să avem astăzi o imagine ştiinţifică completă şi profundă ale celor mai intime structuri ale corpului uman. Încrâncenarea îndelungată dea lungul istoriei pentru cunoaşterea corpului uman  şi-a luat partea sa de jertfă şi sacrificiu, cum spuneam mai sus, iar omul a înţeles că existenţa sa se află între  forţele magice ale sale pe care le-a descifrat şi înţeles în ultimul secol până la cele mai mici detalii. Omul a înţeles că existența sa are un destin finit, dar acest fapt nu împiedică aspiraţia sa prin acţiunile şi deciziile sale către infinit. Reglementările legale şi morale au permis efectuarea disecţiilor în condiţii normale, iar acest fapt a permis pe lângă înțelegerea structurilor umane precum şi interdependența dintre ele în condiţii normale sau la omul bolnav. Totodată, cunoştințele obţinute prin necropsie au permis înţelegerea logică a modificărilor patologice sau anormale pe care le produc în organism diferitele boli care îl macină de-a lungul existenţei sale.”......”Studiul aprofundat al anatomiei umane, aşa cum am făcut-o eu, pare a fi o chemare enigmatică sau mistică, datorită aspectului său arid şi dificil şi mai ales dezagreabil (să nu uităm că acesta se realizează pe organsime ale căror locatari au părăsit poate de mult această lume). Dar, este compensat prin aceea că te introduce în universul fabulos al structurii umane, cea mai perfectă şi înaintată formă de organizare din lumea vie. Înveţi detaliile cele mai fine despre celule, ţesuturi şi organe grupate în aparate şi sisteme, fiecare îndeplinind funcţii clare, dar care sunt în acelaşi timp integrate într-un tot unitar, adică interacţionează între ele astfel încât în totalitatea lor alcătuiesc funcţiile organismului. Ajungi prin studiu la un nivel foarte ridicat și profund de înţelegere a structurilor corpului uman, adică a omului, care nu numai că satisface orice curiozitate sau dorință de cunoaștere, dar aduce și mulțumirea lucrului bine făcut”.

Anatomia - fundamentul medicinii!

”De asemenea, anatomia constituie, cum bine s-a spus încă de multă vreme, fundamentul medicinii (Anatomia fundamentum medicinae), adică un edificiu cu fundaţie de calitate pentru viitor. De aici pornesc practic toate cărările sau toate specialitățile medicale pentru că numai la anatomie se învață alfabetul medicinii sau noțiunile cu care operează, fără deosebire, toate disciplinele medicale. Unele au ca scop redarea stării de sănătate a organismului, iar altele, explorarea organismului cu cele mai sofisticate sau simple metode care  furnizează informațiile necesare privind normalitatea sau abaterea de la normal a aspectului morfologic, compoziţiei şi funcţiilor tuturor structurilor corpului. ( De exemplu, termenii de stomac, duoden, colon, intestin subţire, rinichi, căi urinare, uter, femur, col femural, cord, arteră, venă, plămâni, ficat, căi biliare sunt folosiţi zilnic în specialităţile chirurgicale sau de medicină internă etc). Studiul anatomiei  are, de asemenea, farmecul lui aparte, fiindcă îţi dă răspunsul la o serie de  întrebări care fac parte din conceptul modern de filozofia medicală a ştiinţei, şi anume ce îl deosebeşte în mod definitoriu pe om de celelalte animale din lumea vertebratelor care sunt toate construite după acelaşi model sau plan general de organizare. Toate sunt înzestrate cu aparat locomotor, digestiv, respirator, sistem nervos, analizatori etc”.

Omul a ajuns  să stăpânească natura graţie emisferelor cerebrale!

”Omul a ajuns  să stăpânească natura graţie emsferelor cerebrale, parte componentă  a creierului, despre care unii dascăli spuneau cu emfază: emisferele cerebrale, reprezintă mândria omului, sunt proprii prin structura lor omului şi prin acestea, omul se deosebește de spiritul de turmă din lumea animalelor. Emisferele cerebrale, procesează sau prelucrează la cel mai înalt nivel al înţelegerii umane toate informaţiile pe care le primesc din interiorul organismului și din afara lui, adică din mediul extern, emit judecăți şi raţiuni pe baza unor funcţii extrem de simple ale celulei nervoase, adică ale neuronului, şi anume excitaţia şi inhibiţia, descrise în urmă cu 100 de ani de Pavlov. La aceste funcţii elementare se adaugă una particulară celulei nervoase sau proprie acesteia, şi anume, aceea de a înmagazina sau a stoca informațiile primite și de a le reactualiza la nevoie, funcție care a fost denumită generic ”memorie”. Prin actualizarea și compararea informațiilor omul are un comportament predictiv și pragmatic. Cu toate că funcțiile unor analizatori (organe de simț) din lumea animală depășesc cu mult performanțele unor organe similare ale omului, cum ar fi auzul, văzul, mirosul, omul ca ființă biologică nu a putut fi egalat de nici o altă ființă. În acest sens, un proverb chinezesc  spune: ”să ai mirosul ursului, vederea vulturului și auzul căprioarei”, dar aceste performanțe nu schimbă datele problemei.

Abordările artistice și filozofice asupra corpului un imbold pentru a afla  ce se ascunde în această structură plină de magie care este corpul omului!

”Foarte interesante și apoape fascinante sunt abordările artistice și filozofice asupra corpului uman care pot constitui și ele un imbold, o dorință de a afla ce se ascunde în această structură plină de magie care este corpul omului. Frumusețea omului depășește orice altă frumusețe, motiv pentru care studiul și reprezentarea esenței omului a avut întotdeauna un scop înalt. Așa ne explicăm de ce creația artistică a glorificat omul și corpul omului în toate domeniile sale de activitate: sculptură, pictură, muzică, literatură, la un nivel așa de înalt, încât uneori creația artistică a depășit natura, iar extazul în fața unei astfel de reprezentări perfecte a corpului omului culminează la unii autori cu mirarea sau întrebarea retorică că, nu omul este acela care seamănă cu Dumnezeu, ci Dumnezeu este acela care  seamănă cu omul. Corpul omului a fost definit în lumea filozofică drept rezultat al cunoașterii sau ca o imagine a cunoașterii divine în care umanul și divinul se îmbină, astfel că orice act în care este implicat omul reprezintă un contract cu suprarealul. Acest fapt conferă corpului omenesc o frumusețe de o dimensiune sau mărime inegalabilă.”

Profesorul Adomnicăi reușea să creeze o atmosferă normală și fără tensiune pentru un studiu academic de elită!     

Notorietatea profesorului Adomnicăi era de legendă atât la facultate, dar și în urbea în care a trăit. Era un model, era un exemplu de invidiat... Toată lumea știe că studenții au opinia lor proprie față de profesori și nu îi consideră numaidecât învățați și superiori astfel încât acest fapt să impună un respect necondiționat. Este aproape inexplicabil faptul că deși studenții nu dispun de cunoștințele, experiența, ca să nu mai spun de prestigiul unui profesor (măcar și pentru faptul că este investit cu acest titlu), totuși ei indiferent de cât sunt de pregătiți,  stabilesc o ierarhie a profesorilor aproape instinctiv și aproape întotdeauna fără greș. Ei reușesc încă de la prima lecție să aprecieze și să așeze acolo unde trebuie un profesor prin elementele care definesc personalitatea acestuia: inteligența, orizontul cultural, deschiderea către frumos și spiritual, posibilitatea de sinteză și de exprimare coerentă și cu ușurință a ideilor, atmosfera pe care reușește să o creieze prin comunicarea cu auditoriu prin talentul său şi să reușească, nici să se distanțeze de studenți, dar în același timp să evite o atmosferă de o familiaritate ușuratică. Adomnicăi era unul dintre acei profesori care prin inteligența sa nativă reușea să creeze o atmosferă normală și fără tensiune pentru un studiu academic  de elită.     


Adomnicăi știa să savureze diversele stângăcii sau lipsa cunoștințelor într-un mod cum puțin alții puteau să-l facă!

 Se știe că la anatomie organele reproducerii sunt studiate cu aceeași atenție ca și organele vitale în special datorită rolului lor fundamental în perpetuarea speciei. De altfel reproducerea în lumea vie, plante sau animale, constituie cea mai importantă funcție raportată la specie și nu la individ în parte, pentru că fără reproducere lumea vie nu s-ar mai perpetua și ar înceta să mai existe. De aceea profesorul dădea o mare atenție însușirii noțiunilor anatomice privind organele de reproducere și în același timp combătea sentimentul pudicității când era vorba de studiul  și  afecțiunilor  acestora. Probabil din ignoranță sau datorită unei anumite îndoctrinări religioase, lumea manifestă un sentiment de reținere, ca să nu spun de jenă și rușine când este vorba de organele care ne asigură continuarea  noastră prin moștenitori dea lungul generațiilor. Bineînțeles că nu trebuie să-ți pui poalele în cap și să umbli despuiat pe drumuri, dar nici rușinarea excesivă de propriile noastre organe cu rol atât de important în lumea vie, nu este soluția corectă. Avea loc un examen de semestrul doi, în care se studiau viscerele, deci și organele genitale la bărbat și femeie, ca oricare altă lecție. La o studentă îi cade organul copulator la bărbat, adică penisul. Studenta nu prea știa subiectul, dar se gândea că poate o să-l ”aburească” pe profesor și bună de gură cum era, începe expunerea subiectului cu o serie de elemente generale, pentru ca apoi să ajungă la  descrierea propriu-zisă a subiectului. Şi începe: penisul este organul sexual copulator al bărbatului, situat la partea inferioară a trunchiului, are o formă de.., este alcătuit din următoarele părți...are o structură cavernoasă... și are o lungime de 50 de centimetri (!!!). Profesorul zâmbește discret și aproape impasibil. Cum examenul se dădea cu toată grupa odată, profesorul trece întrebarea la altă studentă: - Dumneata ce crezi domnișoară, are dreptate sau n-are dreptate? Studenta luată prin surprindere și timidă, îi răspunde încurcată după o pauză cam lungă și cu nesiguranță: „Eu cred că n-are dreptate”. Întrebarea trece mai departe la altă studentă:”Dumneata ce crezi are dreptate sau n-are dreptate?” La fel și aceasta surprinsă, nesigură și puțin jenată, zâmbind și aproape  venindu-i să râdă, îi răspunde: ”Poate că are dreptate!”. Profesorul trece întrebarea tot așa mai departe până când o studentă din coada grupei mai țâfnoasă și mai îndrăzneață îi răspunde franc și tăios: - ”Domn profesor, eu cred că asta ori îi proastă de tot, ori a dat peste dânsa un prea mare noroc!!!” Profesorul gustă din plin perla superbă, dar nu făce un caz din acest fapt spre a nu trece subiectul în derizoriu sau spre a nu-i da o tentă imorală; greșeli de acest fel, erau greșeli firești ca toate celelalte.

Renumit pentru corectitudinea examenelor, intransigența și neaceptarea pilelor sau intervențiilor!

Omul are întotdeauna slăbiciunile lui și chiar când ajunge mare sau foarte mare, provocările ispitei sunt aceleași ca la oricare dintre noi, iar urmările pot deveni legende. Profesorul Adomnicăi era renumit pentru corectitudinea examenelor, intransigența și neaceptarea pilelor sau intervențiilor. Pentru a îndepărta emoțiile studenților întrebările și ascultarea pe marginea subiectelor era un dialog cu un interlocutor glumeț și șugubăț, care mai mult vorbea el uneori decât studentul, dar în același timp observa cu atenție dacă acesta a înțeles problema, dacă a învățat și mai ales dacă ”îi merge capul”, adică dacă este inteligent și posedă capacitatea de sinteză. Așa că profesorul căuta ca prin această conduită studenții să fie relaxați și să nu fie nevoie să apeleze la ”o vorbă bună” pusă la el, adică fără intervenții la examene.  Întâmplarea pe care v-o povestesc a avut loc întocmai și este atât de savuroasă încât cred că și azi mai circulă pe la medicină.  Adomnicăi era doar șef de lucrări și ținea conform programelor analitice cursuri și lucrări practice de anatomie topografică și descriptivă. Vine la el ca să pună o vorbă  bună pentru o studentă profesorul Chipail (slăbiciunea omenească a fost și are să mai fie cât lumea!), care era la vremea aceea în culmea gloriei sale. Era o faimă a Iașului și nu numai. Diferența din punct de vedere a prestigiului, dar mai ales a notorității între Chipail și Adomnicăi era foarte mare, acesta din urmă fiind abia la începutul carierei, iar celălat ajuns în vârful recunoașterii, o somitate în materie... După ce Chipail îi spune de ce-a venit, Adomnicăi este de acord cumva cu doleanțele celebrului chirurg, dar îi zice: ”Bine domn profesor, dar să știe ceva, fiindcă altfel...știți și dumneavoastră că...” Luat prin surprindere, pentru că nu se aștepta la un refuz, chiar exprimat și într-o manieră delicată, Chipail îi răspunde: - ”Păi, bine moncher, dar dacă ar ști, eu mai veneam la dumneata?” Cum s-o fi încheiat sau care o fi fost deznodământul la examen în urma discuției dintre Chipail şi Adomnicăi, vă spun drept că nu mai știu, dar întâmplarea a fost de pomină și arată că la Adomnicăi principiile lui rămâneau ferme și în situațiile cele mai sensibile ca și aceasta de față.


Noțiunile de importanță practică - suport pentru prezentarea elementelor teoretice

Toată lumea știe că în genere la o prelegere studenții (dar nu numai ei) după un timp oarecare devin obosiți și le rămâne trează atenția de a nota aproape automat ce se spune, urmând ca descifrarea și înțelegerea cursului să o facă acasă. La Adomnicăi, lucrurile stăteau de multe ori atfel. El îmbina noțiunile de importanță practică pe care le folosea ca suport pentru prezentarea elementelor teoretice. Și-mi aduc aminte la o lecție de gametogeneză (gametogeneza studiază maturarea celulelor sexuale masculine și feminine) cum s-a făcut o tăcere totală și toată lumea urmărea expunerea numai ochi și urechi. Subiectul era, cum nu se poate mai imporant din punct de vedere practic și nu trebuia pierdut cu nici un chip nimic, el fiind la fel de actual și în prezent. Adomnicăi ne explica cum trebuie procedat ca să dirijăm sexul nou-născutului către sexul masculin sau feminin în mod voluntar. Cu alte cuvinte cum se poate influența sexul noului- născut înainte de concepție. ”Să urmărim, deci, principalele caractere ale celulelor sexuale, spermatozoidul și ovulul, înainte ca acestea să se unească pentru a forma oul uman sau zigotul. (Sexul noului născut este determinat de celula sexuală masculină, adică de spermatozoid care poartă fie un cromozom X –la fel ca la femeie și atunci sexul este feminin, fie un cromozom Y specific bărbatului și atunci sexul este masculin). Ph-ul secrețiilor vaginale favorizează în cazul când este mai acid față de normal, spermatozoizii purtători ai cromozomului X, iar în cazul când este mai alcalin, favorizează spermatozoizii purtători ai cromozomului Y. Dacă alimentația femeiei este bogată în glucide și protide, atunci  Ph-ul vaginal virează către aciditate, iar sexul noului născut are șanse mari de a fi feminin. Dacă alimentația femeiei este bogată în alimente vegetariene și lactate, cu puține proteine animale și glucide, atunci pH-ul vaginal virează către alcalinitate și sunt favorizați spermatozoizii  cu cromozomul Y, deci șanse ca nou-născutul să fie masculin. La bărbat trebuie ținut cont de faptul că celulele sexuale masculine (spermatozoizii) purtătoare ale cromozomului Y sunt mai sensibile și au nevoie de o perioadă mai lungă de maturizare în căile sexuale masculine, iar raporturile sexuale dese favorizează spermatozoizii cu cromozomul X, deci este favorizat sexul feminin. În schimb raporturile sexuale rare cu pauză de 2-3 săptămâni abstinență, favorizează spermatozoizii cu cromozomul Y, deci este favorizat sexul masculin. De altfel, este cunoscut din bătrâni că pe vremuri, după ce bărbații se întorceau acasă de la războaie (deci după o lungă abstinență), se nășteau numai băieți. La femeie, trebuie ținut cont că viața celulei sexuale feminine mature (ovulul) după eliminarea din ovar este de aproape 24 ore. După depunerea în căile genitale feminine a spermatozoizilor, dacă aceștia nu găsesc celula sexuală feminină (ovulul), pot trăi și până la trei zile, iar dintre ei rezistă spermatozoizii cu cromozomul X care va favoriza sexul feminin. De aceea actul copulator trebuie să aibă loc exact la ovulație, adică atunci când este eliminat ovulul din ovar, iar această dată se calculează scăzând 14 zile din prima zi de menstruație și apoi se extrapolează la zilele calendaristice. Deci se vor scădea 14 zile din prima zi de menstruație și nu se vor adăuga 14 zile la prima de menstruație pentru că ciclul menstrual are două faze, din care prima este variabilă ca lungime, iar a doua este fixă ca lungime. (Între cele două faze are loc ovulația, adica eliminarea celulei sexuale feminine mature aptă de a se uni cu celula sexuală masculină). Dintre alte criterii care pot stabili data ovulației este și creșterea temperaturii bazale la 37 grade C care se poate determina cu ușurință cu termometrul.”

A dezvoltat  un concept nou de anatomie funcțională la Iași



Cât de puternică a fost voința, inteligența și pasiunea acestui om care a reușit să ajungă pe cea mai înaltă treaptă a devenirii sociale, este cu neputință de descris. El a fost fidel axiomei că nimeni nu poate ajunge în top dacă nu este realmente mândru de profesia sa. Mintea sa ageră și judecata cristalină i-au permis o înțelegerea superioară a structurilor anatomice în funcție de rolul lor și l-au ajutat să facă sinteze coerente în care multul se exprima lapidar, concis fără detalii nefolositoare. A fost primul care a trecut de la studiul tomurilor de anatomie încărcate cu descrieri amănunțite, la materiale de studiu scurte dar complete, unde o minte puțin avizată cum este aceea a studenților din anii începători, puteau face cu ușurință deosebirea dintre esențial și detaliu. Erau alți colegi pe lângă el care aveau un discurs frumos sau foarte frumos (nu pot să-i numesc spre a nu le intina memoria), dar ei aveau ceva asemănător ca-n versurile lui Eminescu ”înșirând cuvinte goale, ce din coadă au să sune”.
Adomnicăi era profund și foarte profund în înțelegerea noțiunilor anatomice, fapt ce i-a permis să dezvolte un concept nou de anatomie funcțională la Iași, în care structura și funcția unui organ se intercondiționează reciproc. De exemplu, un organ al aparatului locomotor are o structură determinată de mișcările ce trebuie să le efectueze, iar mișcările respective influențează structurile accentuându-le caracteristicile necesare. Această interrelație dialectică dintre structură și funcție reprezenta la el un veritabil exercițiu de admirație. Prelegerile lui erau impregnate până la saturație cu detalii practice din medicina internă sau chirurgie care veneau să sublinieze importanța datelor teoretice de anatomie.

Exemplul său personal a fost un model de comportament și atitudine 

Confirmarea acestei înțelegeri logice, la un alt nivel a anatomiei a fost făcută de chiar unul dintre ”prietenii” săi care a trebuit să treacă peste orgoliul și ranchiuna personală și să recunoască, deși era la apus de carieră că ”dintre noi toți, singurul care a înțeles cel mai bine anatomie este Adomnicăi”. Profesorul își formase în devenirea sa profesională un aparat de gândire rafinat și a păstrat într-o formă șlefuită înțelepciunea țăranului hâtru și mucalit de a cărui filozofie nu s-a dezis niciodată. Astfel când o anumită situație impunea bun simț și discreție el spunea încet, uitându-se în dreapta și-n stânga, așa, ca și cum și ar fi vrut să fie singur: ”Când te dezbraci să ai grijă să nu te vadă nimenea!”. El a transmis studenților și elevilor săi, nu numai cunoștințe și experiențe profesionale, dar exemplul său personal a fost un model de comportament și atitudine  pentru aceștia în vâltorile care aveau să urmeze. De aceea, amintirile și faptele lăsate în urmă de el care au avut ca rețetă – dăruirea, munca și perseverența l-au așezat cu cinste în pleiada personalităților autentice de cultură de primă mărime ale Facultății de Medicină din Iași. Un model adevărat, greu de atins pentru generațiile ce l-au urmat. Societatea medicală academică i-a apreciat munca și personalitatea, acordîndu-i diplome de excelență și mulțumire. Însă, cum îl știu eu pe profesor cu privirea lui surâzătoare și adesea ironică care ascundea înăuntrul ei o inteligență spontană, capabilă să depisteze instantaneu orice umbră de ipocrizie a interlocutorului, n-am să le enumăr ca nu-l pufnească râsul. Pentru el seriozitatea era cu mult mai importantă decât niște lucruri lumești mărunte pe care, de obicei, nu le băga în seamă...”, încheie conf.  dr. Christache Zanoschi.


 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri