Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Rachete contra-insurgenţă

GALERIE
lucian dirdala200
  • lucian dirdala200
- +
Preşedintele Obama lasă să se înţeleagă că o escaladare a implicării militare este posibilă.

La ordinul preşedintelui Barack Obama, aviaţia Statelor Unite a început operaţiunile împotriva grupării extremiste sunite „Statul Islamic” (SI), ai cărei luptători - sprijiniţi de alte câteva mişcări islamiste - au preluat în ultimele zile controlul asupra unor puncte cheie din nordul Irakului. Este o implicare salutată de guvernul de la Bagdad şi de autorităţile autonome ale Kurdistanului irakian, cu atât mai mult cu cât SUA încearcă, în paralel cu loviturile armate, să ofere asistenţă umanitară de urgenţă comunităţii yazide, victima unei campanii de anihilare ce pare să justifice folosirea termenului „genocid”.

În mod evident, loviturile aeriene împotriva SI reprezintă şi o încercare de a reduce presiunea sub care se află, în prezent, Kurdistanul irakian autonom. Încă de la începutul acestei noi etape a dramei irakiene, forţele kurde au fost desfăşurate în afara frontierelor zonei autonome, pentru a apăra o serie de obiective strategice şi a proteja unele zone locuite de creştini şi de membri ai altor comunităţi minoritare. Înfrângerile suferite în faţa SI ridică serioase semne de întrebare cu privire la capacitatea lor de a apăra graniţele propriei regiuni - o zonă până acum stabilă, prin comparaţie cu restul teritoriului irakian.

Este de aşteptat ca operaţiunile aeriene americane să continue, pe fondul sprijinului tacit al comunităţii internaţionale. Ce nu se ştie - şi pare, deocamdată, greu de înţeles - este dacă Washingtonul are o strategie. Dacă aspectele politice se îmbină în aşa fel încât operaţiunile militare să aibă sens, iar eventualele succese să poată fi valorificate.

Retragerea forţelor americane din Irak, la sfârşitul lui 2011, nu mai putea fi evitată sau amânată. Preşedintele Obama a căutat să transmită un mesaj care, în ultimă instanţă, poate fi sintetizat tot prin „misiune îndeplinită”. Dar era clar că misiunea nu fusese deloc îndeplinită, în sensul că guvernul de la Bagdad nu exercita decât un control precar asupra zonelor majoritar sunite, iar contagiunea siriană a produs explozia.

Acum, Washingtonul sugerează că implicarea militară va oferi timp elitelor de la Bagdad pentru a crea un guvern mai reprezentativ, capabil să obţină asentimentul tuturor comunităţilor religioase şi etnice din ţară. Neoficial, vor creşte presiunile pentru demiterea premierului Nouri al-Maliki, care se menţine la putere doar graţie sprijinului iranian. Totuşi, SUA nu se mai află demult în postura de a selecta un alt candidat. Ar fi nevoie de cineva care să ofere suniţilor moderaţi o perspectivă politică rezonabilă, pentru că, altfel, aceştia nu vor avea curajul de a se opune fundamentaliştilor din SI. Prăbuşirea armatei şi a întregului eşafodaj de stat în faţa ofensivei ISI se datorează nu doar radicalizării comunităţii sunite (ea există, desigur), ci şi fricii şi lipsei de alternativă.

Preşedintele Obama lasă să se înţeleagă că o escaladare a implicării militare este posibilă. Nu vor fi desfăşurate trupe terestre, dar este clar că Washingtonul doreşte o slăbire a capacităţii de luptă a SI, până în punctul în care gruparea va putea fi învinsă de forţele refăcute ale guvernului de la Bagdad, cu colaborarea luptătorilor kurzi. Dar chestiunea irakiană e strâns legată de cea siriană, astfel că se pune întrebarea: ar putea surveni lovituri americane împotriva SI, pe teritoriul sirian? Oricât de mult încearcă liderii americani să discute în termenii statelor-naţiune, insurgenţa SI este un fenomen transnaţional.

Dacă, totuşi, Statele Unite vor căuta să menţină un caracter limitat al angajării militare - scenariu foarte probabil, într-un an cu alegeri legislative - administraţia Obama va fi întrebată asupra scopurilor intervenţiei. Sprijinirea eforturilor umanitare poate reclama folosirea forţei, însă un astfel de răspuns nu poate fi satisfăcător pe termen lung. America nu poate arunca bombe şi rachete fără a produce un discurs coerent asupra deznodământului.

Preşedintele american nu-şi poate permite să fie acuzat tocmai acum de slăbiciune: există şi alte evenimente internaţionale care pun sub semnul întrebării leadershipul său în materie de politică externă. Prin urmare, este de aşteptat ca numărul bombelor şi rachetelor expediate împotriva poziţiilor ISI să fie impresionant. Această insurgenţă va fi, probabil, învinsă. Din păcate, în 2016, preşedintele Obama va lăsa moştenire succesorului său, fie el democrat sau republican, riscul repetării ei.

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri