Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Realitatea în formă de conservă

GALERIE
nichita danilov
  • nichita danilov
- +

Sistemul nostru de valori a fost pervertit odată şi pentru totdeauna într-un mod pe cât de subtil, pe atât de diabolic, astfel încât nimeni nu mai distinge adevărul de falsitatea lui; concepţiile, convingerile şi sentimentele noastre conţin în interiorul lor celule maladive, pervertite prin intoxicare şi dezinformare mediatică la o altă realitate, decât cea pe care ar fi trebuit să o trăim.

Istoria omenirii are multiple feţe şi faţete. Rotite într-o anumită lumină, evenimentele ne relevă doar o parte din adevărul lor. E doar vârful aisbergului, restul rămâne ascuns puterii de înţelegere a conştiinţei umane. Doar subconştientul, din timp în timp, în visele nocturne sau diurne (în stare alfa) ne trimite anumite semnale din trecut. O parte din coşmarurile noastre, pesemne, îşi au rădăcinile adânc implântate în acest sol neexplorat de către raţiune.

ADN-ul nostru păstrează şi el înmagazinat în spirala sa moleculară istoria trăită a generaţiilor precedente. Istoria familiei, a comunităţii, a naţiunilor par să fi fost topite de mână nevăzută a destinului în această carte a sângelui, în care sunt trecute în registru fapte şi întâmplări reale, dar şi altele uitate, ce ni se relevă în vis pentru a ne pregăti sufletele pentru Judecata de apoi.

 Într-un articol ceva mai vechi, cunoscutul prozator sud-american, laureat al Premiului Nobel, Mario Vargas Llosa afirmă că realitatea nu poate fi descrisă în întregime, pentru că realitatea nu-i altceva decât cosmosul sub toate formele sale de manifestare.

Putem însă descrie fragmente, crâmpeie din ea. Doar anumite crâmpeie, căci altele nu se lasă a fi descrise. De fapt, în momentul în care începem să descriem un fenomen, el capătă valenţele realităţii descrise, schimbându-şi esenţa şi conţinutul. Bineînţeles şi forma. Niciodată realitatea descrisă chiar şi fragmentar nu este identică cu obiectul descris.

În acelaşi timp subiectul care accesează încercând să descrie realitatea suferă la rându-i transformări. El se contaminează într-un fel sau altul de realitatea pe care o descrie. La fel se întâmplă şi cu receptorul, adică subiectul ce încearcă să perceapă realitatea prin intermediul descrierii ei de către alt subiect. Interesant fenomen de contagiune. De dublă contagiune.

Llosa numeşte acest procedeu „datul în ascuns”. Apelând la această tehnică literară, ce ţine, probabil, de intuiţie, cea mai importantă parte din istorisire se pune sub semnul tăcerii grăitoare. Rolul acestui procedeu este să incite fantezia cititorului, care are posibilitatea să dezvolte scenarii proprii. Totodată procedeul are menirea de-a deschide anumite fante în subconştientul şi inconştientul individual şi cel colectiv.

Urmărind firul narativ al acţiunii trasate de autor la suprafaţa lucrurilor, cititorul descoperă şi un alt fir ce caută să treacă prin labirintul său interior, populat de propriile sale trăiri.

A crede în obiectivitatea literaturii şi a istoriei constituie o nebunie. Viaţa seamănă cu un cazan în fierbere, în care se produc mutaţii în orice clipă. Istoria consemnează doar procesul în aparenţă logic al acestor frământări. Ochii istoricului se opresc asupra punctelor în care temperatura ce animă societatea atinge cote neobişnuite.

Istoricul priveşte lumea de la distanţă în timp. Călăuzit de raţiune, el încearcă să lase deoparte evenimentele nesemnificative, pentru a se concentra asupra celor ce par semnificative. El e un colecţionar de crisalide încrustate în magma timpului sedimentat în memoria colectivă. Fascinat de evenimente, istoricul se transformă în romancier sau în poet. Nu-i lipseşte, desigur, latura vizionară. Chiar consemnând la rece faptele, el se lasă atras de abisul lor. Cronologia nu-l salvează de la un anumit patos. Cât priveşte interpretarea, el nu poate ocoli subiectivitatea ce-l animă în acel moment. Istoria e un ierbar ce adună între paginile sale îngălbenite evenimente, date şi personaje, ajunse în stadiu de relicve. E o colecţie de simboluri şi metafore ale căror sensuri se tocesc şi se reîmprospătează în funcţie de lumina pe care timpul prezent o aruncă asupra trecutului mai mult sau mai puţin îndepărtat.

În acelaşi timp, istoria este o carte deschisă pentru literaţi şi pentru oamenii preocupaţi să-şi înţeleagă rostul în lume. Ca şi natura ce ne înconjoară, ea ne incită spiritele şi ne îndeamnă la reflecţii. "Şi sufletul când vrei să-l cunoşti - spune Platon în Alcibiade - trebuie să-l priveşti în oglinda altui suflet.” Pentru a ne cunoaşte mai bine epoca în care trăim, trebuie s-o privim raportându-ne la altele ce s-au succedat de-a lungul timpului. În unele din ele vom găsi anumite linii şi trăsături comune. Adunându-le laolaltă, vom putea înţelege mai profund evenimentele ce s-au derulat şi se derulează în preajma noastră. Numai astfel vom putea să ajungem să cunoaştem adevărul. Sau o mare parte din el. Aşa ar trebui să se întâmple dacă am trăi într-un univers raţional. Noi însă trăim într-unul în care raţiunea constituie doar o mică pojghiţă ce înveleşte realitatea.

Esenţa adevărului n-o vom cunoaşte niciodată. E posibil s-o putem intui în momentele de graţie, de transă, dar ea ne va scăpa întotdeauna printre degete. Natura umană e prea labilă pentru a accepta adevărul în toată cruzimea lui. Oare să fi avut dreptate V. I. Lenin când afirma că „a spune adevărul este o prejudecată burgheză, meschină”. Afirmaţia sa se referea la adevărul pe care trebuie să-l perceapă marea masă aflată pe baricade. „Spuneţi-le (maselor) ceea ce vor să audă, nu altceva", îi povăţuia pe propagandiştii săi părintele Revoluţiei bolşevice. Marea masă nu are nevoie de adevăr. Ea are nevoie de iluzii. De iluzia că e o forţă raţională. Instinctiv ea simte nevoia să fie manipulată. Iar manipularea nu se poate face scoţând la suprafaţă adevărul. Ci doar o anumită parte a lui, pervertită în aşa fel încât mulţimea să fie mai uşor de manevrat. „Omul - spunea Machiavelli - e clădit astfel încât acţiunile îi fac o impresie mai puternică decât adevărul”. Cu alte cuvinte, dacă implici omul într-o acţiune, el va uita de adevăr. Va ţine cont doar de impulsul său  interior, de frustrările şi de idealurile sale iluzorii, care de cele mai multe ori nu au nimic de-a face cu motivaţia interioară. Manipularea maselor se face apelând la tehnica multiplă a dezinformării, „ce permite furnizarea de informaţii generale eronate unor terţi, determinându-i să comită acte colective sau să difuzeze judecăţi dorite de dezinformatori”. Am citat din Tratatul de dezinformare/ De la Calul Troian la Internet al politologului şi psihosociologului Vladimir Volkoff, un „cunoscător în profunzime atât al vieţii politice şi sociale a lumii occidentale, cât şi al celei ce până mai ieri era încătuşată în imperiul comunist”, cum îl caracterizează traducătorul.

În epoca noastră postmodernă, când tehnica manipulării prin intermediul mass-media, al imaginii, dar şi al reţelelor de socializare a atins o cotă halucinantă, adevărul e din ce în ce mai greu de perceput. Sistemul nostru de valori a fost pervertit odată şi pentru totdeauna într-un mod pe cât de subtil, pe atât de diabolic, astfel încât nimeni nu mai distinge adevărul de falsitatea lui; concepţiile, convingerile şi sentimentele noastre conţin în interiorul lor celule maladive, pervertite prin intoxicare şi dezinformare mediatică la o altă realitate, decât cea pe care ar fi trebuit să o trăim. „Omul modern, îmi spunea cândva actorul şi regizorul Ion Sapdaru, este prizonierul imaginii. Imaginea îi oferă ideile gata ambalate. Îi oferă realitatea în stare de conservă. El nu-şi mai aparţine sieşi. Şi devine dependent de imagine. Imaginea a născut un monstru: televiziunea. Dar şi un altul:  internetul. La mine în casă intră în fiecare zi zeci de mii de neinvitaţi. Politicieni, actori, fotbalişti, boxeri, beţivi, obsedaţi sexuali, criminali în serie, intră oameni, animale, râuri şi munţi, nori, cutremure, incendii, atentate, războaie, demonstraţii şi revoluţii. Zi de zi, seară de seară, mă lupt cu aceşti duşmani ce-mi asaltează casa şi reuşesc să mai stopez câte ceva din invazia asta. Ce se va întâmpla însă în viitor cu copiii noştri? Ce se va întâmpla cu toată această lume supusă unui continuu bombardament informaţional?” Se va adapta la noua „realitate”? Se va dezintegra? Până la ce limite va atinge cota manipulării?

Tehnicile de manipulare se adresează în aparenţă raţiunii noastre. În esenţă însă ţinta lor este subconştientul, iraţionalul psihicului uman.

„Drapelele, făcliile, defilările, saluturile distinctive şi scandările ritmice Sieg! Heil! Siegl Heil! ale nazismului aveau scopul de a priva individul de spiritul său critic şi a-l aduce nu de la doctrină la comportament, ci de la comportament la doctrină”, afirmă Volkoff. „Ţintiţi viscerele”, le cerea imperios Hitler propagandiştilor săi. Fraza aceasta ne pare destul de cunoscută. În zilele noastre nu se mai atentează însă la viscere, ci la credinţa în idealuri şi emoţii. Astfel se clădeşte istoria, transformând, din când în când, marea masă într-o fiară.  

Nichita Danilov este directorul general adjunct al Institutului Cultural Român din Chişinău, scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

Liste electorale

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri