Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Deocamdată, trebuie să privim spre Siria şi să constatăm că acolo lucrurile se apropie de punctul în care opinia publică occidentală va solicita o intervenţie terestră, dar guvernele - suferind (şi) de blestemul irakian - nu vor avea curajul să se implice.
Într-un recent interviu acordat canalului de televiziune CNN, fostul premier britanic Tony Blair şi-a exprimat regretul pentru „greşelile” comise în 2003, în contextul crizei irakiene. În discuţia cu Fareed Zakaria (un nume foarte important în disciplina relaţiilor internaţionale), Blair a recunoscut faptul că există „elemente de adevăr” în argumentul potrivit căruia intervenţia militară a reprezentat o cauză importantă a ascensiunii grupării auto-intitulate „Statul Islamic”.
Desigur că intervenţia a fost o eroare. Au semnalat-o, la vremea respectivă, mai mulţi specialişti în politica internaţională, inclusiv printr-o faimoasă casetă publicitară cu rol de avertisment apărută în New York Times - un model de implicare nesolicitată a experţilor în luarea deciziei politice. Astăzi, după aproape treisprezece ani de la invazie, subiectul este aproape închis. Dintr-un alt unghi, însă, ar fi interesant de speculat dacă nu cumva ostilitatea faţă de Bush jr. şi Blair este accentuată, astăzi, şi de faptul că ei nu au fost sancţionaţi electoral pentru episodul intervenţiei în Irak: primul a câştigat clar alegerile prezidenţiale din 2004, iar ultimul a rămas la putere - e drept, cu o majoritate mai fragilă - şi după legislativele din 2005.
Aceasta este, totuşi, o altă discuţie. Deocamdată, merită notat faptul că Tony Blair a acceptat ideea erorilor, dacă acesta este diagnosticul corect pentru o situaţie care ar putea figura oricând drept exemplu negativ de cooperare între „tehnicieni” (civili şi militari) şi politicieni, în luarea deciziei. Dacă nu cumva am asistat la un caz de presiune inadmisibilă a ultimilor asupra primilor - la Washington, poate şi la Londra. Fără o lămurire deplină a acestor chestiuni, cetăţeanul nu poate fi sigur că liderii săi politici vor utiliza cu bună credinţă informaţiile şi analizele furnizate de eşalonul tehnic. Evident, tema este importantă nu doar pentru Marea Britanie sau pentru democraţiile avansate.
Apoi, poate că erorile de care vorbeşte Blair se datorează şi unei duble presiuni: mentalitatea de război, instaurată (oarecum explicabil) după 11 septembrie 2001, plus un sentiment al misiunii şi o iluzie a puterii de a îndeplini respectiva misiune. Din nou, eşalonul politic este, prin definiţie, mai vulnerabil la presiunile de acest gen, dar nu e deloc imposibil ca ele să fi afectat şi judecata experţilor.
Admiterea legăturii cauzale între intervenţia din 2003 şi ascensiunea „Statului Islamic”, un deceniu mai târziu, nu are de ce să ridice probleme. Desigur că există un ansamblu complex de cauze, iar a pune totul pe seama invaziei (o opţiune comodă, mai ales dacă Bush jr. şi Blair îţi sunt antipatici) înseamnă a recurge la simplificări excesive. Uneori, din discursurile actuale despre Irak pare a lipsi consideraţia datorată cauzelor „adânci” - procese sociale şi culturale care nu se lasă nici oprite, nici grăbite de deciziile politicienilor. Spre exemplu, a spune (sau a lăsa să se înţeleagă) că Saddam Hussein ar fi fost capabil să menţină sine die o stabilitate despotică în Irak înseamnă să omitem ostilitatea veche şi intensă între comunităţile religioase şi etnice din acea ţară. Siria nu a făcut obiectul unei intervenţii externe, dar revolta împotriva despotului s-a produs, iar a pune totul pe seama efectelor din exterior (bulversările din Irak, „primăvara arabă”, ambele, altele) înseamnă, iarăşi, o forţare inadmisibilă a raţionamentului. Da, există o relaţie cauzală complexă, iar pentru explicitarea ei e bine să rămânem atenţi la specialişti - inclusiv la Fareed Zakaria - şi să nu dăm credit celor care vin cu reţete simple.
Intervenţia coaliţiei internaţionale în Irak va rămâne un subiect intens ideologizat şi politizat, în anii următori. Pe măsură ce vom avea puncte de vedere echilibrate şi dezinteresate ale altor actori implicaţi, vom putea înţelege mai bine ce s-a întâmplat în 2002-2003. Deocamdată, trebuie să privim spre Siria şi să constatăm că acolo lucrurile se apropie de punctul în care opinia publică occidentală va solicita o intervenţie terestră, dar guvernele - suferind (şi) de blestemul irakian - nu vor avea curajul să se implice.
Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii "Mihail Kogălniceanu”
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |