Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Tango: Un experiment filosofico-metateatral

GALERIE
dana tabrea
  • dana tabrea
- +

Piesa lui Sławomir Mrożek, scrisă în 1964 interesează prin încărcătura filosofică şi social-politică. Tânărul regizor Vladimir Anton reuşeşte să pună în valoare valenţele filosofice ale textului. 

Este valorificat totodată filonul metateatral (scena circulară schiţată scenografic în scenă). De la experimentele teatrale ale avangardistului Stomil (Valentin Terente, un actor cameleonic, având o interpretare ingenioasă şi epatantă în special în momentul experimentului), negând tradiţia, în afara oricărei forme, la revolta lui Artur împotriva lipsei de convenţii şi încercarea de a inventa forme noi, reactualizând vechile convenţii sau din nimic, la acuzele de tragedian cabotin, pe care Stomil i le aduce lui Artur (în interpretarea unui actor extrem de talentat, Conrad Mericoffer), apoi la farsă şi în cele din urmă la farsa tragică şi absurdă, tratată cu mijloacele comediei, am senzaţia că se caută însăşi formula spectacolului în discuţie. Tot de ordin metateatral sunt trimiterile la Hamlet (craniul), dat fiind că revolta lui Artur împotriva unei lumi în declin a condus la faptul că această comedie absurdă cu substrat tragic a fost supranumită ”un Hamlet al modernităţii”.

Mrożek este un bine-cunoscut opozant al totalitarismului. Personajul său Edek (Adrian Ştefan, tenace şi laborios) este o parodiere a progresismului de sorginte hegeliană. Prin concepţiile sociopolitice emise, Edek aduce în discuţie un progresism obscur şi nefondat - mereu înainte, cu faţa înainte, dar şi cu spatele privind tot înainte, ceea ce echivalează cu a sta pe loc. De aici, ajungem la ideea veşnicei reîntoarceri a lui Nietzsche, o concepţie ce îmbină perspectiva statică şi pe cea ciclică asupra timpului şi istoriei. Interpretând mai departe spectacolul în sensul filosofiei nietzscheene, montarea de la Brăila punctează şi subliniază anumite idei, cum ar fi: constatarea absenţei oricărei valori şi a necesităţii creării unui nou sistem de valori, necesitatea nihilismului ca treaptă în transmutarea tuturor valorilor, respingerea milei, antiesenţialismul (respingerea încremenirii în forme), conceptul de putere şi cel de voinţă de putere, afirmarea omul puternic şi creator de valori care instituie noi sensuri nu doar pentru sine, ci şi pentru toţi ceilalţi. Anarhia pe care Artur vrea să o schimbe echivalează cu moartea tuturor valorilor. Ordinea pe care vrea să o instituie se bazează ea însăşi pe o formă lipsită de conţinut (nunta de faţadă). El complotează cu unchiul (Liviu Pintileasa, degajat şi poznaş). Odată găsită ideea (de putere), aceasta va fi confiscată şi denaturată (moartea lui Artur şi instaurarea dominaţiei lui Edek).

De altfel, regăsesc trimiteri nu doar la Hegel sau Nietzsche, ci şi la răstălmăcirea filosofiei lui Nietzsche în hitlerism, respectiv o înţelegere grosieră a conceputului de putere a ucis spiritul filosofiei nietzscheene (semnificaţia uciderii lui Artur). Spectacolul evidenţiază modul în care raportul dintre stăpân şi sclav se modifică de la Hegel la Nietzsche: lupta pentru recunoaştere există pe de o parte între Edek (lacheu în lumea noilor forme introduse de Artur) şi stăpâni, iar pe de altă parte între Artur (încercând să se impună ca stăpân, drept cel ce are putere asupra vieţii şi morţii celorlalţi) şi familie. Confruntarea devine o chestiune de morală. Conflictul dintre Artur şi familia sa decadentă este depăşit de instaurarea dominaţiei sclavului, a celui slab care îşi descoperă forţa fizică în sens brut. Ideea de putere descoperită de Artur, după ce a considerat că a stabili forme noi ori a reveni la vechile norme nu reprezintă o soluţie, a fost sacrificată. Trimiterile la Hitler sunt explicitate: ”debil mintal”, ”simptom vulgar al decrepitudinii”, ”reprezentantul înţelepciunii populare”, al mediocrităţii.

Scenografic, e construită o lume scenică încremenită unde pare că timpul a stat în loc; spaţiul e vetust şi aglomerat, indicând o atmosferă irespirabilă. Deşi totul e extrem de colorat şi clovnesc, ca într-o interpretare suprarealistă a absurdului, cu accente groteşti. Scena elisabetană din scenă (e folosit roşul teatral) delimitează cadrul metateatral, iar draperiile multicolore închid într-un fel de baldachin o lume artificială, lipsită de viaţă, dar arogantă în nonconformismul ei bizar. Sunt prezente obiectele de recuzită solicitate de text (rochia de mireasă a bunicii - bunica fiind interpretată printr-o compoziţie nostimă de Ramona Gîngă -, landoul, catafalcul), la care se adaugă o multitudine de alte obiecte de recuzită, facilitând soluţiile regizorale (valiza rudimentară tapetată cu poze deocheate, din care Edek mai scoate din când în când câte o bere, cel mai probabil germană, o floretă ce străpunge la un moment dat un joben, ilustrativă pentru duelul forţelor şi jocurile de putere din raporturile interumane, fusta de scoţian a unchiului semnificând out of joint-ul general). În acest mod, există foarte multe detalii semnificative la care se vede că s-a lucrat regizoral cu migală (asocierea dintre alb şi negru în împodobirea miresei, jobenul, machiajul cu lacrimi de clovn, decolteul de la rochie ironic decupat în formă de inimă, panglica albastră de care e prins la un moment dat jobenul Alei, trimiţând la ideea de marionetă umană - Ala e interpretată energic de Corinei Borş; aparatul foto de epocă sau patefonul, simbolizând revenirea la valorile tradiţiei etc.). Este foarte reuşit momentul coregrafic boogie-woogie în faţa cortinei dintre acte (Conrad Mericoffer şi Corina Borş), dar în cea mai mare parte actele nu sunt foarte bine legate (black-out prea mare), structura spectaculară e lipsită de coerenţă şi se iese prea mult prin sală, chiar dacă cei doi actori menţionaţi mai sus sunt foarte dinamici şi simpatici.

(Tango de Sławomir Mrożek, traducerea: Stan Velea, regia: Vladimir Anton, distribuţia: Conrad Mericoffer/ Artur, Liviu Pintileasa/ Eugeniusz, Valentin Terente/ Stomil, Emilia Mocanu/ Eleonora, Ramona Gîngă/ Eugenia, Corina Borş/ Ala, Adrian Ştefan/ Edek, scenografia: Rodica Der, coregrafia: Irina Ştefan, prezentat în deschiderea Festivalului ”Zile şi nopţi de teatru la Brăila”, ediţia a XI-a, de Teatrul ”Maria Filotti”, 17 septembrie 2017)

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi critic de teatru (membru AICT)

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri