Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Tema naţională, azi. Între criza ideologiei globalizante şi criza retoricii populiste (II)

GALERIE
BogdanCretu
  • BogdanCretu
- +

Ne aflăm într-un moment de cumpănă, când ideologia globalizării, la care am aderat, pe care am asimilat-o deja prin şcoală şi prin politicile oficiale, dă semne de disfuncţionalitate.

Privită din perspectiva corectitudinii politice, societatea globală este împărţită în categorii legate de rasă, confesiune religioasă, sex, orientare sexuală etc. Au devenit inoperabile categoriile tradiţionale, în special aceea legată de apartenenţa la o naţiune. Marginalitatea trebuie protejată şi ferită de discriminare cu orice preţ - deşi tocmai acest principiu întreţine poziţia privilegiată a celor care administrează egalitarismul. Tabloul pe care îl oferă astăzi Europa nu mai este cel clasic, al unui stat împărţit în naţiuni, ci al unui stat global, în care discursul oficial pretinde că face eforturi pentru a şterge diferenţele de şanse ale cetăţenilor, în timp ce tolerează uriaşele clivaje sociale dintre naţiuni (Europa este acum divizată nu numai pe vechea axă est-vest, ci şi pe cea nord-sud) şi mai ales pe cele economice. Pe scurt, unul dintre efectele acestei ideologii dominante este eradicarea, deligitimarea cvsi-oficială a discursului de tip identitar. Se poate observa că nu mai este tolerată asumarea oficială a unui discurs naţional. Se întreţine confuzia dintre un proiect de tip naţional şi naţionalism, înţeles tendenţios ca formă de radicalism. Din păcate, statul român a acceptat, aproape de fiecare dată, orientarea globalizantă impusă de la Bruxelles, renunţând la unele politici culturale, dar şi economice (pentru că e nevoie şi de o gândire economică de tip naţional!), la care ar fi avut dreptul, de vreme ce rostul lui este să administreze o structură naţională, nu una trans-naţională.

Cu toate acestea, evenimentele ultimilor ani demonstrează clar că acest sistem, la pachet cu ideologia sa, îşi arată falimentul. Că identitatea culturală a Europei este ameninţată de politicile Uniunii Europene. Că sistemul nu mai funcţionează nici acolo de unde a fost emanat şi că noi ne grăbim să îl aplicăm cu mai mult zel tocmai în momentul în care încep să i se vadă fisurile din ce în ce mai adânci.

Dacă gândim în aceşti termeni, fără să idealizăm proiectul Uniunii Europene şi, evident, fără să negăm avantajele reale pe care el le-a adus, câteva întrebări apar de la sine. Oare este depăşită structura statului naţional? Oare nu mai are ea resurse? Poate fi înlocuită cu o macrostructură administrativă? Uniunea Europeană nu are cum să fie altceva decât o comunitate de naţiuni distincte. Tocmai diversitatea face posibilă acceptarea unor principii şi valori civice comune.

Într-un text recent (publicat în „Observator cultural”, nr. 856, 19-25 ianuarie 2017), Mircea Martin a ridicat câteva probleme care ar trebui să stârnească o dezbatere serioasă. Printre altele, el pune sub semnul întrebării oportunitatea adoptării ideologiei globalizante într-un cadru politic, social, cum este cel românesc, distinct de cel occidental: „Cât de adecvate, în context local şi regional, sunt însă aceste poziţii şi aceste teorii? Nu cumva proiectăm asupra realităţilor noastre social-culturale o viziune şi o terminologie produse - şi, probabil, eficiente - în alte spaţii geoculturale şi istorice?” În final, criticul face o invitaţie provocatoare: „este necesar să încercăm acum un efort de reconstrucţie identitară.” (s.a.) Mi se pare extrem de importantă o asemenea propunere. Ne aflăm într-un moment de cumpănă, când ideologia globalizării, la care am aderat, pe care am asimilat-o deja prin şcoală şi prin politicile oficiale, dă semne de disfuncţionalitate. E, cred, începutul unei prăbuşiri. Pe de altă parte, suntem pe cale de a fi rătăcit cu totul interesul pentru aspectul naţional al identităţii noastre. Astfel de valori redevin urgente doar atunci când sunt ameninţate la modul brutal, se actualizează numai sub presiune, în stare de alertă. Ne situăm, aşadar, între două crize: una a discursului globalizant, cealaltă a discursului naţional. Primul model nu a putut să ofere soluţii, cel de al doilea nu a fost lăsat să funcţioneze într-un regim de normalitate. Prin urmare, ar trebui să existe o strategie ca această temă să redevină prioritară. 

Bogdan Creţu este director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, Academia Română, Filiala Iaşi şi conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri