Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Un an fără TV

GALERIE
mihai chiper200
  • mihai chiper200
- +

Mărturisirile unui dependent de ştiri

Ţin să vă împărtăşesc o experienţă emancipatoare de sub tirania televiziunilor. Zilele acestea s-a împlinit un an de când am deschis ultima oară un canal TV. Încurajat de primele efecte, cu câteva luni în urmă, am decis să renunţ complet la abonament, ca să nu risc o recidivă întâmplătoare şi nevinovată. „El” a rămas acolo, ca un radio vechi pe lămpi din casa bunicilor, deşi producătorii îl laudă că are incorporată o tehnologie LED. Spre disperarea firmelor de publicitate, a celor de audienţă, a tuturor campaniilor de dezinformare şi manipulare, îl privesc ca pe un obiect de decor. Şi îi prevăd un viitor strălucit într-un anticariat.

Dependenţa de TV este cumplită. Zece ani petrecuţi într-o redacţie de ştiri îţi modifică ADN-ul şi îţi formatează creierul. Unii îşi aprind o ţigară, alţii sorb o cinzeacă, dar este cumplit când adicţia înseamnă să zapezi ca un robot pe canalele de ştiri la vânătoare de noutăţi. A fost un reflex rămas de pe vremea când urmăream în paralel ştirile de la ora 19.00 ale televiziunilor generaliste, fiindcă cele de ştiri nu fuseseră lansate. Între timp au ajuns prea multe. Ca după orice inflaţie, produsele livrate se devalorizează.

Ulterior am aflat că se poate supravieţui şi fără consultarea zilnică a informaţiilor. Rareori, poţi găsi mai multe ştiri relevante într-o săptămână. Uneori, trece o lună fără să poţi reţine ceva important. Şi, cu toate astea, rişti să pierzi ore pe zi, zile întregi pe lună, căutându-le abulic. Cu ce te alegi? O senzaţie ameţitoare de deja-vu, ca după un roller-coaster într-o buclă temporală. Lumea românească e plină de nimicuri care te ţin captiv. Nu am idee cum se simte un dependent de heroină după o cură de dezintoxicare, dar evadarea din smogul informaţional şi derizoriul sufocant îţi scad instantaneu nivelul de stres şi cresc nivelul de luciditate.

Când citesc relatări indignate despre ceea ce a mai declarat unul sau altul la TV, ce a mai dezvăluit „un invitat” sau prezis „un specialist”, nu-mi vine decât să spun: cine vă pune să-i urmăriţi? Lăsaţi-i să se sufoce în audienţe infime, să-şi petreacă sfârşitul lumii lor în faţa unei camere video fără imagine şi sonor.

Avantajele dezintoxicării de ediţiile speciale, de calupurile publicitare şi de bruiajul consumerist sunt enorme: o minte concentrată pe lucruri esenţiale, un flux al gândirii nesincopat; mult mai mult timp real petrecut alături de familie, neaşteptată productivitate. Pe scurt, recâştigarea unei părţi din viaţă. Ceea ce se petrece într-o săptămână poate fi rezumat într-o oră de ştiri şi comentarii de calitate pe site-uri specializate.

A nu se înţelege că renunţarea la TV este o formă de „fugă de realitate” şi dezangajare civică, de dezinteres de faţă de problemele societăţii, de trecerea într-o categorie a celor care-şi declară dezgustul faţă de politică, sila de a participa la vot, pentru că toţi ar fi o apă şi-un pământ. Dimpotrivă, observ că trecem printr-o perioadă în care un asemenea comportament îl întâlnesc tocmai la cei care s-au lăsat spălaţi pe creier de televiziuni sau cel puţin nu şi-au dat seama care ar fi agenda lor netransparentă. Tipul de emoţii exploatate şi răscolite, surescitarea falselor breaking-news-uri instigă de foarte multe ori la forme de lehamite şi demontează minuţios speranţa. Acest univers mental, creat prin intermediul studiourilor TV, ca o pseudo formă de sferă publică, are regizori şi scenarişti cu proiecte de acumulare a influenţei bazate pe reţete foarte toxice şi contrare spiritului democratic şi statului de drept. Şi, din păcate, au succes nebun la un popor fruntaş la consumul TV şi la sedentarism. Studiile arată că un român priveşte în medie 3-4 ore zilnic la TV, ceea ce înseamnă o formă gravă de alienare socială, intelectuală şi umană. Teledependenţa ar trebui tratată de autorităţi aşa cum o fac sud-coreeni cu dependenţii de internet, prin programe de încurajare a petrecerii timpului liber şi de dezvoltare personală. La noi, teledependenţa este doar o bună socoteală în afaceri, în care minţile luate în robie contribuie la PIB.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri