Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
Atacul din Niger de la începutul lui octombrie, în care patru soldaţi americani şi-au pierdut viaţa într-o confruntare militară cu un grup islamic, e subiectul care fierbe America în ultimele săptămâni, aruncând oarecum în penumbră alte teme importante, ca reforma fiscală a lui Trump sau noile faze în încercarea de a aduce modificări reformei asigurărilor medicale.
Evenimentul este deja supranumit un nou Benghazi - aluzie la atacul din Libia din septembrie 2012, când Casa Albă şi în special secretarul de stat Hillary Clinton au fost găsiţi responsabili după ce o misiune americană a fost atacată de o facţiune militară islamică. Până acum cel mai semnificativ paralelism cu Benghazi este cutremurul de la Casa Albă pe care acest atac l-a provocat.
Deosebirile dintre cele două incidente sunt, în acest moment, cel puţin, mai vizibile decât similitudinile, mai ales în privinţa reacţiilor Casei Albe şi din lumea politică. Incidentul din Niger s-a petrecut pe 4 octombrie, dar a devenit public abia două săptămâni mai târziu, când un reporter a întrebat despre el, într-o conferinţă de presă. Ca mereu când se simte încolţit de jurnalişti, Trump a răspuns cu o diversiune, atacând tam-nisam pe foştii preşedinţi spre deosebire de care, el căruia îi pasă cu adevărat, ar fi trimis scrisori de condoleanţe şi telefoane tuturor familiilor eroilor din Niger. Acuzaţiile au stârnit reacţii de dezminţire în rândul fostelor administraţii prezidenţiale, care au venit cu dovezi împotriva declaraţiilor incriminatoare ale lui Trump. Presa a exploatat scandalul condoleanţelor pentru a demonstra caracterul diversionist al preşedintelui. Zile întregi, scandalul Niger a fost aproape exclusiv un scandal al condoleanţelor prezidenţiale, o tragedie cu nuanţe ironice şi comice. Trump a întărit declaraţiile iniţiale cum că el, ca nimeni altul, a prezentat condoleanţe tuturor familiilor, ca apoi, când probabil membri din staff i-au spus să fie mai atent, să revină spunând că a sunat virtual pe toată lumea. The Atlantic a publicat recent o investigaţie care arăta că familiile victimelor au primit scrisori grăbite de condoleanţe de la Casa Albă, într-o încercare a staffului de a acoperi declaraţiile neverificate ale preşedintelui. Prin contrast, după Benghazi, preşedintele Obama a declarat public condoleanţe în ziua imediat următoare, participând la funeralii, întâlnindu-se direct cu familiile. Iar eşecul american din Libia nu a fost ţinut secret. Cazul Niger a fost ascuns sub preş din motive încă necunoscute - exceptând obsesia pentru victorii şi adversitatea faţă de înfrângeri a lui Trump, promotor al imaginii invincibilei forţe militare americane. Familii ale victimelor de la Benghazi au ieşit acum public să rememomereze momentul când Obama şi-a exprimat regretele. Ghinion şi mai mare pentru Trump, o politiciană democrată, Frederica Wilson, membră a Camerei Reprezentanţilor din Florida, e prietenă de familie cu una dintre victimele din Niger, Jeremiah Johnson, a cărui văduvă i s-a plâns de stilul cinic, revoltător pe care Trump l-a afişat la telefon când i-a prezentat condoleanţe. Preşedintele i-ar fi spus că soţul ei - al cărui nume i-a mărturisit că nu şi-l aminteşte!! - ştia la ce riscuri se expune când s-a înrolat. În faţa acestor detalii, Trump o acuză pe politiciana Wilson că ar fi ascultat o convorbire telefonică privată, neştiind de relaţiile de familie cu victima. Şi dezminte acuzaţiile pe Twitter, spunând că a vorbit cu văduva Johnson respectuos rostindu-i numele soţului fără ezitare. În mod neinspirat, şeful staffului de la Casa Albă, generalul John Kelly - cu autoritatea unui părinte al cărui fiu a căzut la datorie în Afganistan în 2010 -, a ieşit public să explice ce sens adânc şi sensibil au avut de fapt cuvintele lui Trump adresate văduvei, spunând că şi el primise cuvinte de consolare foarte similare în 2010. Această intervenţie a inflamat spiritele chiar mai mult. Văduva a ieşit public susţinând în continuare intervenţia cinică a preşedintelui, în voce, timbru, dincolo de cuvinte. Mai mult, generalul Kelly o insultă pe politiciana Wilson (numind-o „empty barrel”/ butoi gol, cu sensul de voce asurzitoare şi goală), pe care Trump o etichetase la rându-i cu intraductibilul wacky! (cu sensul de înfăţişare ciudată, extravagantă-amuzantă-înfricoşătoare şi acuzând-o de alte declaraţii presupus mincinoase în trecut pe care de fapt nu le făcuse - cum presa a dovedit imediat cu o înregistrare video). Cu mingea la fileu, democrata Wilson a revenit public cu întrebări de substanţă despre necunoscutele atacului din Niger, mutând discuţia într-un alt registr, mai substanţial. Intervenţia generalului Kelly a fost amplu comentată în presă în termeni ironici şi critici. Savuroase sunt articolele din The Washington Post şi The New Yorker, care analizează nu doar ridicolul declaraţiilor lui Kelly şi poziţia inadecvată în care s-a plasat singur, cât şi caracterul şi principiile (sau lipsa lor) indicate de atitudinea sa în contextul acestui scandal ridicol generat de Trump însuşi. Cazul Niger e un exemplu minunat demn de un curs de comunicare publică, despre cum un lanţ de reacţii neinspirate transformă un caz de rutină într-un scandal uriaş.
După mai bine de o săptămână, când a fost mai degrabă un scandal al declaraţiilor incendiare, cazul Niger recaptează atenţia sub aspecte mai profunde. Întrebările care suscită acum spaţiul public amintesc de Benghazi. În ce fel a fost organizată misiunea americană din Niger? Au beneficiat soldaţii de sprijinul tactic şi informational necesar? În ce condiţii misterioase s-a pierdut şi recuperat corpul soldatului Johnson? Cât de justificată e misiunea americană din Niger? Cât de mult ar trebui implicat Congresul în aprobarea acestor misiuni? Care e impactul indirect al interdicţiei de călătorie a lui Trump asupra atacului din Niger? La rândul său, scandalul condoleanţelor prezidenţiale cu care acest caz a stârnit interesul public, e acum reevaluat dintr-o perspectivă mai profundă: a standardului prezidenţial în era Trump. Un standard care coboară tot mai jos, în zona limbajului suburban, al contrelor şi disputelor ieftine şi fără egal.
Nu ştim acum răspunsurile la toate aceste întrebări. Nici dacă acest atac va compromite viitorul politic al lui Donald la fel cum Benghazi a torpilat-o pe Hillary. Probabil că nu. Cei doi sunt judecaţi cu măsuri diferite, de audienţe diferite, la standarde complet diferite.
Emilia Chiscop a absolvit un master în politici de dezvoltare internaţională la Duke University unde, în prezent, coordonează programele educaţionale din cadrul "Duke Initiative for Science & Society"
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Nou scandal: Postări cu soldaţi israelieni care se joacă cu lenjeria intimă a femeilor din Gaza
Prefectul Cojocaru acuză conducerea Aeroportului Iaşi de "politizare cu penali"
Conferința ,,BRICS și ordinea economică mondială”, la sediul Academiei Române din Iași
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
Ministrul Energiei explică modul cum va fi aplicată schema de plafonare la gaze şi energie
Noi măsuri în privinţa sistemului electronic RO e-Factura. Ce măsură anunţă Guvernul
Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel, preşedintele Comisiei Pre-Vetting din Republica Moldova
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Totul despre evaluarea copiilor din Iaşi care vor împlini 6 ani după începerea clasei pregătitoare
O nouă reţea de gaze, cu peste 1.700 de branşamente, într-o comună de lângă Iaşi
Un arhitect în cursa pentru Primăria Iaşi. Este candidat din partea REPER
Expoziţie de enciclopedii la BCU Iaşi, sub titlul “Universul într-o carte”
Permis reţinut în vederea anulării: mergea beat criţă cu maşina prin sat
S-a aprobat o nouă majorare de tarife la CFR Călători. Intră în vigoare luni
Guvernul PSD și Antibiotice Iași: un parteneriat strategic pentru sănătatea românilor (P)
Diana Şoşoacă: Mă gândesc foarte serios să candidez la primăria Iaşiului. Cred că voi candida
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |