Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Weekend neconcludent şi motive de pesimism în tabăra dreptei

GALERIE
lucian dirdala200
  • lucian dirdala200
- +

Nu este deloc convingător argumentul că e nevoie de un angajament deplin şi pe termen lung - el ar putea fi valabil în perspectiva anului electoral 2016, dar nu acum. Propunându-şi mult, liderii de vârf ai PNL şi PDL riscă să nu realizeze nimic.

Sfârşitul săptămânii trecute a oferit câteva răspunsuri şi multe întrebări celor interesaţi de evoluţia zonei de dreapta din spectrul politic românesc, înainte de alegerile prezidenţiale. În cele ce urmează voi prezenta succint câteva impresii, fără vreo pretenţie analitică. Voi folosi uneori verbe la timpul viitor, dar rândurile de mai jos sunt doar încercări de anticipare, nu profeţii. Politica românească are mijloace subtile prin care îşi bate joc uneori de cei ce încearcă, de pe margine, să-i descifreze logica - dar şi de cei care se implică nemijlocit.

Aşadar, cei ce speră într-o mare reunire oficială a dreptei care să ducă la înfrângerea candidatului PSD (foarte probabil, Victor Ponta) vor trebui să aştepte turul secund şi, probabil, vor fi dezamăgiţi. Asta nu înseamnă că actualul premier a câştigat deja. Dar, aşa cum stau lucrurile acum - falia între forţele pro-Băsescu şi cele care se declară, mai nou, „non-Băsescu” - eventualul candidat de centru-dreapta ajuns în turul doi va trebui să apeleze direct la electoratul celeilalte grupări, nu să aştepte sprijin din partea liderilor ei. Acest sprijin va fi exprimat, în cel mai bun caz, doar cu jumătate de gură. Cum alianţa PNL-PDL pare favorită să-şi trimită candidatul la balotaj, va trebui urmărit modul în care se comportă PMP. În prezent, este greu de crezut că PNL şi PDL vor fi dispuse să intre în negocieri cu Traian Băsescu şi PMP în aşa fel încât să se asigure de un sprijin susţinut în turul secund din partea lor. Logica politică a candidaturii unui Iohannis, Antonescu sau Predoiu pare a fi desprinderea de Băsescu şi marginalizarea acestuia, pentru că altfel vor pierde cu certitudine. Logica actualului preşedinte şi al susţinătorilor săi pare a fi obţinerea unei poziţii pe termen lung sub soarele dreptei, şi ar fi mai bine servită de înfrângerea decât de victoria candidatului PNL-PDL.

Fuziunea partidelor sus-amintite este, astăzi, mai puţin probabilă decât în urmă cu trei zile. Unul din motive este acela că ambele au probleme interne şi se tem de sciziuni sau plecări, în caz că se va crea ideea că liderii au făcut prea multe concesii partenerului. Nu e vorba doar de PNL, care şi-a autoimpus păstrarea numelui şi pentru care o fuziune problematică s-ar transforma într-un excelent pretext pentru tabăra pro-Tăriceanu sau pro-USL. E vorba şi de PDL, care se teme de o hemoragie înspre Traian Băsescu şi PMP. Dincolo de tactul sau lipsa de tact a lui Klaus Iohannis la congresul PNL, problema este şi va rămâne serioasă. În fapt, ideea fuziunii este una neinspirată, dacă nu chiar iraţională. Urmează alegeri prezidenţiale, nu parlamentare, aşadar ar trebui să fie posibilă sprijinirea unui candidat comun fără unificarea structurilor, mereu generatoare de probleme. Nu este deloc convingător argumentul că e nevoie de un angajament deplin şi pe termen lung - el ar putea fi valabil în perspectiva anului electoral 2016, dar nu acum. Propunându-şi mult, liderii de vârf ai PNL şi PDL riscă să nu realizeze nimic.

Trecând la PNL, coeziunea sa este mai fragilă decât s-ar fi putut bănui. În esenţă, naţional-liberalii au avut parte de un congres relativ liniştit, însă problemele de abia acum încep. Sondajele de opinie îl creditează pe Iohannis cu şanse mai mari decât pe Antonescu, întâi pentru că el ar avea şanse să aducă la urne în turul secund mai mulţi dintre partizanii actualului preşedinte. În relaţia Băsescu - Antonescu sunt prea multe cicatrici. Apoi, el ar putea deveni interesant pentru unii dintre cetăţenii dezamăgiţi de ansamblul clasei politice, care ar putea vedea în primarul Sibiului un nou-venit, un candidat mai puţin afectat de compromisurile politicii de zi cu zi. Însă, pe de altă parte, aceste atuuri se diminuează pe zi ce trece, pentru că Iohannis a intrat în joc, urcând scara ierarhică în partid. A făcut-o pentru a-şi îmbunătăţi notorietatea şi pentru a-i face pe alegători să se obişnuiască mai bine cu imaginea sa de lider naţional, procese în lipsa cărora n-ar putea câştiga. Însă orice plus aduce cu el şi un minus. În toamnă, Klaus Iohannis nu va mai putea argumenta că reprezintă o alternativă radical diferită de ceilalţi candidaţi - va fi silit să se concentreze pe alte posibile atuuri. Dacă, pe de altă parte, PNL se va reorienta către Crin Antonescu, scad şansele realizării unui consens funcţional cu PDL şi apare problema capacităţii lui Antonescu de a produce ceva cu totul nou, în aşa fel încât să fie contrazis blestemul sondajelor. Problema e că Antonescu a lansat multe (prea multe) noutăţi în ultima vreme pentru ca militanţii şi alegătorii să înţeleagă foarte bine încotro se îndreaptă.

În mod normal, Crin Antonescu ar fi trebuit să rămână lider al PNL şi după europarlamentare, care au însemnat un eşec, dar nu un dezastru. Klaus Iohannis ar fi trebuit proclamat drept posibil candidat, mecanismul sondajelor urmând a decide care dintre cei doi primeşte învestitura partidului (soluţie adoptată, de altfel, la congres). După prezidenţiale, indiferent de rezultat, s-ar fi organizat un congres care să tranşeze disputa. Toate acestea nu s-ar fi putut realiza, însă, decât pe fondul unui dialog constant între Antonescu şi contestatarii săi din partid, un dialog care - se pare - a fost inhibat multă vreme de mirajul guvernării şi de scorurile din 2012, mult superioare resurselor politice de care dispune cu adevărat PNL.        

 
Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu”
 

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri