Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Zaiafetul, motor cultural

GALERIE
Ioan Milica
  • Ioan Milica
- +

Pe plaiurile mioritice ale zilelor noastre, zaiafetul a devenit prototipul evenimentului cultural de succes. De la primarii marilor oraşe la primii gospodari ai satelor în care nici lumina electrică n-a pătruns, floarea administraţiei locale se implică în organizarea de celebrări ale căror ingrediente sunt muzica şi dansul popular, başca „un pahar de vin”, sarmale şi fasole cu cârnaţi, toate dăruite poporului de ziua satului, a oraşului, a judeţului, a patriei sau a Europei.

Conform datelor cuprinse în Barometrul de Consum Cultural (BCC), realizat în 2015 de un grup de specialişti de la Institutul Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală, cel mai popular tip de festival românesc este cel cu profil aşa-zis folcloric: concursuri de cantautori cu repertoriul decupat din tezaurul fără seamăn al fiorului liric „popular”, târguri de meşteşuguiri, Ziua Recoltei, Tunsul Oilor sau Zilele Comunei. Pe scurt, cântec şi voie bună, cu mâncărică şi băuturică. La aceste acţiuni culturale participă cu interes mai bine de 40% dintre români.

Acelaşi BCC ne informează că, în ultimul an, peste 80% din populaţia României nu a văzut interiorul unei săli de lectură, în timp ce aproape două treimi dintre români nici n-au citit vreo carte, nici n-au mers la teatru. Pentru aproape 90% dintre compatrioţi, Traviata şi Rigoletto sunt mâncăruri cu specific italian. Datele din BCC sunt convergente cu statisticile europene care plasează România pe ultimele locuri la mai multe sectoare ale consumului cultural, respectiv lectura, mersul la teatru, la film sau la muzeu. Cultura de masă s-a prefăcut în cultură de mese. Cu „folclorul”, însă, nu poţi sta în rând cu lumea care şi-a făcut rezervare la concert. Beethoven şi Verdi nu merg în turneu cu Guţă şi Salam.

Trăim, aşadar, într-o ţară în care, pentru o bună parte din populaţie (peste o treime), bibliotecile, teatrele, librăriile, cinematografele şi muzeele sunt ca şi cum nu ar exista. În aceeaşi ţară, o şi mai bună parte a populaţiei (aproape jumătate) preferă să-i admire pe virtuozii fiorului liric popular, în loc să asiste la un concert adevărat, la un spectacol de balet ori la teatru sau la cinema în aer liber. Chiar şi oamenii care iubesc zaiafetul au bun-simţ atunci când apreciază că instituţiile de cultură desfăşoară o activitate importantă pentru comunitate, chiar dacă omul nu ştie cu ce se ocupă exact respectivele instituţii.

La rigoare, se poate consta cât de trainică e legătura între atitudinea indiferent-benevolentă a maselor („Eu nu mă amestec, dar vreau să fie bine”) şi buna chivernisire a banilor publici destinaţi consumului cultural. În urmă cu şase ani, autorităţile centrale şi cele locale păstoreau un buget de aproape un miliard de euro (mai precis, vreo nouă sute de milioane de euro, conform portalului www.culturalpolicies.net). Peste 80% din aceste fonduri se aflau şi încă se află în grija autorităţilor locale, adică exact în pixul inspectorilor, administratorilor şi managerilor care decid să dea zaiafeturi în loc să organizeze alte tipuri de manifestări. Mecanica acestor alocări e rudimentară şi e, chipurile, ghidată de miza eficienţei: după zece ani de succes neîntrerupt cu Ziua Satului, Tunsul Oilor şi Fiii Ploii, te huiduie lumea dacă începi să împarţi cărţi şi reviste de popularizare a ştiinţei în loc de fasole cu cârnaţi. În cultura zaiafetului, cartea nu ţine de foame. Altfel spus, reputaţia de manager cultural a întâiului stătător al localităţii e decisă de satisfacţiile papilare ale electoratului. De gustibus votandum est.

Cheltuiala publică cu destinaţie culturală este cam de 40 de euro pe cap de locuitor. O fasole cu cârnaţi bine făcută costă, să zicem, 4 euro, deşi presupun că poate costa şi mai mult la marile sărbători. Oricum, o carte bună costă dublu. În această sărăcie lucie, în loc să-l hrăneşti pe om cu 4-5 cărţi/an, nu mai bine îl ospătezi cu 10-12 porţii de proteină ca la mama acasă? Muzica şi dansul sunt din partea casei. De băut se găseşte, slavă Domnului! Doar nu degeaba stă scris în Sfânta Scriptură că vinul veseleşte inima omului şi că Mântuitorul a prefăcut apa în vin!

Să mai adăugăm un detaliu. În cea mai săracă regiune a ţării, Regiunea Nord-Est, există cele mai multe instituţii publice de cultură din România (2279), un număr dublu faţă de Regiunea Vest - Timişoara (1147). Cineva ar putea specula că sărăcia şi cultura merg mână-n mână. Acolo unde sărăcia-i mai mare, şi cultura tre să fie mai îndestulătoare!

Cheia care desferecă misterul gustului pentru zaiafet este nivelul de educaţie. În principiu, oamenii educaţi manifestă deschidere şi înţelegere faţă de o gamă mai largă de activităţi şi evenimente culturale, de la Elogiul Sarmalelor la Festivalul Naţional de Alpinism Gustativ, de la Noaptea Albă a Muzeelor la Ziua Neagră a Devoratorilor de Operetă, pe când oamenii văduviţi de educaţie o ţin tot una şi bună, neparticipând decât la singurul soi de celebrare a creativităţii care îi vizează: pomana ca act cultural plătit din bani publici. Spre exemplu, doar 4% dintre românii care şi-au încheiat studiile liceale participă foarte des la manifestări culturale, însă procentajul e de trei ori mai mare în cazul absolvenţilor cu studii superioare. Doar 10% dintre oamenii cu studii superioare sunt dispuşi să renunţe la hrana pe care o numim cultură. În schimb, aproape 60% dintre românii cu educaţie primară nu dobândesc nici un soi de beneficiu cultural dacă exceptăm zaiafeturile patronate de autorităţi.

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri