Snowboard-ul pe nisip, supa de piranha cu furnici, carnea de crocodil, tratamentele
samanice, veninul de broasca injectat in organism sint unele
dintre cele mai palpitante experiente traite de Marius Ursache, Chief Creative
Officer si fondator Grapefruit, in Peru, tara de bastina a Imperiului Inca. "Cea
mai palpitanta si neobisnuita experienta este cea traita in jungla.
Am ajuns in zone in care nu cred ca a mai trecut nici un om alb",
a povestit Marius Ursache, la doar citeva zile dupa ce s-a rei`ntors
in Iasi.
Noile aventuri ale lui Habarnam
Marius Ursache
¡
Hola Perú!
19 decembrie 2006
Pe cind eram mic, ma intrebam ce s-ar intimpla daca as sapa in spatele
blocului o groapa adinca, care sa iasa pe partea cealalta a Pamintului.
Fantezie care a ramas la stadiul de fantezie, mai ales dupa ce, recent,
am avut totusi curiozitatea sa ma uit pe o harta pentru a-mi alege
destinatia pentru vacanta de anul asta. Si dupa ce, ignorind perspectiva
de a-mi
petrece Craciunul si Anul Nou pe o pluta, in Pacific, la sud de Polinezia
Franceza,
am ales o destinatie mai cuminte. Peru.
Un zbor obositor de 18 ore,
cu KLM, cu intirzieri, cu sucuri confiscate la poarta de imbarcare
(conform noilor reglementari ale UE, care
interzic sa ai mai mult de 100 ml de lichide in bagajul de mina)
si cu o escala
la Bonaire in Caraibe, un loc in care lumea e prea relaxata - ca
peste tot in Caraibe, de altfel.
N-am fost niciodata un fan al
telenovelelor, deci spaniola a fost intotdeauna in afara listei de hooby-uri
personale. Mai mult de Habla ingles? si
citeva prostii invatate de la colega mea Paulina, n-am stiut niciodata,
asa ca am decis sa-mi acord o sansa. Sase din cele 18 ore pe avion am
ascultat lectii de spaniola pe iPod, si am trecut (ziceam eu) cu succes
de nivelul introductiv. Mai mult, am reusit sa invat propozitii utile
de genul ¿Puede decirme cuanto es, por qué lo necesito
y quiero tenerlo y quiero comprerlo si no es muy caro? si Que es la situacion
politica y economica en Perú ahora?
Am ajuns in Lima la 9 seara,
am luat un taxi spre centru si mi-am construit in minte timp de cinci
minute prima mea propozitie in spaniola—¿Por
favor, puede decir me quanto es la cambio de dollar en nuevo sol?. O
mare greseala, pentru ca soferul s-a lansat intr-o tirada care a luat
sfirsit abia cand l-am intrerupt cu Errr... Habla inglés?
M-a lasat
linga Plaza San Martin, la unul dintre multele hoteluri care se numeau
Hotel Belén, dupa numele strazii. Am profitat de ora
cit am mai rezistat nedormit, si am facut un scurt tur prin piata,
venind in contact cu primele simboluri peruane - Bomberos si Inca Kola.
Bomberos
sint pompierii, care au sediul chiar linga Hotel Belén,
si care, vazindu-ma absorbit de masina lor stralucitoare, m-au luat
in garaj sa-mi arate doua alte masini antice. Mi-ar fi placut sa stau
la
povesti cu ei, dar mai am de urmarit telenovele si lectii pe iPod pina
cind voi fi capabil. Inca Kola e bautura nationala a peruanilor (din 1935!),
si se pare ca bate Coca Cola in topul preferintelor. N-am inteles,
totusi, de ce e
galbena ca urina si are gust de guma Turbo cu surprize...
¿
Qué es la situación económica y política
en Perú ahora?
20 decemvrie 2006
M-am trezit cu o foame cumplita, pe care am invins-o cu o portie de
ceviche, adica cea mai populara mincare in Peru - peste marinat in suc
de lamiie
cu mirodenii, cu ceapa, papaya si porumb fiert. Un suc proaspat de papaya
m-a racorit suficient apoi pentru ca sa-mi permit o plimbare de o ora
la sfirsitul careia am decretat ca Lima e cam plictisitoare si ca ar
trebui sa imi iau talpasita.
In drum spre statia de autobuz, mi-am adus
aminte de ce invatasem cu o zi inainte - ¿Qué es la situación
económica
y política en Perú ahora? - pentru ca m-am ciocnit de un
grup agitat de manifestanti, aflati de fapt in plina campanie electorala.
Am
luat primul autobuz gasit in statie, care s-a intimplat sa fie spre
Pisco, ceea ce a inceput sa contureze un itinerariu. Timp de patru ore
am invatat despre imperativ si conjugari din lectiile de pe iPod si
am
admirat dunele de nisip si Pacificul, care insoteau autostrada Panamericana,
la sud de Lima.
Partea cu campania electorala m-a urmarit spre Pisco,
insa la un mod inedit - lozincile si afisele electorale in Peru nu mai
sint afise pe
stilpi, ci litere mari vopsite pe fatada caselor sau, mai spectaculos,
pe verasantii dunelor, lizibile de la mai bine de un kilometru. Ma intreb,
oare, ce s-ar intimpla daca ar gresi copywriterul textul si candidatul
ar trebui sa "retraga" afisele de pe piata...
Pisco nu are mai
nimic special, spre dezamagirea mea. E pe harta din doua motive. Primul,
bautura numita pisco, un fel de brandy din vin alb.
Am gustat un coctail cu pisco (la fel de traditionalul pisco sour)
si pot sa va asigura ca n-ati pierdut nimic. Celalalt motiv pentru care
e cunoscut Pisco e pentru ca eu voi pleca miine dimineata de aici spre
Islas Ballestas, o rezervatie naturala destul de mica, un fel de sora
mai mica a insulelor Galapagos. Ocazie cu care am mai practicat ceva
spaniola, agitindu-ma cu semne si desenind cuvinte timp de doua ore
cu
o peruanca de la agentia de unde cumparasem biletul pentru insule,
care la sfirsit mi-a destainut ca vorbeste engleza, si inca rezonabil.
Insulele
Ballestas
21 decembrie 2006
La ora 7.30 eram cuminte in fata hotelului, pentru
a prinde microbuzul spre Paracas, de unde urma sa iau vaporasul (de
fapt o barca nenorocita
in care a trebuit sa-mi pun si vesta de salvare) spre insulele
Ballestas.
Turul a inclus si o priveliste a unui desen, El Candelabro,
asemanator ca stil cu cele din Nazca, sapat intr-unul din versantii
de pe
peninsula Paracas. Nu se stie ce scop avea, poate de recunoastere,
insa e posibil
sa reprezinte nu un candelabru, ci un cactus San Pedro, din a
carui suc se extrageau substante halucinogene.
Barcuta si-a continuat
drumul spre Ballestas, speriind carduri de rate (sau ce-o mai fi fost,
daca o sa-mi spuneti ca ratele
nu plutesc
pe
Oceanul Pacific) si improscindu-ma cu apa sarata. Chinul meu
si al ratelor a
durat 20 de minute, pina cind soferul barcii a lasat-o mai
moale pentru ca ne apropiam de insula. Nici un picior de om, desi de pe
insule se extrage guano. Insa milioane de picioare de pescarusi de
nenumarate specii, pelicani,
pinguini
Humboldt, cormorani si multe alte specii fac din insule niste
locuri extrem de
aglomerate si galagioase. Nu mai pun la socoteala si sutele
de lei de mare care cinta (pardon, zbiara), fac plaja si
se joaca
in disperare
prin apa.
Insa orice lucru frumos are si un sfirsit, asa ca
turul insulelor s-a incheiat, iar eu m-am intors la Pisco, doar ca
sa imi
iau bagajelul si sa ma arunc intr-un autobuz spre Ica,
la o ora
distanta sud
pe Panamericana.
Ica e foarte plictisitoare. Am zabovit
doar citeva ore, mancind capsuni pina cind am ramas cu degetele rosii
(culoarea
s-a
dus abia a doua
zi). Un autobuz m-a cules mai apoi pentru a ma duce in
Nazca, unde seara s-a
incheiat negociind din nou transportul si conditiile
pentru a doua zi, ocazie cu care am mai practicat un pic de spaniola.
Aflati cum se poate face sandboarding
Jurnal de calatorie
|
