A fost odata ca niciodata

Ultimul mort cu staif din fotbalul romanesc, Unirea Urziceni, n-a avut sansa Timisoarei de acum sapte ani si nici cea a Iasului de astazi.

A fost odata ca niciodata o echipa minunata numita Poli. Politehnica Timisoara mai exact. Infiintata la putin timp dupa primul razboi mondial, Poli Timisoara era pepiniera marilor echipe de pe Bega, Chinezul si Ripensia (in ordine cronologica), iar dupa cel de-al doilea, cind comunistii au inmormintat echipele "burghezo-mosieresti", a cistigat competitia cu CFR pentru suprematia in fotbalul timisorean. A cistigat doua Cupe ale Romaniei, a urcat de doua ori pe podiumul campionatului, a eliminat din Cupele Europene pe Celtic Glasgow si Atletico Madrid. Pina la urma, Poli Timisoara a fost ingropata, nu de comunisti, nici de politicienii post-decembristi, ci de un pokerist ciudat venit din cizma italica. Echipa s-a salvat de la o retrogradare in Divizia C printr-o fuziune cu Dacia Pitesti, dar Poli Italica n-a mai putut evita aceasta rusine doi ani mai tirziu. Din fericire pentru microbistii timisoreni, a mai venit o masina a Salvarii, una de la Bragadiru cu numar de Cluj si nume de Atena. In timp ce echipa italianului (nomina odiosa!) se zbatea prin C-urile sudice, Poli AEK Timisoara, nasita de clujeanul Toni Dobos a readus Divizia A in tinutul care a inventat, practic, fotbalul in Romania. O mica parte a suporterilor neuitatei "viola" a privit cu dispret spre Miticii de la Bragadiru (care, intr-o prima faza alcatuiau grosul noii echipe banatene), pe leit-motiv de "Poli e numai una". Dar la primele meciuri ale echipei Poli AEK in 2003, anonimii bragadireni au avut parte de o atmosfera si o sustinere de care n-ar fi beneficiat de leac in tot "vechiul regat". S-au intimplat multe de atunci, a aparut Balkan Petroleum si Marian Iancu, cu miinile curat-murdare, au fost procese cu italianul acela avid dupa banii care nu-i mai putea cistiga cu chinte roiale si cacealmale, depunctari, proces la TAS, tot tacimul. Dar, in acelasi timp, Timisoara fotbalistica a regasit gustul participarilor in Cupele Europene, iar mimozele senzitive din oras, carora le putea a balegar de Bragadiru vechea echipa, au fost reduse la tacere. De altfel, nici picior de timisorean legat de trecutul glorios al Politehnicii nu s-a dus cu trompete, ciriitori, torte sau alte elemente de arsenal galeristic, la Gaesti sau stie dracu pe unde, pentru a sustine din tot sufletul "adevarata Poli". Semn ca moralitatea trece prin stomac, iar stomacurile banatenilor digera foarte mult fotbal pe piine.

Dar a fost afacerea Bragadiru-Timisoara chiar atit de imorala? Pur si simplu, Toni Dobos, a vrut sa faca un AEK romanesc in tara, asa cum a vazut el la echipa ateniana de care s-a legat. Cum atmosfera din Grecia nu se putea reedita prin mahalalele Capitalei suprasaturate de "hambiturile" dinamo-rapido-steliste, a mutat echipa la Timisoara, acolo unde publicul era avid de fotbal. Inclusiv mimozele cu miros de violete.

A mai fost odata  (si nu de mult) o alta echipa minunata, Unirea Urziceni, cladita in inima Baraganului de businesman-ul Dumitru Bucsaru. In numai sase-sapte ani, Unirea a ajuns Uimirea Urziceni, trecind de la eternele derbiuri cu Slobozia si Lehliu la confruntarile cu Glasgow Rangers si Sevilla. Nu numai profilul patronului care tace si face (in antiteza cu latraii binecunoscuti) a impresionat, ci modul de constructie a unei echipe uimitoare, meritul principal revenind excelentului manager Mihai Stoica si  excelentului antrenor Dan Petrescu. Spre deosebire de Bragadiru-Timisoara, Unirea nu s-a mutat in locuri stralucite, ci a ramas printre ciulinii Baraganului si tocmai de acolo a iesit cea mai buna performanta romaneasca in Liga Campionilor. Cine ar fi crezut ca, la numai un an de la victoriile amintite, Unirea Urziceni a ajuns la sapa de lemn. La numai un an? Cu o luna in urma, era cit pe ce sa fure Supercupa CFR-ului chiar la Cluj, si a pierdut mai mult decit onorabil in fata Zenitului rusesc. Joi, minunea din Urziceni a incercat sa arate a echipa timp de o repriza, dupa care deja vindutii jucatori ai lui Roni Levi au dat senzatia ca au primit indicatii sa o lase mai moale. In preziua jocului, au fost deja transferati trei jucatori, portarul Arlauskis a fost oprit de la meci sa nu cumva sa se accidenteze si sa inchida robinetul de la Rubin Kazan, sinteza fiind facuta de Levi, care a anuntat ca acest sezon este ultimul pe prima scena pentru Unirea. Bucsaru nu mai are bani, duce crucea cu ciulini pina la vara sa nu piarda drepturile de televizare, dupa care se inchid obloanele.

Spre deosebire de Timisoara sau alte grupari, echipa din Urziceni nu a avut niciodata o supapa de siguranta. Pentru Unirea, nu exista nici un Fulger de Bragadiru si nici un Tricolor de Breaza. Desi suporterii ialomiteni, putini dar existenti, n-ar face nici un fel de nazuri la o posibilitate de salvare.

Si mai sint multe echipe in pericol de "a fost odata ca niciodata". UTA (cu cel mai bun palmares intern din provincie, in perioada post-belica), Constanta (cu oarecare licariri de reabilitare), sa nu mai vorbim de alti morti sau muribunzi cu pedigree, ca Hunedoara, Bacau, Petrosani, poate in curind si FC Arges. Cit despre Iasi, a aparut o sansa careia localnicii n-au voie sa-i dea cu piciorul, chiar daca avem si noi mimoze cu miros de albastrele. Altfel, " a fost odata ca niciodata"...