Apele tulburi ale politicii romanesti

Toate aceste turbulente din arena politica seamana cu o furtuna intr-un pahar cu apa, ele nu schimba decit, eventual, raportul dintre principalii competitori, nu si fondul problemei.

Cit de implicat este Traian Basescu in hemoragia de migratii ale parlamentarilor PSD? Cu toate ca se fac permanent speculatii pe aceasta tema, e greu de spus cum stau totusi lucrurile in realitate. Ce putem spune e ca presedintele a incurajat, cu siguranta, crearea unui grup al independenttilor, chiar cu un sef formal - e vorba de Gabriel Oprea, ca o solutie de obtinere a unei majoritati parlamentare, dupa refuzul previzibil al PNL de a se alatura PDL la guvernare imediat dupa alegerile prezidentiale. Insa e destul de putin probabil ca el s-a implicat direct in a-l determina, de pilda, pe Cristian Diaconescu sa paraseasca PSD. Cei care pleaca din formatiunea condusa de o saptamina incoace de Victor Ponta o fac in principal din motive personale. Si in baza unor calcule personale. Frustrarile acumulate, eliminarea din structurile de  conducere, teama de a intra intr-un blocaj politic de cursa lunga, iata ceea ce a contat pina la urma mai degraba decit indemnurile venite din zona puterii. Multi sint, de altfel, oameni politici destul de experimentati pentru a realiza ca, desi tradatorii sint utili, mai niciodata nu sint si simpatizati.

Daca ne uitam pe lista celor care au plecat din PSD, nu exista nici un lider local. Motivul e foarte simplu. Acestia din urma sint putin afectati de schimbarile de la virf. Din contra, ei sint cei care decid in cea mai mare masura aceste schimbari la centru in baza unor aranjamente de tip "cooperativa de vot" negociate pina in ultimul moment. O confirma si faptul ca grosul echipei prezentate de Mircea Geoana se regaseste in noua echipa de conducere, dirijata, cel putin formal, de Victor Ponta. Spre deosebire de ceilaltI, ei sint imuni la astfel de miscari interne.

Dar sa ne reintoarcem, insa, la discutia privind rolul presedintelui in turbulentele politice din ultima vreme. E limpede ca nu el a provocat faliile din PSD. Insa e greu de crezut ca atit el cit si PDL in ansamblu sa nu incerce sa le exploateze, pentru a da mai multa stabilitate unei guvernari care a plecat la drum cu o foarte fragila majoritate parlamentara. Ceea ce inseamna o importanta schimbare de registru tactic in ceea ce il priveste pe presedinte. In trecut, chiar multi dintre sprijinitorii sai care agreau in mare masura obiectivele sale politice majore i-au reprosat stingaciile tactice. Faptul ca a declansat conflicte pe care nu le putea transa in favoarea sa, desi principial avea dreptate. Ceea ce l-a si izolat politic impreuna cu PDL in arena publica. Iata ca seful statului pare sa fi decis sa procedeze cu totul altfel in noul mandat. Mai putin zgomotos, dar probabil mai eficient. Sa ne amintim cum a procedat Nicolas Sarkozy, care, dupa cistigarea prezidentialelor din Franta, a extras din Partidul Socialist citeva figuri cheie. De pilda, pe Bernard Kouchner, pe l-a adus in guvern pe pozitia de ministru de externe. Sau pe Dominique Strauss-Kahn, pe l-a sprijinit pentru a ocupa pozitia de director general al FMI. In ultimul caz s-ar putea sa nu fi fost neaparat o decizie fericita, pentru ca ultimele sondaje il dau pe Strauss-Kahn in avantaj cu 3-4 procente fata de Sarkozy intr-o eventuala confruntare prezidentiala in 2012.

Pe termen scurt si chiar mediu, coagularea unui grup extins al independentilor elimina presiunea din Parlament asupra guvernului, care incepe sa aiba o majoritate, evident, mai confortabila. Nu e insa deloc sigur ca acest tip de majoritate de conjunctura poate asigura si promovarea reformelor constitutionale promise de Traian Basescu in campanie. Lucru care s-a si vazut cu citeva zile in urma, cind o propunere avansata de PDL pentru constituirea unei comisii parlamentare dedicata acestui scop a fost respinsa. Aici apele sint destul de tulburi, intre altele pentru ca pe de o parte UDMR se opune trecerii la un Parlament unicameral, iar cei chemati sa decida privind reducerea numarului de parlamentari se gindesc, cu siguranta, ca printre cei direct afectati de acest gen de reforme se vor afla chiar ei insisi.

Pe de alta parte, ideea aparitiei unui partid care sa dizloce PSD din postura de actor unic pe zona stinga a esicherului politic romanesc nu are mari sanse de reusita. Formal, un partid se poate crea, dar e greu de vazut ce tractiune electorala va putea obtine. Ca sa nu mai vorbim de dificultatea practica de a replica imensa retea de organizatii locale de care dispune PSD, chiar si astazi cel mai bine organizat partid din tara. In plus, exista un electorat anti-guvernamental si anti-Basescu care mai degraba se va duce catre PNL decit catre un alt partid, vazut din start drept unul apropiat actualei puteri (Gabriel Oprea se afla, de altfel, chiar in guvern), daca degringolada din PSD va continua. Un partid construit pe baza unui grup parlamentar eterogen, populat cu destui oportunisti, care nu avea, probabil, mari scrupule sa tradeze daca va avea la indemina premise mai favorabile oferite de cealalta tabara.

Si ajungem, astfel, la principala dificultate cu care se va confrunta in urmatorul ciclu electoral PDL. Atunci cind partidul nu va mai beneficia de tractiunea electorala a lui Traian Basescu. Mai ales pentru ca o parte a electoratului PDL este destul de fluida. Or, chiar daca exista sansa ca pina atunci criza economica sa fie oarecum depasita, celelalte promisiuni din campanie - legate de reforma institutionala - vor fi greu de indeplinit. In ciuda unei majoritati parlamentare pe hirtie.

Apoi, eticheta de centru-dreapta nu este de ajuns. Daca trecem de nivelul declaratiilor, PDL nu are ancore ideologice bine conturate, care sa-i ofere stabilitate in vremuri grele. Componenta liberala coagulata in jurul lui Valeriu Stoica e in mare parte obturata si marginalizata de activul fostului PD. Or, tocmai aceasta componenta ar fi in masura sa ofere partidului nu doar o agenda ideologica mai clara, ci si capacitatea de a se racorda la elitele intelectuale, academice, care in cea mai mare parte astazi stau in expectativa, dezamagite de volutele politice primitiv umorale ale liderilor PNL, dar in egala masura si putin convinse sa se apropie de PDL in maniera in care au facut-o, in perioada 2000 - 2004, de liberali. Acest handicap nu doar ca erodeaza partidul exact in interiorul segmentelor electorale pe care ar trebui sa se bazeze in primul rind (pierderea simbolica a Bucurestiului ar trebui sa dea mult de gindit din acest punct de vedere), ci ii si limiteaza capacitatea de a atrage oameni de valore, resurse umane cu rol esential si in plan politic, dar si din punctul de vedere al capacitatii de guvernare pe plan central si local.

Pina una alta, insa, toate aceste turbulente din arena politica seamana a furtuna intr-un pahar cu apa. Ele nu schimba decit raportul dintre principalii actori, nu si fondul problemei. Credibilitatea discursului politic, la nivel general, e la un nivel ingrijorator de scazut. Si nu exista deloc semne ca vom avea parte in viitor de schimbari in bine. Poate asta e ceea ce poate oferi societatea romaneasca in acest moment. Insa aceasta stare de spirit, suprapusa peste depresia generalizata provocata de criza economica, poate crea un melanj ingrijorator.