Cazul Ramona Ciciu si recrudescenta populismului

Daca cineva ar fi urmarit discutiile publice iscate de o tragica intimplare care a lasat doi copii gemeni orfani de mama, ar putea crede ca una dintre marile probleme din societatea romaneasca e aceea ca la noi se munceste prea mult.

Ramona Ciciu, o femeie in virsta de 34 de ani, mama a doi gemeni, a murit simbata seara in Spitalul Universitar de Urgenta din Bucuresti. Fusese internata martea trecuta, in stare grava, dupa ce i se facuse rau la locul de munca. Din pacate, astfel de drame printre oameni tineri sint tot mai frecvente in ultimul.  Cancerul, o boala necrutatoare care parea sa fie semnalata doar in rindul celor maturi sau al celor in virsta, face, iata, tot mai multe victime chiar si printre copii si adolescenti. Medicii i-au pus Ramonei Ciciu diagnosticul de miocardita virala. Din nefericire, stiu despre ce este vorba. Cu citiva ani in urma aceeasi boala a provocat decesul fulgerator al unui fost coleg de liceu si de facultate.

Motivul pentru care cazul Ramonei a fost atit de mediatizat, spre deosebire de alte mii de drame asemanatoare, a fost acela ca tinerei i s-a facut rau la serviciu. De aici s-a tras imediat concluzia ca de vina e surmenajul provocat de excesul de munca, de orele suplimentare. De-a valma, politicieni si sindicalisti s-au inghesuit pe micile ecrane sa infiereze cu minie conducerea firmei in cauza sI in general patronii care isi supraincarca angajatii su sarcini suplimentare. Au facut-o cu cinism, fara sa se sinchiseasca in nici un fel de daunele emotionale pe care le provocau astfel, inevitabil, familiei greu incercate. S-a cerut interventia ITM-ului. Si procuratura s-a grabit sa se autosesizeze, lucru de asteptat in contextul unei asemenea presiuni mediatice, desi in mod oficial medicii declara ca nu exista inca nici un indiciu pina in acest moment care sa confirme ca surmenajul provocat de excesul de munca ar fi fost cauza decesului.

Desigur, vom afla in zilele urmatoare daca nefericita intimplare s-a datorat cu adevarat supraincarcarii de la serviciu sau a fost doar o coincidenta faptul ca tinerei femei i s-a facut rau la locul de munca. Interesant e insa altceva. Daca cineva din afara ar urmari comentariile din mass media sau pe cele de pe forumurile de pe Internet, ar putea trage concluzia ca una din marile noastre probleme e aceea ca in Romania se munceste excesiv. Nu faptul, cum am crezut unii dintre noi, ca, din contra, se munceste putin si prost. Muncitorii din constructii pe care ii vedeam stind ore intregi sprijiniti in lopeti, functionarii din serviciile publice care isi omoara timpul cu jocuri pe calculator, meseriasii care cer bani buni pentru o treaba facuta adesea de mintuiala, toti nu sint, bineinteles, decit niste cazuri izolate. In rest, se munceste din greu, corect, constiincios, fara sa fie nevoie de nici un fel de supraveghere. In aceste conditii, e chiar de mirare de ce productivitatea muncii e atit de scazuta la noi, nu doar in raport cu tari din Europa Occidentala sau cu Statele Unite, ci si fata de aceea din Cehia, Ungaria sau Slovenia.

In acest punct se impune o precizare. Nivelul productivitatii muncii nu tine doar de cit de bine si de responsabil munceste un angajat, ci si de alti factori, de la echipamentele utilizate la sistemul de organizare a activitatii. Insa nu e un secret pentru nimeni ca majoritatea romanilor se pling aproape zilnic de treaba facuta de mintuiala, de indolenta generalizata printre conationalii lor. E un subiect practic omniprezent in conversatiile cotidiene ale fiecaruia dintre noi. Romania momentului e o tara in care multi vor salarii "europene" la o productivitate a muncii semnificativ mai redusa. Ceea ce din punct de vedere practic e imposibil. O tara in care, iata, incep sa fie tot mai des infierati "patronii" sau chiar managerii. Chiar daca majoritatea dintre ei muncesc si ei in ritm infernal, de dimineata pina noaptea. Exista, evident, si exceptii, sint probabil cei care au facut bani din tot felul de "tunuri", care se lafaie prin destinatii turistice exotice, insa acestia din urma sint totusi putini.

Nu doar la noi, criza economica a scos la suprafata un populism exacerbate, cultivat, din pacate, generos si iresponsabil de mass media. Un senator PSD, Titus Corlatean, ne spune ca partidul sau va initia un referendum privind nivelul punctului de pensie. Intr-o perioada in care in multe tari occidentale se fac eforturi pentru reforma sistemele de pensii, ajunse cu totul nesustenabile, o parte importanta dintre politicieni lasa impresia ca, evident, din ratiuni  electorale, fac tot posibilul sa impinga si Romania in aceeasi fundatura. Regula de baza e sa duci discutia intr-o zona emotionala, facind trimitere la someri, la batrini, la familiile numeroase cu venituri mici. Cu astfel de tehnici de comunicare nu e deloc greu sa primesti aplauze la scena deschisa, mai ales ca "oratorii" nu sufla, de regula, nici un cuvint, dincolo de aprecieri cu totul generale si nefolositoare, despre cum s-ar putea face rost si de resursele financiare pentru astfel de propuneri generoase.

La  nivelul discursului public ne aflam in plina cacofonie. Se cer simultan si salarii mai mari, pensii mai mari, lucru omeneste de inteles, dar si masuri de incurajare a mediului de afaceri, precum stimulente fiscale si taxe mai mici. Se asteapta ca firmele private sa readuca economia pe crestere, dar, in acelasi timp, aceleasi firme sint asaltate cu cerinte privind tot felul de "standarde europene", de la cele in materie de de mediu la cele din categoria conditiilor de munca si a drepturilor salariale, toate costisitoare. In conditiile in care multe dintre aceste firme nu sint oricum competitive. Din vina lor sau a contextului economic autohton. Fenomen vizibil, daca ne uitam pe rafturile magazinelor si vedem cum nu de putine ori produsele romanesti sint mai scumpe decit cele din import. Mai nou, incep sa fie blamate si multinationalele, care ne-ar exploata, desI, pina una alta, tocmai astfel de multinationale, ca Dacia - Renault, Continental sau Unilever,  nu doar contribuie semnificativ la exporturi, dar forteaza imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor oferite de firmele romanesti cu care intra in contact.

In vremuri de criza, populismul de stinga are un excelent teren de desfasurare. Intr-un spatiu precum cel din UE, dominat de sindicate puternice, ONG-uri militante, presiunea pe guverne si pe mediile de afaceri se amplifica. Grecia e un caz scoala, dar e departe de a fi singurul de acest fel. Din pacate, lumea in care traim e mult mai complicata. Mina de lucru ieftina, oferita generos mai ales de tari din Asia, in special de India si China, are un impact major si in spatiul european. Inclusiv in Romania. Putem, desigur, ignora pe moment astfel de evolutii. Dar daca nu punem de acord pretentiile de ordin social cu  realitatea economica nu tocmai confortabila, scadenta va veni cu siguranta.