Ce ii lipseste reformei din institutiile statului

Reorganizarea si modernizarea structurilor statului vor necesita mai mult timp daca nu se fac simultan cu civilizarea clasei politice.

Cind vezi si mai ales auzi atitea bune intentii in discursurile liderilor politici, asa cum s-a intimplat in ultimele saptamini, ai spune ca ori s-a oprit timpul in ajunul Craciunului, ori ca se mai pregateste o campanie electorala. De data asta, obiectivele propuse au o alta incarcatura decit cea materiala: mai direct sau mai pe ocolite, toata lumea e de acord ca a venit vremea reformarii institutiilor statului.

Pina acum, cel mai des s-a transformat Guvernul. Fiecare mandat de guvernare si aproape fiecare prim-ministru au testat cit de maleabila poate fi institutia puterii executive, marind sau micsorind numarul ministerelor, al agentiilor si departamentelor, trecindu-le pe unele in ograda altora sau creind servicii si institutii noi. Daca cineva ar intreba, in virtutea transparentei legi privind informatiile publice, citi oameni lucreaza in tot aparatul guvernamental si la ce nivel ajung cheltuielile administrative, cu siguranta ca termenul de 30 de zile prevazut in textul legii ar face ca raspunsul sa ajunga inapoi deja perimat. Cu atit mai mult cu cit tocmai a inceput revolutia anuntata de premier in institutiile de stat de la Guvern.

Legile despre care se spune ca sint menite sa restringa cheltuielile facute de stat cu propriii angajati (cum ar fi cea a salarizarii unice) si care ar pune in ordine si pe picior de egalitate taxele si impozitele pe orice venit in sistemul bugetar ar trebui sa instituie o anumita stabilitate. Paradoxul e ca aceasta stabilitate se instaleaza cu pretul unor proteste sociale - cum sint greva functionarilor publici din administratie sau nemultumirile mocnite ale celor favorizati pina acum prin legi speciale la pensionare.

Stabilitatea urmarita de premierul Boc ar face casa buna inclusiv cu reformarea propusa de predecesorul sau liberal, ca sa nu mai vorbim de cea asumata de presedinte, iar concurenta pe unele institutii - cum e Parlamentul, care va ramine in final cu o singura camera - nu poate fi decit benefica. In definitiv, liberalii au mers si merg in continuare pe ceea ce ei numesc "politica bunului simt", o expresie care le-a placut inclusiv liderilor PSD. Daca respectul va continua sa lipseasca, atunci si reforma institutionala va fi o treaba doar pe jumatate facuta. Ce poate dauna mai mult increderii in institutiile statului decit afirmatiile cite unui inalt demnitar sau cunoscut lider politic care, odata intrat in atentia oricarui tip de control (al averii, al integritatii, al eventualelor legaturi cu fosta Securitate), incepe sa stearga pe jos cu inspectorii si procurorii? Daca Mircea Geoana si-a gresit declaratia de avere, intentionat sau nu, inseamna ca Agentia Nationala de Integritate este aservita puterii. Daca procurorii continua sa-l ia la intrebari pe Adrian Nastase, inseamna ca Parchetul este aservit lui Traian Basescu. Chiar daca dovezile lipsesc, acuzatiile lansate astfel nu fac decit sa erodeze increderea romanilor, mai ales pentru ca cei vizati rareori se grabesc sa dezminta conexiunile politice. In schimb, lectii de genul celei pe care Dinu Patriciu a dat-o SRI, obtinind despagubiri in instanta pentru interceptari telefonice ilegale, sint ignorate. Ceea ce inseamna ca procesul de modernizare a institutiilor statului va fi unul de lunga durata.