Congresul PNL: un cistigator asteptat si mai multe semne de intrebare

Dominatia categorica in partid a lui Crin Antonescu pare cu atit mai surprinzatoare cu cit nu exista nimic in biografia sa politica, cu exceptia calitatilor sale oratorice, care sa-l recomande pentru asa ceva.

Nu e mare lucru de spus despre congresul PNL de la sfirsitul saptaminii trecute. Victoria lui Crin Antonescu era oricum asteptata de toata lumea indiferent de sistemul de vot. Impunind, de altfel fara mari dificultati, formula scrutinului pe lista, el a reusit, ca bonus, sa scape si de toti liderii incomozi din fosta conducere. De pilda, in cazul unui vot nominal si Calin Popescu Tariceanu si Ludovic Orban ar fi fost, cu buna probabilitate, alesi vicepresedinti daca ar fi candidat pentru aceste pozitii. Noua echipa de la virf cuprinde, alaturi de citeva personaje cunoscute de pe scena politica, unele si destul de controversate in acelasi timp, daca ar fi sa ne gindim doar la Norica Nicolai, in majoritate oameni putin cunoscuti din activul liberal din teritoriu. Acesti lideri locali sint de fapt cei care au adus voturile primind la schimb locuri in "conducerea de la centru". E regula de baza cu care opereaza in prezent toate partidele principale din Romania cu exceptia notabila a UDMR care are o politica de cadre mai sofisticata si mai performanta. Sistemul ii premiaza pe cei care au voturi de oferit si elimina automat din mecanismele de decizie personalitatile care in mod normal ar trebui sa constituie nucleul de baza al unui asa numit guvern din umbra, despre care a pomenit chiar Crin Antonescu.

Cu doar un an in urma, putini ar fi anticipat faptul ca vechiul/noul presedinte va reusi sa elimine orice urma de opozitie din jurul sau. In trecut, Thedor Stolojan, care ridicase PNL in sondaje de la 7-8 procente la 20 de procente, chiar daca a utilizat si el acelasi sistem de motiune, a tinut totusi sa-i includa pe lista sa si pe unii dintre potentialii sai adversari interni, precum Theodor Melescanu sau Calin Popescu Tariceanu. Iar acesta din urma, pe cind era prim ministru, mergind la acea data pe formula votului direct, a suferit in congres o infringere semnificativa atunci cind mina sa dreapta, Bogdan Olteanu, a pierdut scrutinul in fata lui Ludovic Orban.

Dominatia categorica in partid a lui Crin Antonescu pare cu atit mai surprinzatoare cu cit nu exista nimic in biografia sa politica, cu exceptia calitatilor sale oratorice, care sa-l recomande pentru asa ceva. Desi se straduieste sa lase impresia ca aduce un suflu nou in politica autohtona, el personal face politica de la inceputul anilor '90. A ocupat chiar pozitia de ministru al Tineretului si Sportului in guvernul CDR. Un ministru mediocru, despre care colegii sai de cabinet spun ca dadea rar chiar si pe la sedintele de guvern. A fost o buna bucata de vreme lider de grup parlamentar desi si pe la Parlament aparea destul de rar. Nu a cistigat nici o alegere directa. La ultimul scrutin parlamentar a pierdut clar in colegiul sau din Bucuresti in fata lui Ionut Popescu ajungind in Senat doar prin jocul redistribuirilor. Iar numele sau nu este legat de nici o initiativa legislativa importanta, asa cum, de pilda, fostei sale colege de partid Mona Musca i se datoreaza in mare masura Legea accesului la informatiile cu caracter public. Nu exceleaza cu nimic nici pe plan profesional si nu are nici pe departe suprafata intelectuala a unui Varujan Vosganian, de exemplu, ca sa raminem doar in perimetrul liberal.

La congresul anterior al PNL, Calin Popescu Tariceanu a pierdut pozitia de presedinte in fata lui Crin Antonescu. S-a spus atunci ca principalul motiv ar fi fost refuzul sau de a accepta oferta PD-L de a intra la guvernare. La un an distanta, desi Crin Antonescu a procedat la fel, el nu a fost nici pe departe penalizat. Din contra. Nu doar a primit un nou mandat, dar practic toti oponentii sai importanti din partid au fost eliminati din conducerea centrala. Argumentul ca el este cel care adus 2 milioane de voturi la ultimele alegeri prezidentiale e destul de subred la orice analiza mai atenta. Doar o parte dintre acestea au fost in mod real voturi pro-Antonescu. Un numar semnificativ dintre sufragii au fost in fapt ale votantilor anti-Basescu care l-au preferat pe el in dauna lui Mircea Geoana. Voturi pe care le-ar fi luat aproape orice candidat PNL.

Ramin desigur in compensatie aptitudinile sale retorice. Care in politica conteaza desi se poate replica imediat ca "words are cheap", ceea ce in traducere libera inseamna ca nu te costa nimic sa faci promisiuni sau sa-ti declari aderenta la anumite valori. Acelasi Crin Antonescu care in urma cu citiva ani condamna vehement sistemul motiunilor, al votului pe lista, a amenintat inaintea inceperii ultimului congres ca demisioneaza daca nu se merge pe aceasa varianta in congres. 

In aceste conditii, e legitim sa ne intrebam care e totusi explicatia succesului sau. Un noroc exceptional, o conjuctura speciala? Poate ca e vorba si de asa ceva. Ce se poate insa observa daca privim cu atentie traseul politic al lui Crin Antonescu e ca dupa 2000 cel putin el a fost unul dintre pionii cheie ai grupului din partid care s-a opus mai intii constituirii Aliantei D.A, promovata de tandemul Valeriu Stoica - Theodor Stolojan, si apoi lui Traian Basescu, dupa ce acesta a ajuns presedinte. Or, nu e un secret pentru nimeni ca acest nucleu s-a coagulat in jurul lui Dinu Patriciu, un partizan declarat al colaborarii cu PSD. Iar faptul ca influentul om de afaceri l-a preferat pe Crin Antonescu in dauna vechiului sau camarad politic, Calin Popescu Tariceanu, in batalia pentru presedintia PNL de la penultimul congres al partidului pare sa fi contat mult. Asa se si explica atacul public destul de agresiv lansat atunci la adresa lui Dinu Patriciu de Bogdan Olteanu.

Dincolo insa de toate aceste consideratii, ceea ce conteaza in final e daca linia politica adoptata de PNL, de adversitate fundamentala fata de PD-L si de partenariat strategic cu PSD, se va dovedi cea corecta. Premisa erodarii actualei puteri pe fondul masurilor nepopulare pare la prima vedere corecta. Chestiunea e insa cine va fi principalul beneficiar din opozitie. Pe moment, PSD pare sa aiba dificultati interne mai serioase decit PNL, dar sa nu uitam ca social democratii au totusi cea mai extinsa masinarie politica din tara si controleaza o parte importanta din structurile administratiei locale, consilii judetene si primarii. In al doilea rind, pina la viitoarele alegeri mai e inca destula vreme. Daca situatia economica se imbunatateste memoria dificultatilor de astazi se va estompa partial. In fine, ultimele evolutii din PNL si comportamentul lui Crin Antonescu si al partidului in general in a doua parte a campaniei prezidentiale din 2009 au avut darul sa indeparteze elitele intelectuale care in mod traditional sint liberale, elite pe care de altfel, datorita unui comportment miop, nici PD-L nu a reusit sa si le apropie. Sint provocari majore pentru a caror gestiune corecta e nevoie de ceva mai mult decit de talentul oratoric al lui Crin Antonescu.