Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Cu D.I. Suchianu despre ris (I)

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    Cu Petru Comarnescu si Barbu Brezianu, D.I.
    Suchianu inchidea o triada stralucita, numind
    acea Romanie veche si adevarata (cu care,
    probabil, nu ne vom mai intilni...). Ei bine,
    triada aceasta onora proaspata revista
    "Cronica" a anilor 70, cu incintatoarele lor
    texte, mie revenindu-mi placuta misie de a tine
    legatura cu cei trei fabulosi bucuresteni. A caror
    generoasa atentie ma flata la maximum. Cum
    altfel, cind stiam (in secret! secretul
    mizerabililor ani 70) in ce companie se aflasera
    ei inaintea razboiului: Eliade, Cioran, Ionescu,
    Vulcanescu, Noica! Daca pe primii doi ii
    intilnisem deja, pe Suchianu inca nu.
    In vara lui 1973, facindu-mi ritualul tur al
    Mamaiei, ma apropii de terenul de tenis de la
    "Central" si pe cine vad: pe inca junele
    Caramitru, facind partida cu... cu... trasnet!, nu
    putea fi decit Suchianu! Suchianu era. 78 de
    ani!!! La mingile prea laterale, plasate parsiv de
    Pino, seniorul nu se mai ducea, in schimb,
    jocul pe mijloc arata un Suchianu care se
    vedea ca stiuse bine sportul protipendadei
    interbelice. Placerea regasirii... fizice (dupa cea
    prin posta) si... si... trasnita-mi idee de a-l ruga
    pe scaparatorul senior al scrisului despre
    cinema (fost Internatist iesean, apoi colosal
    bucurestean) sa-mi raspunda la, nici mai mult,
    nici mai putin, zece intrebari despre... ris.
    Incitat, se vede, si de portretul ce i-l facuse
    Ionel Teodoreanu in fascinanta lui "Masa a
    umbrelor": "... Si bucuresteanul Suchianu a
    trecut de citeva ori prin redactie, elegant,
    sportiv, ruginiu, cret, clipicios, graseindu-si
    teoriile si paradoxele (cu sorbituri intermitente
    ca de supa), foarte pitoresc, uneori parodiant
    hazos, alteori frenetic, facind scena din locul
    lui, - ceilalti, in raport cu el, devenind sala,
    adica spectatori. Asa e Suchianu: un om-
    spectacol pe care unii il aplauda, iar altii nu.
    Profesorul Ibraileanu il asculta cu interes".
    Asadar, 10 intrebari si tot atitea raspunsuri
    despre ceva tare, dincolo de regimuri (mai mult
    sau mai putin crunte si incruntate) - nu face
    riduri, nu ingrasa, nu slabeste. Nu imbatrineste.
    Dovada: valabilitatea lui si dupa, iata, 30 de ani.
    In aceeasi luna de plaja.
    - Cind ati pus prima oara mina pe o racheta
    de tenis va placea sa rideti?
    - La prima vedere, intrebarea pare absurda. Ce
    legatura poate exista intre ris si tenis? Daca
    insa ne gindim bine, descoperim o legatura
    foarte strinsa; Marta Bibescu imi povestea
    odata cum prietenul ei Alfons al XIII-lea, fostul
    rege al Spaniei, ii explica de ce ii place lui sa
    joace tenis: "Ori de cite ori pocnesc in plin cu
    racheta, imi inchipui ca l-am pleznit in cap pe
    Quinone de Leon, sau pe Prima de Riviera
    (sfetnicii majestatii sale)". Orice om are
    momente cind regreta ca nu poate sa bata mar
    pe aproapele sau, cind totusi o face, aproape
    intotdeauna pumnii si palmele sint insotite de
    niste strigate de victorie, care-s una din formele
    risului. In genere, orice reusita grea e
    intovarasita de acest ris al izbindei. Aristot
    chiar asa definea risul: acompaniamentul vocal
    al triumfului. Alti filozofi spun ca risul e
    manifestarea unui sentiment de superioritate. E
    cam acelasi lucru cu teoria triumfului. Alta
    teorie, aceea a surprizei, este inrudita cu
    celelalte doua. Sintem surprinsi de cit de abili
    sau destepti am fost. Aduceti-va aminte: la
    teatru, sau la film, cind eroul spune ceva mai
    intortocheat si sala, dupa o lunga pauza,
    pricepe, atunci sala intreaga incepe sa rida, ba
    chiar sa aplaude. Se aplauda pe sine, ca a
    priceput, ca nu e chiar asa de timpita cum s-ar
    crede.
    - Risul are virsta? Intr-o viata de om
    imbatrineste, se preface in altceva?
    - Da. Are virsta. Copilul ride tot timpul. Pentru
    ca el triumfa tot timpul. Copilul e un depozit de
    prea-plin de energie. Copilul se simte toata
    vremea miliardar. Iata de ce risul lui nu are
    continut de idei, de sensuri. Este triumful gol si
    pur. Pe cind la adult trebuie o ocazie precisa,
    care sa-i dea ideea ca el, personal, este mai
    ceva decit altcineva. Si mai e si o a treia virsta.
    Aceea a babalicului zaharisit, care ride des,
    ride incet dar sigur, tocmai pentru ca nu
    pricepe nimic, dar nu-i pasa, si aceasta
    nepasare este si ea o forma de victorie, de
    triumf asupra dificultatilor existentei.
    - Risul intra in vacanta?
    - O mama venise cu plodul la un teatru de
    papusi. Din cind in cind se rastea la progenitura
    si-i spunea: - Rizi, fir-ai al dracului, distreaza-te,
    pacatosule, c-am dat un pol pe bilet!
    Exista si asta. Hotarirea, orice s-ar intimpla, sa
    rizi, sa te distrezi. Este psihologia vacantei.
    Ridem expr? si de orisice. Reusim s-o facem,
    pentru ca in vacanta, in excursie, in vilegiatura
    sintem multi. Si risul e teribil de contagios. Cind
    imi faceam armata, camaradul meu, tenorul
    Emil Marinescu, organiza partide de ris
    artificial. La restaurant, incepea sa rida,
    bolborosind un text incomprehensibil. Ridea
    tare, variat, crescendo si fara oprire. In citeva
    minute, tot localul se tavalea de ris, isi dadea
    palme pe spinare unul altuia, ca la fotbal.
    Habar n-avea nimeni de ce ride, dar se tineau
    toti cu miinile de burta. Este exagerarea risului
    colectiv si fara continut de idei pe care,
    instinctiv, il practicam in timpul vacantei. Bine ii
    zice vacanta. Adica vacuum, gol, vid.
    - Va place jocul? Daca da, ce regula ii
    impuneti?
    - Dar cui nu-i place jocul? E curios ca in
    romaneste avem mai multe verbe despre joc: a
    juca (poker, sau la bursa); a te juca (cu o
    jucarie oarecare, fizica sau intelectuala, cu un
    "gadget" sau cu persoana altuia); apoi este
    verbul a-ti bate joc, si chiar a bat-joc-ori,
    culminatia sentimentelor de triumf si
    superioritate; in sfirsit este sensul de
    joc#dans, forma tipica a iutirii de sine,
    echivalent pedestru al destinderii vocale a
    risului, a topai de bucurie, este pur si simplu a
    ride cu picioarele. Este apoi sensul actoricesc:
    a juca un rol, a te preface (in fond a trage pe
    sfoara).
    Dar dintre toate aceste sensuri, cel mai
    interesant, mai profund e acela de a juca ceva,
    adica a accepta o lege noua care chiar se si
    numeste "regula jocului". O regula alta decit
    cea a vietii curente. O regula mult mai stricta,
    mai neiertatoare. In viata reala, violarea legii
    scapa, vai, asa de des nepedepsita. Pe cind la
    joc, orice calcare se pedepseste pe loc, chiar si
    cind esti Smith sau Nastase. Orice out sau
    fileu se pedepseste pe loc, fara apel. La fiecare
    schimb de mingi avem un pedepsit.
    Si totusi, in ciuda acestei rigori draconice,
    aceasta regula a jocului e o liberare. Caci este
    alta. Este una noua, alta decit cea a vietii
    curente, alta decit anosta monotona,
    plicticoasa regula din viata reala. Asa ca, cu
    toata rigoarea ei, regula jocului e o evadare, o
    destindere. S-apoi ai ales-o tu. S-apoi o poti, tot
    tu, da dracului, cind vrei.
    - Cine v-a facut cel mai mult sa rideti?
    - Doi autori: Woodhouse si Caragiale. Citind pe
    primul, singur in odaie, ma pomeneam lasind
    cartea din mina si rizind cu hohote. Caragiale si
    el imi provoca asemenea lungi si solitare
    accese. De ce? Pentru ca ambii acesti autori au
    descris ceea ce ne place noua cel mai mult. Au
    zugravit pe prosti. Pe prostul complex, activ si
    organizat. Spectacolul timpeniei omenesti ne
    face sa credem ca noi, din contra, nu sintem
    tocmai asa. Si aceasta descoperire ne umple
    de fericire, ne iuteste si se face sa izbucnim in
    ris.
    Val GHEORGHIU

    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Pavel LUCESCU

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

    opinii

    Distrugerea statuilor

    Alexandru CĂLINESCU

    Distrugerea statuilor

    Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    pr. Constantin STURZU

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    pulspulspuls

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri