Electoralita

Romania sufera, pe linga multe alte afectiuni cronice, de electoralita, o modalitate garantata prin care isi autoprovoaca crize politice interminabile, cu efecte sociale, economice pe termen foarte lung.

Satui de alegeri? Ultimii trei ani au fost apogeul electoral de dupa 1989. Si balamucul nu s-a incheiat. Pe sistemul electoral in vigoare si cu Constitutia actuala, in jumatate din anii urmatorului deceniu se vor desfasura alegeri. Ultimul raport al Societatii Academice Romane arata, daca mai era nevoie, mai putin cit de epuizant este procesul electoral pentru popor, cit mai ales ineficienta pentru societate. Verdictul este clar: Romania sufera, pe linga multe alte afectiuni cronice, de electoralita, o modalitate garantata prin care isi autoprovoaca crize politice interminabile, cu efecte sociale, economice pe termen foarte lung. Deciziile populiste luate cu entuziasm inaintea fiecarei campanii au avut consecinte sistemice, facilitind falimentul fondului de pensii, umflarea si politizarea aparatului de stat etc. Sub influenta frecventelor cicluri electorale, politicile publice rationale au fost abandonate. Ritmul este haotic si calitatea reformelor compromisa.

Consecintele unui singur an de pomeni si derapaje electorale, atacurile fara discernamint asupra fondurilor bugetare pot fi reparate cam in patru ani de masuri corective si austeritate. Dar calendarul electoral actual pur si simplu nu permite asa ceva. Pina in 2016, arata SAR, nici un Guvern nu va avea cum sa lucreze, in medie, mai mult de un an si jumatate, ceea ce isi va pune amprenta asupra unor masuri smucite, incropite, fara prea multa coerenta, oricum, in anii electorali. Ce-i de facut?

Pentru a nu repeta erorile si gafele din ciclul 2007-2009 si in perioada 2012-2014, ani capitali in procesul de aderare la euro, s-ar impune, spune bine SAR, in primul rind, sincronizarea ciclurilor electorale: suprapunerea alegerilor prezidentiale peste cele generale. Decalajul actual intre alegeri creste posibilitatea unor aliante instabile, cum a fost cea dintre PDL-PSD, insotite de (re)politizari in valuri succesive ale administratiei locale. Sincronizarea se poate realiza prin lungirea ciclurilor electorale nationale la cinci ani. O alta masura se refera la modificarea Constitutiei in sensul unei republici parlamentare (ceea ce nu ar fi pe placul majoritatii romanilor, care-si doresc un presedinte ales direct) sau transarea conflictului premier-presedinte, astfel incit acesta sa nu mai constituie motiv de blocaj. Acum presedintele nu poate demite premierul, iar majoritatile parlamentare formale nu au cum sa impuna cabinetul. In aceste conditii, aplicarea programele de guvernare pe termen lung sint sortite esecului.

Culmea este ca perspective mai bune pot aparea doar prin modificarea Constitutiei, chestiune extrem de dificila, tinind cont de raportul de forte din Parlament. Orgoliile politice - anuntate deja in schimbul de replici pe marginea referendumului privind Parlamentul unicameral - arata ca aceasta criza sistemica are toate posibilitatile sa se dezvolte in spirala, autoalimentindu-se. Solutia acum este in Parlament, dar legislativul nu are deloc precedentul, traditia unui "gentleman agreement" intre partide. Pina la proba contrarie, din pacate, competitia electorala ramine cel mai periculos adversar al bunei guvernari.