Geografie europeana

Nu s???ntem extrem de vizibili pe harta, trebuie sa recunoastem. Nici pe cea turistica, nici pe cea economica sau politica si, din pacate, nici macar pe cea culturala.

De ceva vreme, ProTV-ul difuzeaza o emisiune

de turism european cu un actor (t?nar)

bucurestean ?n varianta de reporter-vizitator,

Dragos Bucur pe numele sau. Ideea show-ului -

intitulat, cam comun, Jurnal de calatorie - a

fost la ?nceput, macar ?n principiu, interesanta.

Omul nostru (?nzestrat, ?ntr-adevar, cu mult

tupeu si, ca atare, potrivit pentru o astfel de

misiune) trebuia (trebuie) sa calatoreasca,

foarte neconventional, prin locuri exotice din

Europa si sa surprinda (cu ajutorul echipei de

filmare care-l ?nsoteste, desigur) aspecte din

viata obisnuita a indivizilor, merg?nd - ?n acest

mod, de "jos" ?n "sus" - catre ceea ce este

deosebit, istoric ?n viata comunitatilor

respective. Pentru a da culoare emisiunii,

Dragos Bucur avea (are) sarcina sa intre ?n

discutie cu lumea, pe nepregatite, ?n baruri, pe

terase, ?n mijlocul strazii, pe plaja sau ?n

discoteci si sa prinda, cum se zice, "pulsul

vietii". Repet, o reteta interesanta de

documentar turistic, pasibila de succes. Din

nefericire, protagonistul spectacolului - pe l?nga

calitatea incontestabila a lipsei de complexe -

dezvaluie totusi un mare handicap. Nu stie

satisfacator nici o limba europeana, engleza

rudimentara pe care o arunca la ?nt?lnire ?n

orice ?mprejurare fiind un surogat greu inteligibil

interlocutorilor (oricum, mai tot timpul, vorbitori

nativi de franceza, spaniola, germana ori

italiana). Dialogurile s?nt, prin urmare, frecvent,

penibile si suspendate, gasindu-si rezolvarea ?n

sur?suri largi, dar ?ncurcate. Unii dintre cei

abordati au aprehensiuni, nepricep?nd prea

bine asaltul straniei echipe de filmare asupra

lor (o dama spaniola a ?mpins presupunerile

p?na acolo, ?nc?t l-a ?ntrebat pe dinamicul actor

daca nu e cumva ?n strategia lui ultima achizitie

?n termeni de agatat femei; baiatul nu a receptat

?ntrebarea, a r?s cu voiosie si a lasat sa se

?nteleaga - spre groaza interlocutoarei care a

adaugat precipitat: "S?nt maritata!" - ca da). Altii,

auzind de Rom?nia, se ?nsenineaza si lalaie

automat, cu icnete, Dragostea din tei.

Urmarind ?nsa episodul de saptam?na trecuta,

am ajuns sa-i iert lui Dragos Bucur toate

pacatele "lingvistice", pentru un moment de

inspiratie, pur si simplu, debordanta. Vorbea

t?narul nostru realizator, mai prin gesturi, mai

prin sunete guturale, ?ntr-un bar luminat

stroboscopic (din Ibiza), cu un italian prevazut

cu tepi punk ?n centrul testei. Italianul

recunostea deschis ca traia de un an si

jumatate ?n Ibiza si nu dorea sa mai revina ?n

tara lui. Motivul principal? Nu distractia, nu

luxul, nu libertinajul, ci karma benefica "a

locului", ce te invadeaza prin toti porii (tipul si-a

?nsotit observatia cu un gest elocvent, de

yoghin ?n pragul transei, inspir?nd din genunile

plam?nilor si ridic?nd m?inile ritmic pe l?nga

corp). ?n sf?rsit, veselie mare, batai reciproce pe

umar, fratie universala. Bucur ?si ia ramas bun,

tot gestic, fac?nd un pas de ?ndepartare. Punk-

istul ridica euforic ambele m?ini sus - ?n V-ul

victoriei - si urla bezmetic, acoperind galagia din

bar: "Ura, Bulgaria!". Dragos ezita o secunda,

apoi, plin de spontaneitate si cu gura p?na la

urechi, completeaza: "Ura, Bulgaria! Hai

Budapesta!". Italianul, intrat ?n surescitarea

tipica mintii meridionale, ?l ?ng?na isteric, iar pe

noi ne priveste extatic ?n teleobiectiv: "Ura, ura!

Traiasca Budapesta!".

Bine?nteles, o stim cu totii, Rom?nia este des

confundata, ?n Europa si, mai ales, ?n SUA,

c?nd cu Ungaria, Bulgaria, Albania si Polonia,

c?nd cu republicile ex-sovietice. ?n general,

puseele de ignoranta ale aliatilor nostri vestici

ne intriga si ne aratam, dupa caz, ofuscati sau

doar raniti ?n amorul propriu (ascuns ?n spatele

vreunui z?mbet strepezit). Eu, de exemplu, am

trait o asemenea ambiguitate de identitate

nationala - cum sa spun? - la nivel ?nalt. Cu

c?teva zile ?nainte de ?ntoarcerea mea din

America - dupa un stagiu academic semnificativ

- ?mi asteptam biletele de avion (de la oficialii

guvernamentali, raspunzatori de bursa mea, din

Washington) ce urmau sa soseasca prin posta.

La primirea lor, stupoare! Ruta pe care era

valid documentul se ?ntindea tenebros din

Tucson, prin Las Vegas si New York, p?na la…

Budapesta! Nu faptul ca Budapesta ram?nea, ?n

ochii functionarilor de stat americani, capatul

lumii civilizate si nici acela ca ar fi trebuit sa-mi

acopar din buzunarul propriu restul calatoriei

(Budapesta-Bucuresti) m-au consternat, ci

situatia neverosimila ca, mai bine de un an de

zile c?t tinusem legatura (intens) prin telefon,

fax, e-mail si adesea viu grai cu ei, acesti

oameni (cu pozitii destul de importante ?n

aparatul diplomatic auxiliar al Statelor Unite) ma

crezusera Fulbrighter maghiar ori, ?n versiunea

mai fericita, banuisera ca Budapesta este

capitala Rom?niei.

Tot pe acolo (?n Texas), dar cu alta ocazie,

cineva m-a ?ntrebat daca Rom?nia e o

provincie greceasca, altcineva daca venim din

Orientul Mijlociu (fiind "un fel de turci"), iar un

guatemalez simpatic a fost chiar curios sa stie

daca, ?n Rom?nia, limba oficiala fusese

dintotdeauna engleza!? O colega din Cluj ?mi

povestea - ?n aceeasi ordine de idei - ca un

domn bine (universitar american) dorise sa afle,

la un simpozion, daca noi, rom?nii, m?ncam

carne de vita (auzise ca, "?n aceasta parte de

lume", vaca ar fi animal sacru si, prin urmare,

s-ar fi ?nmultit ?n mod absurd). Fara sa se

piarda, ca si Dragos Bucur, colega a replicat:

"Oh, bine?nteles ca nu m?ncam! Vaca este

tratata la noi cu un respect transcendental.

Daca vreodata vizitati Rom?nia, nu ezitati sa

mergeti la Marele Templu al Vacii din Bucuresti!

Veti avea o experienta de neuitat". Domnul a

parut sa ?nregistreze detaliile, abord?nd

conversatia cu mare seriozitate.

Nu s?ntem extrem de vizibili pe harta, trebuie sa

recunoastem. Nici pe cea turistica, nici pe cea

economica sau politica si, din pacate, nici macar

pe cea culturala. V?rfurile noastre din stiinta si

sport prefera sa ram?na - de-a lungul carierei -

?n lumea dezvoltata si, ca atare, nu am creionat

?n timp nici o harta prea convingatoare a stiintei

si sportului. ?n fine, nu cred ca trebuie sa

construim neaparat complexe existentiale de

aici. Este aceasta o drama a civilizatiilor mici si

ostracizate. Dumneavoastra stiati, p?na recent,

care e treaba cu Osetia? Dar cu Andorra,

Malta, Nigeria ori Zimbabwe? De aceea,

sugerez sa ram?nem lucizi si optimisti p?na la

capat. Din c?nd ?n c?nd, putem z?mbi, precum

Dragos Bucur sau colega mea clujeanca. Cu

at?t mai mult cu c?t avem, p?na la urma, si un

Mare Templu al Vacii (ori al "Vacilor") ?n

Bucuresti. Ma g?ndesc, fara ?ndoiala, la

exorbitanta, renovata si parlamentara Casa a

Poporului - vizibila din avion. De ce n-ar fi ea

impusa - cu insistenta cornuta - pe harta

Europei?

Codrin Liviu CUTITARU