Mita electorala

Unii le-au spus, pe buna dreptate, alegeri funciare, nu locale.

Realesul primar al Constantei, Radu Mazare, se lauda, in fata unui cerc de apropiati, cum a cistigat alegerile: "a dat de mincare la babe timp de o luna". Nu este nici un secret. Primarii in functii din orase s-au intrecut in masuri de asistenta sociala. Spiritul lor umanist si de stinga, tinut in friu un intreg mandat, a rabufnit in ultima luna de mandat. Daca nu pe fata, prin programele de asistenta sociala legale, atunci sigur in mod neoficial, cu sacosele sau cu portofelele burdusite. Pachetele lui Marian Vanghelie in sectorul 5 al Capitalei, mieii de la PD-L de Paste, aragazurile de la PSD prin Ilfov, cirnatii din orasele transilvane.

La alegeri, televiziunile s-au amuzat de buluceala la urne a tiganimii din Sintesti sau Stefanesti, de voturile pe care Gigi Becali sau PSD au dat sute de euro. Localitatile din jurul Bucurestiului sint doar virful virfului aisbergului, partea cea mai vizibila a fenomenului, dar nu exista localitate din Romania unde sa nu se fi dat ceva alegatorilor. De la o sacosa cu produse alimentare, pina la bani cash, functie de importanta localitatii respective. Amploarea acestui talcioc electoral este incredibila.

Surse disparate, simpli alegatori care au primit ceva in schimbul votului, oameni implicati in campaniile electorale ale candidatilor in comunele din jurul Iasului, povestesc amicilor despre un fenomen generalizat.

Ce s-a intimplat? De regula, campania a decurs, pina la un moment dat, in favoarea unui candidat numai pe baza simpatiei si increderii cistigate oamenilor. Au aparut insa pachetele, banii, iar oamenii s-au razgindit brusc in favoarea candidatului sau candidatilor care au inceput sa le ofere. Candidatul fara asemenea "argumente", oricit de onest si bine intentionat ar fi, orice program si proiecte ar sustine, oricite initiative laudabile ar fi avut in viata, nu are nici o sansa. Concluzia, in foarte multe dintre cazuri, este una singura: decit sa investesti in campanie, in convingerea oamenilor, mai degraba cumperi voturi. Cu un milion sau doua de lei votul, poti obtine mandatul mult mai sigur. Astfel, rezultatele incredibile pe care unele partide, cu electorat traditional urban, le-au obtinut in mediul rural in iunie 2008 au in spate o asemenea mita electorala. Situatia este deosebit de grava. Sint zeci de localitati numai in judetul Iasi unde nu se mai poate vorbi de "alegeri democratice".

 

O tacere inexplicabila s-a lasat dupa aflarea rezultatelor. Se discuta despre procente, coalitiile din consiliile locale si judetene, tentative de frauda, unele chiar probate, insa nimeni nu ia din discutie proportiile mitei electorale si consecintele acesteia asupra rezultatului final. Nu avem dovezi, dar ce sa facem, sa nu spunem nimic despre secretul lui Polichinelle?

Sistemul monstru care s-a dezvoltat face alegerile "libere" inutile. Un vot dat nu pe baza convingerilor personale, a proiectelor, a argumentelor, a optiunilor de constiinta, ci in schimbul unui beneficiu material imediat transforma democratia intr-o fantosa. Proiectele nu mai au nici o valoare, performanta unui om nu mai conteaza, ideea de "alegere" este compromisa. Singurul lucru care prolifereaza este coruptia, coruptia generata de recuperarea investitiei candidatului in voturi. Cercul vicios se autoalimenteaza.

Ce-i de facut? Atit timp cit saracia chinuie satele, foarte putin. Acolo este inutil sa trimiti ONG-urile in campanii de constientizare cetateaneasca. Sa pui Politia sa ancheteze? Ar fi un efort logistic imens. De multe ori, Politia nu e decit bratul sefilor locali, nu al legii. Atunci? Tot ceea ce putem este sa discutam deschis despre aceasta problema de cite ori avem ocazia sa punem presiune pe partide, pe candidati sau pe cei care primesc astfel de "cadouri electorale". Legitimitatea politica romaneasca se scalda, altfel, intr-o mare iluzie, cu consecinte greu de evaluat.