Moldova dupa referendum

Exista riscul ca o buna parte din voturile favorabile modificarii Constitutiei sa fie, de fapt, expresii ale sprijinului fata de o presedintie puternica, nu fata de o presedintie inzestrata cu un grad sporit de legitimitate.

La ora la care apare acest text, cititorii interesati de referendumul din Republica Moldova vor fi aflat deja rezultatele sondajului efectuat la iesirea de la urne. Cel mai probabil, ele vor sugera ca rata de participare a depasit pragul impus de lege si totodata ca optiunea populara a fost favorabila alegerii directe a presedintelui. Desi in analiza politica e mai bine sa nu te aventurezi in comentarii pe marginea rezultatului unui meci care inca nu s-a jucat, atit sondajele de opinie din perioada campaniei cit si deductiile absolut normale intr-un asemenea caz indica un raspuns pozitiv coplesitor la propunerea ca seful statului sa fie desemnat prin vot popular.

Evolutiile din ultimele saptamini lasa sa se inteleaga faptul ca opozitia comunista si aliatii ei mai mult sau mai putin intimplatori vor suferi o infringere politica in incercarea de a boicota referendumul. Vor exista localitati dominate de comunisti unde tendinta majoritara (poate intarita si de presiuni administrative) va fi aceea de neparticipare. Insa comunistii au o mare problema: nu mai sint, cel putin pentru moment, convingatori atunci cind incearca sa transmita ideea ca actuala guvernare este una temporara, un simplu moment de pauza inainte de revenirea lor la putere. De aceea, ei risca sa piarda treptat controlul asupra retelelor clientelare locale, in special rurale, adica asupra bazei de putere care i-a ajutat sa-si mentina, ani de zile, un control cvasitotalitar asupra societatii.

Fortele din coalitia guvernamentala ramin deocamdata unite, in ciuda fisurilor tot mai evidente care, intr-un viitor nu foarte indepartat, ar putea sa le inscrie pe traiectorii diferite. Foarte probabil, in cazul in care la referendum se va obtine un rezultat convingator (o prezenta buna si un scor categoric in favoarea modificarii constitutionale), iar intentia de a se  organiza simultan alegeri prezidentiale si parlamentare in luna noiembrie va fi mentinuta, formatiunile membre ale Aliantei pentru Integrare Europeana vor avea mai mult timp si energie sa se concentreze asupra a ceea ce le desparte.

Tensiunile din interiorul coalitiei sint evidente chiar pentru observatorul superficial al scenei politice de la Chisinau. Dincolo de contrele economice si de tot mai aprinsele discutii despre rolul oligarhilor, se pare ca victoria la referendum si convocarea unor alegeri simultane va consfinti sfirsitul intelegerii ce a stat la baza debarcarii comunistilor, anul trecut. Daca s-ar fi convocat doar alegeri prezidentiale, s-ar fi putut opera in baza celei vechi - spre exemplu, prin sustinerea unui candidat unic la presedintie. Varianta alegerilor simultane, in care candidatii la presedintie "tracteaza" listele parlamentare ale partidelor, va duce la o perioada de intensa competitie in interiorul AIE, care insa ar putea consfinti un nou aranjament, bazat pe realitatile de putere. Daca PC va fi invins, dar nu se va prabusi brusc sub propria greutate,  formatiunile din coalitie vor avea suficienta nevoie unele de celelalte pentru a pune intre paranteze sentimentele reciproce si a se concentra asupra proiectelor politice mari.

Unul dintre acestea va fi probabil noua Constitutie, pentru ca referendumul de duminica nu a fost decit prologul unei dezbateri constitutionale ce va dura, probabil, luni de zile. Deocamdata, functia de Presedinte este vag definita constitutional, la fel si relatia intre seful statului si guvern. Adoptarea unei noi Constitutii ar fi, din acest punct de vedere, o idee foarte buna, cu conditia ca viitoarea formula sa fie inspirata de principiul unei impartiri echilibrate a atributiilor intre Presedinte si Guvern, sa consacre un control eficient al Parlamentului asupra puterii executive si asa mai departe. Cu alte cuvinte, ar fi bine ca Republica Moldova sa evite capacana specific post-sovietica a "hiperprezidentialismului", oricit de tentanta ar fi ea pentru cei care au ajuns - sau vor ajunge - la concluzia ca lucrurile nu se misca in ritmul dorit pentru ca autoritatea nu e suficient de concentrata.

Si astfel ne intoarcem la referendumul de duminica si la riscul ca o buna parte din voturile favorabile modificarii Constitutiei sa fie, de fapt, expresii ale sprijinului fata de o presedintie puternica, nu fata de o presedintie inzestrata cu un grad sporit de legitimitate. In cazul fericit, cele doua elemente se pot combina, iar pluralismul si echilibrul existente in cadrul AIE ofera destule sperante ca se va evita o concentrare a puterii care ar punea anula progresele democratice din ultimele luni. In caz contrar, coalitia democratica de astazi - cu bune si cu rele, asa cum o stim -  se va dizolva rapid pe fondul luptei pentru putere, iar legitimitatea prezidentiala nu va fi altceva decit un paravan.