Orasul mai presus de orice

Experimentul ACSMU Poli este o incercare de a recladi fotbalul iesean pe ruinele defunctei Politehnici si, de aceea, merita apreciat si incurajat.

Se stie ca astazi se urneste caruta si in cel de-al doilea esalon fotbalistic al tarii, in care reprezentanta Iasului a ajuns, din pacate, sa evolueze. Si mai curios este ca, datorita binecunoscutelor meandre, reprezentanta Iasului evolueaza in seria a II-a, cu deplasari la Oradea, Arad, Craiova sau Simleul Silvaniei. Si cind vorbim de reprezentanta Iasului, spunem raspicat: ACSMU Poli, acest hibrid cu Tricolorul Breaza, care a ajuns de unul singur sa apere blazonul orasului bahluvian. Decesul (sau asasinarea?) Politehnicii provoaca multa durere in sufletele de microbisti ale Copoului, dar viata merge inainte. Echipa nou formata are in componenta denumirea Poli si deocamdata nu exista alternativa in fotbalul iesean. Cu Breaza sau fara Breaza, numele clubului mai cuprinde ceva: Iasi, ca localitate de resedinta, si peste asta nu se poate trece asa usor. Intr-un viitor, mai apropiat sau mai indepartat, se va putea face pace intre istorie si realitate, intre trecut si prezent, intre logica si sentiment. Pentru ca alta cale nu exista.

M-am referit in editorialul de saptamina trecuta la situatia de acum sase-sapte ani de la Timisoara, amintind ca atunci foarte multi suporteri ai traditionalei Poli au contestat aparitia in oras a echipei importate de la Bragadiru, au amenintat ca "timisorenii" (ghilimelele sint necesare, fiindca grupurile radicale au mereu tendinta de a se confunda cu intregul) nu vor adopta acel hibrid ingrozitor, numai ca la primul meci de Divizia A al echipei Poli AEK Timisoara (2-0 cu FCM Bacau) tribunele au fost arhipline si atmosfera demna de unul dintre cele mai respectabile stadioane ale Angliei. Publicul timisorean (care cinta si isi aclama favoritii la un meci incheiat cu scorul de 1-8!!!) ramine si acum cel mai graitor exemplu referitor la modul in care o grupare a orasului natal trebuie sustinuta la meciuri. Iar cei care, acum, in 2010, realizeaza  acea atmosfera incendiara si indescriptibila de pe stadionul "Dan Paltinisanu" nu se mai gindesc nici o clipa la originile bragadiriene ale gruparii.

Cunosc un microbist din Cluj care a tinut toata viata cu "U", cea mai blazonata echipa a orasului de pe Somes. Mi-a spus ca multi suporteri ai "sepcilor rosii" i-au sustinut in duelurile cu CFR, insa in momentul in care rivala locala a fost pe punctul de a obtine primul titlu al orasului lor din istorie, au avut inima indoita. "U" era retrogradata cu citeva etape in urma derbiului local, iar Clujul avea imensa sansa de a fura titlul Capitalei, pentru prima oara dupa 15 ani. Suporterii Universitatii au deplins, fireste, caderea echipei lor in Divizia B, insa au fost bucurosi ca echipa lor favorita n-a putut fi partasa la rusinea izvorita din valiza lui Becali. Cu exceptia grupurilor radicale, care cred ca se identifica cu cetatea ardeleana, suporterii Universitatii si-au sacrificat, pentru o zi, iubirea pentru blazonul orasului.

Exista si in Iasi asemenea grupari, care dau semne ca nu pot sa-si refuleze durerea provocata de ingroparea trecutului decit prin negarea sau marginalizarea prezentului. Politehnica Iasi, cea alb-albastra, a mai renascut o data printr-o fuziune cu Unirea, a jucat sase ani pe prima scena, dar, din motive de prost management si proasta finantare, n-a ajuns sa-si creeze blazonul pe care microbistii ieseni l-ar fi dorit. Frumoasa aventura de un cincinal si ceva s-a sfirsit in mod dramatic si sint destui aceia care ar dori o reluare a ciclului din negrele hauri pina in virf sau macar in apropierea virfului. A existat si varianta aceasta, insa istoria se repeta arareori si o parcurgere repetata a traseului nu ofera garantia unui experiment mai reusit. A aparut, insa, varianta ACSMU Poli, cu alta sigla si alte culori, desi s-a incercat fara succes perpetuarea imaginii alb-albastre. O varianta care poate avea mai mult spor sau poate esua la fel de lamentabil ca defuncta Politehnica (tot de finantare si management depinde!).

Nimic nu garanteaza ca, intr-un viitor, aceasta echipa va ajunge sa reprezinte Iasul in Cupele Europene, dar intelegem cu greu de ce trebuie privit acest experiment temerar cu ostilitate. La urma urmei, este o problema de alegere: sintem mai mult legati de culorile unei foste echipe sau de un oras? ACSMU Poli s-a nascut ca o alternativa de mentinere a Iasului in circuitul fotbalistic si, macar pentru acest lucru, cei care au initiat-o merita toata stima. Daca subsemnatul ar fi intrebat, ar spune raspicat ca s-a nascut in Iasi, nu intr-un oras alb-albastru si va fi alaturi de orice echipa care incearca sa scoata fotbalul iesean din anonimat. Asa ca, succes ACSMU Poli!