Pe ce criterii se fac disponibilizarile?

Aceasta este intrebarea care nu se aude mai deloc. Ni se spune ca oamenii sint dati afara din cauza crizei, dar nu ni se garanteaza ca vor ramine in sistem cei competenti.

Criza economica a ajuns la stadiul in care nu mai este o poveste abstracta, de peste mari si tari, cu banci prabusite si tari falimentare. De ceva vreme, o simtim pe pielea noastra si o simt mai toti cei din jurul nostru - prieteni, rude, cunoscuti. Scad veniturile, sint dati oameni afara, se prabusesc afaceri, iar altele abia respira. Nu mai este vorba de cifre seci: zeci de mii de disponibilizati, mii de firme inchise. Este vorba despre apropiatii nostri. Senzatia de criza este reverberata de faptul ca discutiile despre criza au ajuns pina in cercurile de prieteni. 

Media vorbeste in special de zecile de mii de disponibilizari din sistemul bugetar. Dincolo de acestea, se produc insa si masive concedieri in sistemul privat, provocate fie de falimentul sau impasul unor firme, fie de regindirea cheltuielilor cu personalul ale altora, pentru care aceasta criza este o buna ocazie sau, daca preferati, pretext. Despre acestea, care se numara la rindu-le cu zecile de mii, se vorbeste mai putin, ca si cum angajatii din privat sint fiii ploii. Nu se aud prea multe din aceasta zona si pentru ca angajatorii privati, multinationalele si firmele mari cu precadere, incearca, din considerente de imagine, sa evite scandalurile si procesele, preferind sa obtina concedierile prin acordul partilor si compensarea celor trimisi acasa. Teoretic, Codul Muncii este in favoarea angajatilor, iar justitia functioneaza de obicei in acelasi sens, asa incit, din momentul in care s-a ajuns in justitie, devine complicat pentru angajatori. Insa sa nu le plingem de mila, si acestia din urma au invatat sa utilizeze un sistem infernal de presiuni (puteti citi si "mizerii") si cointeresare, care ii fac pe angajati sa plece singuri acasa.   

Sa ne intelegem: regindirea cheltuielilor cu personalul este obligatorie din cind in cind. Statul roman este un stat gonflat. Pe linga nevoile obiective legate de functionarea statului, in ultimii ani s-au facut angajari excedentare in sistemul public, ca urmare a politizarii, clientelismului si nepotismului. Asadar, ar bine sa scape de balast, de incompetenti, de clienti, de nepoti. Dar oare despre ei este vorba acum, cind se fac disponibilizarile?

La fel in cazul firmelor private, care, desi sint mai bine manageriate, nu aveau cum sa scape de boli structurale ale societatii romanesti. Si in privat si-au facut locul tot felul de rude, de incompetenti lingai si pitipoance „utile". Oare despre ei este vorba acum, cind disponibilizarile au devenit o moda?

Regindirea cheltuielilor cu personalul, in cazul in care este facuta dupa manual, poate avea mai multe efecte pozitive: produce o re-rationalizare a activitatii firmei sau institutiei, printr-o mai buna distributie a rolurilor si costurilor, re-motiveaza angajatii ramasi si le tempereaza asteptarile la salarii nejustificat de mari, re-dinamizeaza piata muncii, pentru ca apare un surplus de forta de munca cu o anumita calificare etc. Asadar, poate fi o lectie de umilinta necesara, de aducere cu picioarele pe pamint si a angajatorilor, si a angajatilor.

Aceasta este teoria. Nu sint putini cei care o aplica intocmai. Insa nu avem nici o garantie, in conditiile in care politicile de angajare au fost pervertite de practici informale, si in sistemul public, si in sistemul privat, ca politicile de disponibilizare vor fi mai bune. Peste tot auzim ca disponibilizarile se fac din cauza crizei, dar nu avem o discutie serioasa pe tema criteriilor dupa care oamenii sint dati afara. Cuvinte cheie precum "competenta", "rationalitate", "eficienta", "performanta" se aud foarte rar. Fiecare institutie si firma isi face strategia proprie de disponibilizari, ceea ce este firesc, dar daca am avea o discutie publica mai bine articulata asupra criteriilor de reorganizare, atunci poate s-ar crea o anumita presiune publica pentru ca disponibilizarile sa nu se faca arbitrar. Sa nu uitam totusi ca legea protejeaza competenta. In plus, in sistemul public, statul chiar ar putea interveni, fixind o lista de criterii de valoare pentru selectia oamenilor.

Altfel, se acorda o putere excedentara sefilor de tot felul, fie celor privati care uita de lege, fie celor care au privatizat statul prin comportamentul de patroni ai unor institutii publice. S-ar putea sa fie scosi din joc cei care nu sint servili, obedienti, cei care nu dau "dreptul" cui trebuie, cei care au devenit antipatici cui nu trebuie. Si s-ar putea sa ramina slugarnicii, oportunistii, clientii politici, fidelii, nepotii si amantele. Cine ne garanteaza ca nu va fi asa?