Presa si Criza
Autor: Alexandru LAZESCU
Data publicarii: 21/06/2010
Exista alternative viabile, dincolo de retorica politica virulenta si populista a opozitiei si sindicatelor? Cum procedeaza altii aflati si ei in situatii critice? Ce spun expertii, ce spune presa internationala?
Cu citeva zile in urma Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului Mugur Isarescu, critica maniera in care se discuta la nivel public despre criza, despre masurile de austeritate luate de executiv, despre eventualele solutii de relansare a economiei. Si avea perfecta dreptate. Inca o data, o buna parte din media romaneasca a avut o prestatie care a oscilat intre lipsa de profesionalism si prostitutia morala explicita. Nu e neaparat o surpriza. Mass media in ansamblu si destui "formatori de opinie" s-au discreditat cu nonsalanta anul trecut. Interesele enorme legate de alegerile prezidentiale au facut sa se renunte cu totul chiar si la palidele incercari anterioare de mentinere a unor minime aparente.
Decredibilizarea severa a presei si toate discutiile aprinse care au urmat nu au folosit insa la nimic. In ultimele saptamini am vazut acelasi lucru: populism desantat, agresivitate, partinire. Parca cu un plus de grobianism, limitele penibilului fiind substantial depasite in cursul unei emisiuni "moderate" la Antena 3 de Gabriela Vrinceanu-Firea. Sigur, masurile luate de guvernul Boc fiind evident nepopulare s-ar putea ca multi sa fi privit cu ochi mult mai ingaduitori toate aceste derapaje grave de la orice etica profesionala. Instinctiv tindem sa ne cenzuram spiritul critic atunci cind agreem punctele de vedere exprimate. Dar asta nu schimba cu nimic realitatea. "Mineriada mediatica", caracterizarea ii apartine lui Dan Tapalaga de la HotNews, din zilele premergatoare votului de la motiunea de cenzura, a fost un exemplu clasic de linsaj public care nu mai avea nimic in comun cu ideea de jurnalism.
Nu ar trebui nicidecum sa se inteleaga de aici ca mass media trebuia sa laude masurile luate de guvern. Sau sa treaca cu vederea greselile liderilor de la putere pentru a nu "destabiliza" tara in vremuri de criza. Insa una e sa linsezi mediatic guvernul si alta sa analizezi critic, impreuna cu oameni competenti in materie, ceea ce spun, ceea ce propun si ce fac premierul si ministrii. In plus, ultima perioada ar fi putut fi una foarte potrivita pentru discutii de fond privind posibilele directii strategice de evolutie in viitor a Romaniei. E greu, de regula, sa reformezi institutiile statului in vremuri normale. Inertia structurilor, interesele clientelare au aproape intotdeauna cistig de cauza. Cind apare insa o criza, si inca una severa asa cum este cea de fata, astfel de demersuri pot avea macar un succes partial. Avem in plus ocazia, una deloc fericita pentru ca intreaga constructie europeana se zguduie in aceste momente, de a ne uita in jurul nostru pentru a invata din greselile altora. Problemele Greciei, Spaniei, Portugaliei, Italiei, Ungariei, a tarilor baltice, care sint impovarate de uriase datorii publice, discutiile legate de reformarea sistemului de pensii sau a celui de sanatate purtate peste tot in lumea occidentala sint tot atitea lectii de care ar trebui sa tinem cont. Daca chiar si singura tara de pe continent a carei economie nu s-a contractat in 2009, e vorba de Polonia, ia in calcul un acord cu FMI, ca "plasa de siguranta", inseamna ca situatia financiara si economica mai ales din Europa e una critica.
Despre astfel de lucruri ar fi trebui sa se discute, serios si responsabil, in ultima vreme. Despre optiunile de ordin tactic si mai ales despre cele strategice pe care ar trebui sa le ia in calcul Romania in actualul context. Cu interlocutori competenti si echilibrati, asa cum se intimpla in alte parti. E facil sa injuri non-stop un guvern oricum destul de nepopular care taie din salarii si pensii dar nu e de nici un folos. Exista alternative viabile, dincolo de retorica politica virulenta si populista a opozitiei si sindicatelor? Cum procedeaza altii aflati si ei in situatii critice? Ce spun expertii, ce spune presa internationala? In loc de asta am avut parte de mega transmisiuni, care sfideaza orice logica jurnalistica, de la circul montat intr-un cinematograf din Iasi de deputatul Daniel Oajdea sau de obisnuitele talk show-uri lipsite de orice relevanta, de tip "vorbe despre vorbe" care reunesc zilnic figuri deja uzate de politicieni sau comentatori ale caror pareri sint oricum de mult bine cunoscute. Rar scapa cite o informatie de valoare sau se strecoara printre invitati oameni care au realmente ceva interesant de spus.
Lipsita de repere, presa romaneasca se afla in continuare in plina deriva. Un proces inceput cu citiva ani in urma s-a acutizat. Mai mult, citeva nume pe care le credeam onorabile au esuat lamentabil si ele la testul sever de credibilitate, de onorabilitate, din 2009 - 2010. Confirmind o regula mai veche. Daca Romania nu a dus in general lipsa de talente sau de inteligente rar am avut parte si de oameni de caracter in rindul elitelor din zona intelectuala, din presa si cu atit mai putin din politica.