Scutul, Rusia si partenariatul strategic romano-american

Americanii par sa vada in Romania un partener strategic important in demersul lor de a contracara influenta in crestere a Rusiei in zona Europei de Est.

Anuntul privind includerea Romaniei  in noua formula a scutului anti-racheta american ce urmeaza a fi amplasat in Europa de Sud-Est plaseaza tara noastra intr-un nou context strategic. Nu doar dintr-o perspectiva strict legata de componenta de securitate, ci si in plan politic. Raspunsul pozitiv prompt venit de la Bucuresti, consfintit printr-o decizie a CSAT, a fost imediat salutat la Washington, atit de Casa Alba cit si de Departamentul de Stat. Anuntul a venit, poate nu intimplator, exact in momentul in care Robert Gates, secretarul american al apararii, se gasea in Turcia la o reuniune NATO unde cu siguranta a discutat subiectul cu oficiali din tara gazda. Alaturi de Romania, Bulgaria si Turcia sint celelalte doua tari care sint vizate a fi incluse in proiect.

Anul trecut, presedintele Obama a renuntat la planurile initiale, elaborate de fosta administratie Bush, in care Polonia si Cehia urmau sa gazduiasca elementele scutului antibalistic, in favoarea unui sistem mai flexibil, cu rachete de interceptare plasate la sol, dar si pe mare, care ar trebui sa devina operational pina in 2015. De altfel, unul dintre motivele principale pentru care vicepresedintele Joe Biden a vizitat anul trecut in octombrie Romania, Cehia si Polonia a fost acela de a discuta noua arhitectura a scutului si, foarte important, de a da asigurari aliatilor din Europa Centrala si de Est ca interesul Statelor Unite pentru regiune ramine la cote substantiale.

In linii mari, planul nu e deloc o noutate. El a fost facut public cu citeva luni in urma si, deci, era cunoscut si de rusi. Ceea ce pare sa fi surprins insa Moscova este rolul pe care ar urma sa-l joace Romania. Reactia oficiala relativ rezervata - ministrul de externe Serghei Lavrov a declarat ca asteapta clarificari si mai multe informatii din partea Statelor Unite - indica faptul ca la Kremlin lucrurile sint inca in curs de evaluare. Sigur, asa cum ne-am obisnuit deja cu alte ocazii, ciocnirile de strada de la Chisinau de la inceputul lunii aprilie 2009 sint doar un exemplu, semnale critice si chiar belicoase la adresa Romaniei au venit fie de la unii membri ai Dumei de stat, fie din zona informala a cercurilor apropiate liderilor rusi. De pilda, agentia de presa RIA Novosti il citeaza pe colonelul Igor Korotchenko, redactor sef al unei publicatii militare, care spune ca "Rusia trebuie sa avertizeze Romania ca, daca va gazdui elemente ale scutului, acestea vor fi vazute ca tinte legitime pentru un atac cu rachete din partea noastra". Nimic surprinzator. Acelasi gen de retorica a fost utilizata de rusi si pentru a face presiuni asupra Poloniei si Cehiei, tarile care urmau sa fie implicate in varianta initiala a scutului.

Cel putin pe moment, e important sa facem distinctie intre acest tip de amenintari venite din planul doi si luarile de pozitii oficiale ale liderilor de la Kremlin. Un punct de vedere impartasit, de pilda, si de Dmitri Trenin, directorul Centrului Carnegie de la Moscova, care spune ca "desi exista destule voci care sint interesate sa prezinte sistemul anti-racheta drept o amenintare la adresa securityatii Rusiei, guvernul nu va merge probabil ca linie oficiala atit de departe". Acest tip de argumentatie nici nu are multa acoperire in realitate. Locatiile din Romania ar fi oricum  plasate considerabil mai departe de granita Federatiei Ruse decit cele initiale din Polonia, si din punct de vedere tehnic nici nu ar permite interceptarea unor rachete rusesti indreptate catre Statele Unite peste Oceanul Arctic, chestiune care iritase semnificativ Moscova in prima varianta.

Asta nu inseamna insa, pe de alta parte, ca Rusia nu va adopta o pozitie critica la adresa scutului si in aceasta formula in care e cit se poate de limpede ca acesta are in vedere amenintari venite in principal din zona Orientului Apropiat si Mijlociu, in special dinspre Iran. Vladimir Putin, de pilda, tine sa spuna adesea ca scutul anti-racheta american poate sa rupa echilibrul disiuasiunii nucleare stabilit in timpul razboiului rece. Motiv pentru care rusii, care sint constienti ca nu dispun de capacitatea tehnologica in materie a americanilor pentru a veni cu un contra-proiect, militeaza insistent pentru amplasarea unui sistem anti-racheta comun. O idee respinsa de occidentali, la fel ca si aceea a constructiei unui nou sistem de securitate in Europa, ceea ce ar insemna dezmembrarea de facto a NATO. In plus, Polonia si Suedia  cer Moscovei sa-si retraga rachetele nuclare din Kaliningrad. Rezultatul: tot acest pachet de dispute mentine o raceala evidenta in relatiile ruso-americane, chiar daca nu mai sint vizibile stridentele care au marcat ultima parte din mandatul lui George W. Bush si chiar daca, apreciaza majoritatea analistilor, negocierile pentru noul tratat de reducere a armelor nucleare (Start) nu sint compromise.

Pe de alta parte, anuntul de la Bucuresti a venit in sincronism cu doua evenimente importante care au marcat sfirsitul saptaminii trecute: 1. desfasurarea traditionalei conferinte pe teme de securitate de la Munchen; 2. alegerile prezidentiale din Ucraina. Conferinta de la Munchen, cel mai influent si prestigios eveniment de acest fel din lume (un fel de Davos in chestiuni de securitate), ajunsa la cea de-a 46 editie, e importanta in noul context geostrategic mondial mai ales pentru ca in 2010 a participat pentru prima oara si China, reprezentata prin ministrul de externe. Cum printre cei 300 de diplomati de virf s-au aflat si ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, James Jones, consilierul pentru securitate nationala al lui Barack Obama, si ministrul de externe al Iranului (cu care dl. Lavrov a avut o intilnire programata anterior), e previzibil ca a fost abordata in particular, intre altele, si chestiunea viitorului scut anti-racheta.

In ceea ce priveste Ucraina, alegerile consemnau inca inainte de a sti rezultatul final, o decuplare a tarii de zona occidentala si o reapropiere de Moscova. Probabil de aici si trebuie plecat atunci cind facem o evaluare o impactului politic al includerii Romaniei in proiectul scutului. Dupa cum apreciaza Stratfor, unul dintre cele mai importante centre de analiza geostrategica, dincolo de aspectele tehnice, Romania se pozitioneaza astfel drept un aliat privilegiat al Statelor Unite in regiunea Europei Centrale si de Est. Un aliat pe care americanii conteaza pentru a contracara influenta in crestere a Rusiei in acest areal. Asa se explica, probabil, si cresterea interesului Washington-ului pentru Republica Moldova, pentru care a alocat rapid un ajutor financiar de peste un sfert de miliard de dolari menit sa sprijine noile autoritati de la Chisinau. Americanii par sa nu mai aiba nici un dubiu in privinta importanttei strategice a unei regiuni care, intre altele, gazuieste unul dintre coridoarele importante de aprovizionare cu energie a Occidentului.

Din acest punct de vedere, miza vizitelor efectuate la Moscova de catre Mircea Geoana anul trecut ar putea capata un alt relief. La fel ca si evolutiile de la Chisinau. Va  fi la fel de interesant de urmarit si maniera in care vor trata subiectul mass media romanesti. Dincolo de obisnuita lipsa de professionalism, anumite tendinte incep deja sa fie vizibile, mai ales in zona Antenelor. Daca ne luam dupa lunga traditie KGB de infiltrare a presei occidentale si a organizatiilor implicate in "lupta pentru pace" in toata perioada postbelica, confirmata de altfel de documente extrase din arhivele serviciilor secrete rusesti la inceputul anilor '90, e foarte putin probabil ca Moscova sa nu se implice in actiuni de influentare a opiniei publice romanesti in directia ostilizarii acesteia  fata de ideea scutului pe tot felul de considerente, de la cele economice pina la sperietura cu amenintarea rachetelor rusesti. Miza reala nu e  decit in mica masura scutul anti-racheta in sine, scut care in mod evident nu ameninta in nici un fel securitatea Rusiei, ci mai degraba batalia pentru influenta intr-un spatiu important din perspectiva geostrategica.