Tenisul lui Tecau si tenisul Ruxandrei

Victoria lui Horia Tecau la Melbourne inseamna ca mai avem resurse in acest sport, care are parte in Romania de un management deplorabil.

Victoria lui Horia Tecau la Australian Open, impreuna cu Bethanie Mattek-Sands, nu trebuie exacerbata. In marile turnee de tenis, dublul devine un fel de program de umplutura, desi bataliile la fileu intre doua cupluri au coeficientul lor de atractie si destui fani. Dar daca ne gindim la inceputurile erei Open (1968), meciurile de dublu prezentau interes nu numai pentru impatimiti, ci si printre tenismeni. Atunci, cei mai buni patru jucatori din lume erau australienii Rod Laver, John Newcombe, Tony Roche si Roy Emerson (la simplu), iar cele mai bune perechi erau Laver / Emerson si... Newcombe / Roche. Ii vedeti acum pe alde Djokovic, Nadal ori Murray complicindu-se cu "dubluri" de Grand Slam ? (au incercat odata Rafa si Nole sa faca un cuplu si s-au facut de ris). Doar ceasornicarul Roger a mai fost vazut dansind "Federinka" la fileu cu compatriotul sau Stanislas Wawrinka, la Jocurile Olimpice, dar Federer este o exceptie in mai multe aspecte ale tenisului.

Cu atit mai mult, cind este vorba de dublu mixt. Are si nu are Ilie Nastase dreptate cind compara victoriile lui alaturi de Rosemary Casals la Wimbledon cu succesul lui Tecau. Are, pentru ca atunci dublul avea, asa cum am mai spus, alta conditie in turnee, dar nu are, daca ne referim strict la dublu mixt. Atunci, ca si acum, turneele cu probe mixte erau raritati. In anii nostri se joaca doar la Grand Slam-uri, fiindca ATP are un program de turnee, WTA altul. Iar Cupa Hopman, traditionala competitie din ianuarie de la Perth, este un fel de dezmortire dupa sarbatorile de iarna. Insa si atunci, joaca lui Iliuta cu simpatica Rosie era tot atit de serioasa ca si cea de acum, cu Horia si Beth in prim-plan. Daca sustine ca "ehehei, nepotei, pe vremea mea altfel de dublu mixt se juca", cel mai mare tenisman roman al tuturor timpurilor se preface a fi in eroare. Daca ar fi sincer, Nastase ar recunoaste ca ar da toate reusitele de la dublu in Grand Slam, cu Rosie, cu nea Ion Tiriac, cu Jimbo Connors, pentru macar o victorie la simplu, dintre cele patru finale jucate la Wimbledon. Nastase a fost ani buni cel mai bun jucator din lume, dar se inscrie intr-o galerie prestigioasa de pagubosi, alaturi de Ken Rosewall, Mats Wilander sau Ivan Lendl, pentru care Wimbledon-ul a fost fructul oprit.

Totodata, victoria lui Tecau la Melbourne nu poate fi nici minimalizata, asa cum subtil o face Nasty in timp ce-l lauda pe Horia. In primul rind, pentru ca o victorie de Grand Slam nu este de lepadat. De la Nastase pina la Tecau s-au perindat o groaza de jucatori si jucatoare, dar nici Andrei Pavel sau Adrian Voinea, nici Irina Spirlea sau Ruxandra Dragomir nu s-au apropiat de cununa cu lauri. Asta conteaza mai putin, poate i-a fost dat lui Horia sa sparga embargoul sau poate a fost un moment de inspiratie maxima cind a hotarit sa joace numai dublu. Asa cum au facut cei doi "Woodies" australieni (Woodforde si Woodbridge, pentru cei mai tineri). Sau Bryan-ii, sau Zimonjic, Nestor si Leander Paes. Cea mai importanta semnificatie a victoriei lui Tecau provine din aceea ca vine intr-unul dintre cele mai nefaste momente din istoria tenisului romanesc.

Federatia de Tenis este una dintre cele mai prost conduse federatii din Romania. Fireste, se poate contraargumenta cu insuccesele din alte sporturi care au adus altadata medalii Romaniei (gimnastica, atletism, handbal, canotaj), numai ca acolo s-a instaurat doar o stagnare amintind de vremurile lui Brejnev in defuncta URSS: nu s-au asigurat elementele de continuitate a performantei, s-au folosit la greu somniferele vremurilor de aur, s-a considerat eronat ca performanta vine de la sine si acum a disparut, din lipsa schimbului de miine (astazi).

Insa ceea ce face la tenis gasca Ruxandrei Dragomir este mult mai tragic si tinde sa distruga tot ceea ce s-a realizat pina acum. Explozia, cel putin numerica, a tenisului feminin romanesc i se datoreaza in exclusivitate circuitului infiintat de fostul presedinte, Ilie Nastase. Un circuit similar masculin a fost instituit de Ion Tiriac. Toate aceste siruri de turnee ii cad greu la stomac doamnei Ruxandra, care doreste sa le limiteze. Dar nu numai Ilie Nastase (care, cu toate "pasarelele" lui, a fost un bun presedinte la FRT) si Ion Tiriac deranjeaza camarila actuala. Andrei Pavel si Irina Spirlea (fosta buna prietena a Ruxandrei) au fost matrasiti de la cirma echipelor de Cupa Davis, respectiv, Fed Cup. Cel putin la Fed Cup, efectul s-a vazut, Romania a fost din nou eliminata din drumul spre Grupa Mondiala, in timp ce la Cupa Davis perspectivele sint si mai cenusii, de cind Tecau si Victor Hanescu ameninta cu retragerea din echipa Romaniei, daca nu va fi reinvestit Andrei Pavel.

Acest lucru nu se va intimpla, pentru ca orgoliul personal al Ruxandrei Dragomir nu cunoaste margini. Ea nu va tine cont de Horia Tecau, chiar daca a avut insolenta de a-l intimpina la sosirea sa in tara, desi dinsa nu are absolut nici un merit in performantele tenismanului roman. Tocmai de aceea, performanta lui Tecau la Australian Open merita apreciata la adevarata valoare, aratind ca tenisul Romaniei (nu al Ruxandrei!) se incapatineaza sa reziste, chiar si in conditiile unui management penibil. Tenisul Ruxandrei va fi ilustrat doar de viitoarele performante ale echipelor nationale. Fara indoiala, va fi ilustrat la adevarata sa valoare si competenta. C-asa-i in tenis!