Ultimul aprinde luminarea!

Clasa politica actuala este cel mai mare obstacol in calea dezvoltarii Romaniei.

Inainte de 1989, granitele Romaniei erau ferecate. Puteai intra, dar nu aveai voie sa iesi. Motivul "arestului" la domiciliu al unui intreg popor se banuia. Daca romanii ar fi avut posibilitatea sa emigreze, se credea ca, in citeva saptamini, tara ar fi devenit pustie. Umbla si o vorba: "Ultimul stinge lumina!", desi realitatea era mai degraba... neagra. In urma "indicatiilor pretioase" ale tovarasului Nicolae Ceausescu, sistemul energetic, precum si intreaga economie se apropiau de colaps. Unii dintre romani se intorsesera deja la lampa cu petrol, fiind siguri ca intunericul a cuprins toata lumea.

Dupa 1990, odata cu victoria zdrobitoare in alegeri a lui Ion Iliescu, putinii critici ai noului regim au fost pusi la colt. "Daca nu-ti place, emigreaza!", ti se sugera pe strada, prin tramvaie, in piete ori la televiziunea romana "libera". In timp ce edificau democratia originala, suporterii lui Iliescu compusesera si un cintecel: "Liberali si taranisti, puneti mina si munciti! ", versurile fiind menite a indica, fara nici un fel de dubii, cine sint puturosii Romaniei. Cei mai harnici erau minerii, care faceau frecvent naveta intre Valea Jiului si Bucuresti pentru a "planta trandafiri". Cam din acel moment unii dintre romani au inceput sa plece, desi nu si-ar fi dorit niciodata exilul. Spre uimirea multora, lumea capitalista arata altfel decit le-o descrisesera comunistii. Acolo, lumina si apa calda chiar tineau toata ziua.

Ca o acolada suie peste timp, in 2010, Traian Basescu anunta sec falimentul Romaniei. Si parea ca se bucura. Exact la 20 de ani de la nastere, democratia originala s-a prabusit. Pentru ca economia reala nu mai poate sustine armatele de bugetari, medicii si dascalii erau invitati sa-si caute de lucru in alta parte. Eventual, in alta tara. Din nou, unii chiar l-au ascultat si au parasit Romania. Povestile calatorilor pe alte meleaguri arata ca, in toate tarile civilizate, doctorii si profesorii au parte de respect si salarii indestulatoare. Si toti cei care muncesc.

Dar Romania nu este o tara civilizata. Nu mai este asa de vreo 70 de ani. Dimpotriva, Romania a devenit, cu fiecare an care a trecut, si in pofida dozelor sporadice de entuziasm popular, o tara bolnava, in care doar politicienii si clientelele politice traiesc bine. Probabil lor li se adresa seful statului in 2004. Azi il avem pe Basescu pentru ca prea multi l-au preferat pe Iliescu in 1990. Perpetuarea timp de 20 de ani a aceluiasi model politic, inspirat clar din experienta comunista, a compromis deja o generatie. Ideea de baza este banala: cu cit faci mai dependent individul de stat, cu atit il poti manipula mai bine. Golit de continut, indiviul e doar o mina care voteaza.

In acest moment, Romania este rupta in doua, fara sanse de conciliere intre parti. Dar falia nu se afla intre mediul rural, foarte inapoiat, si mediul urban, ceva-ceva mai dezvoltat, si nici macar intre sectorul public si cel privat. Ci exista o Romanie care sta, ba chiar da inapoi, si una care merge. Avem o Romanie uriasa, anchilozata in nostalgii comuniste si tot mai dependenta de stat, si o alta, micuta, activa, care vrea altceva, dar careia nu i se permite sa construiasca. Clasa politica actuala este cel mai mare obstacol in calea dezvoltarii Romaniei.

Din pacate, Romania care merge, care se zbate incepe sa devina Romania care pleaca. S-a spus intotdeauna ca a pleca inseamna a muri putin. Paradoxal insa, mai multe sanse de supravietuire le are Romania care pleaca. Cealalta, care va ramine, va muri putin cite putin. Si nici macar doctorul Ciuhodaru, de la Urgente, nu o va mai putea salva, desi operatia va fi transmisa in direct. Si abia dupa epuizarea tuturor tehnicilor de resuscitare si confirmarea decesului va incepe schimbarea. Dar se va mai pierde inca o generatie.