Un nou pas in consolidarea unei aliante strategice ruso-germane?

Pe masura ce se apropie tot mai mult de Rusia, Germania nu se decupleaza doar de Statele Unite, ci si de alte tari europene, precum Polonia sau tarile baltice, creind o falie chiar in interiorul UE.

In ultimii ani au existat destule indicii ale unei apropieri tot mai accentuate intre Germania si Rusia. Intre altele, pentru ca exista o solida motivatie economica pentru un astfel de demers. Peste 40 de procente din necesarul de gaze naturale al Berlinului sint acoperite de importurile din Rusia. Iar pentru economia germana, care se bazeaza in mod substantial pe exporturi, piata de desfacere ruseasca are o importanta majora. Dimensiunea economica incepe insa sa fie completata tot mai vizibil de o alta: cea de securitate. Legaturile privilegiate dintre cele doua capitale au facut, de exemplu, ca Angela Merkel sa se opuna vehement semnarii unor acorduri de asociere intre NATO, pe de o parte, si Ucraina si Georgia, pe de alta, la summit-ul din 2008 de la Bucuresti, in ciuda demersurilor intreprinse in acest sens de presedintele american de atunci, George W. Bush.

Iata ca un alt pas semnificativ in acest sens s-a facut recent, in urma unei intilniri intre d-na Merkel si presedintele rus Dmitri Medvedev. La propunerea Berlinului, ar urma sa fie conceput un acord privind cooperarea in chestiuni de securitate intre Rusia si Uniunea Europeana. Un fapt oarecum surprinzator, daca tinem cont de faptul ca o propunere mai veche in acest sens inaintata de Moscova parea a fi inghetata. Intre altele, si datorita agresiunii rusesti din Georgia de acum doi ani. Chestiunea e una evident sensibila. Motiv pentru care germanii au organizat foarte repede o intrunire trilaterala Germania - Franta - Polonia, in prezenta ministrului de externe rus Serghei Lavrov (!), pentru a discuta acest potential "cadru de cooperare in chestiuni de securitate". De ce au fost alese cele doua tari drept interlocutori privilegiati e limpede. Pe de o parte, traditionalul ego supradimensionat al francezilor ii face din start ostili fata de orice demers in care risca sa joace rolul de partener junior, iar pe de alta, din ratiuni istorice, polonezii privesc cu suspiciune orice aranjament de securitate intre rusi si nemti.

Dar de ce lanseaza acum Berlinul o astfel de initiativa? Binecunoscutul centru de analiza geopolitica Startfor apreciaza ca un element important il constituie actuala criza economica si mai ales criza financiara majora din zona euro, in particular situatia din Grecia. Ideea de a pompa bani din buzunarul contribuabilului german pentru a salva tarile cu probleme financiare din zona euro si in general pentru a sprijini Uniunea Europeana a devenit un motiv de reala iritare si pentru guvernul de la Berlin, si pentru opinia publica. In perioada postbelica, Germania a sprijinit neconditionat proiectul european din doua motive: 1. pentru a asigura pacea pe continent; 2. pentru a crea un spatiu de prosperitate. Or, ceea ce s-a intimplat recent in plan financiar in zona euro a zdruncinat increderea germanilor  in UE ca instrument de creare a prosperitatii. Ideea ca, de dragul unitatii europene, nemtii trebuie sa achite de fiecare data nota de plata pentru proasta administrare a finantelor publice in alte tari membre in UE a devenit extrem de nepopulara, practic nesustenabila in plan politic. De unde si dorinta de a explora adincirea cooperarii economice, oricum deja una substantiala, cu Rusia. Ceea ce, inevitabil, impune, in egala masura, extinderea cooperarii politice, inclusiv in chestiuni legate de securitate, intre Moscova si Berlin.

La prima vedere, acest gen de discutii nu par sa indice totusi mutatii dramatice in ecuatia de securitate de pe continent. Insa, pas cu pas, ceea ce face Berlinul deja de ceva vreme este sa se apropie de Moscova si sa se indeparteze de Statele Unite. In Afganistan, de pilda, ca si alte state europene de altfel, Germania refuza sa trimita soldati in zonele periculoase, lasind greul pe seama americanilor, britanicilor, olandezilor sau canadienilor. In Europa, Berlinul a ignorat cu nonsalanta ingrijorarile tarilor baltice si ale polonezilor, promovind proiectul de gazoduct ruso-german in partenariat cu Gazprom-ul. Iar dupa declansarea crizei economice retorica germana a capatat apasate accente anti-americane, chiar la nivel oficial. In plus, nu e deloc lipsit de interes sa consemnam si faptul ca recentul memorandum Medvedev - Merkel mentiona explicit chestiunea Republicii Moldova si a Transnistriei drept una care trebuie luata in considerare in discutiile privind posibilul acord de cooperare in probleme de securitate la nivel continental. E drept ca, deocamdata, nu se avanseaza nici o solutie, dar e greu de crezut ca in viitor se va ajunge la ceva ce ar putea deranja in vreun fel Rusia. Dupa cum e iarasi greu de crezut ca Germania va incuraja in mod real, dincolo de vorbe, aspiratiile pro-occidentale ale Chisinaului, daca asta ar irita Kremlinul.

Toate aceste observatii sint importante, mai ales daca le privim in asociere. Si au un impact considerabil si asupra Romaniei. In primul rind, ar trebuie sa incepem sa ne schimbam maniera de a privi lucrurile. Obisnuim inca sa discutam mecanic despre Occident in ansamblu. La o privire mai atenta pot fi observate citeva evolutii majore. Lumea occidentala e mai fragmentata ca oricind. Aproape ca nu exista vreo chestiune importanta in care sa se fi ajuns la un consens dublat de actiuni concrete comune. Fapt confirmat de recent incheiatul summit G8 din Canada. Pe masura ce noile puteri emergente, precum China, India, Brazilia, preiau initiativa nu doar in plan economic, ci si in cel politic, mai ales Europa pare descumpanita.

Pe masura ce se apropie tot mai mult de Rusia, Germania nu se decupleaza doar de Statele Unite, ci si de alte tari europene, precum Polonia sau tarile baltice, creind o falie chiar in interiorul UE. In plus, tarile europene majore, in principal Franta si Germania, desi discuta in principiu despre adincirea integrarii europene in plan concret, isi urmaresc in principal propriile interese. Un exemplu in acest sens e strategia energetica a UE, care ramine un demers pe hirtie, din moment ce nemtii sau italienii isi fac propriile lor aranjamente cu Gazprom-ul. Unii ar putea sa replice ca demersul pentru contructia unui cadru care sa asigure o "guvernanta economica europeana comuna" infirma aprecierile de mai sus. Doar in aparenta, pentru ca, in fapt, asa cum ne-am obisnuit deja, nu va fi vorba de altceva decit de o formula in care mai ales marile puteri economice europene din zona euro vor sa evite o degringolada financiara care ar avea efecte interne majore. Apoi, ce relevanta mai are NATO? Daca Rusia va avea un aranjament strategic de securitate cu UE mijlocit de Germania si vom avea puncte de conflict intre rusi si americani, in Transnistria sau in Georgia de exemplu, de partea cui se va plasa Berlinul? Iata multe intrebari cu raspunsuri in cel mai bun caz neclare, daca nu de-a dreptul nelinistitoare.